2,312 matches
-
însăși realizarea actului lingvistic al aserțiunii, el generează enunțuri performative: „Eu îți spun încă o dată că adevărul nu poate fi sufocat.” În funcție de situarea planului lor semantic în desfășurarea categoriei modalității, enunțurile asertive sau propoziții din alcătuirea lor pot fi reale, ipotetice, potențiale, ireale, optative: „De când s-a dus, sunt ca o creangă veștedă, Care-nainte de-a-nflori se scutură, Și lumea nici o bucurie nu-i mai dă Inimii mele, boală și putredă ciutură.” (M. Isanos) „Poate-ți odihni oleacă - zise femeia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizează ca enunțuri performative: „Te întreb ce ți-a mai rămas sfânt, după ce ai călcat în picioare sufletul unui copil pentru scopurile tale meschine.” Prin poziția planului lor semantic în desfășurarea categoriei sintactice a modalității, enunțurile interogative pot fi reale, ipotetice, potențiale, optative, ireale etc.: „Mâine le telefonezi din nou?” (O. Paler), „O mai fi trăind? S-o fi măritat cu altul? Habar n-am.” (B. Fox, 95), „Dacă erau ei la telefon?” (O. Paler), „N-ai vrea să vorbești cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mi-l ascund mai bine-n piept / și mai adânc.” (L. Blaga, Poezii, 48) sau printr-o comparație stilistică: „Mi-am trăit viața ca un somnambul.” (O. Paler, Viața..., 140) sau poate fi prezentată ca ireală, descrisă printr-o comparație ipotetică: „Aceste vorbe erau ale ei, izvorâte dintr-o veche dorință, și, repetându-le în gând, ochii i se aburiră ca de lacrimi.” (M. Sadoveanu, X, 515) Această diversitate de perspective semantice, din care se descrie desfășurarea acțiunii verbale sau o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perspective semantice, din care se descrie desfășurarea acțiunii verbale sau o însușire, nominală sau verbală, determină constituirea mai multor tipuri și variante ale circumstanțialului modal: • circumstanțial de mod real 1. al calității 2. cantitativ 3. de conformitate • circumstanțialul de mod ipotetic Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" 1. Circumstanțialul de mod real Circumstanțialul de mod al calității a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „Dinții îi sclipeau printre buze a cruzime”. (L. Fulga, 14), „Ce e val ca valul trece.” (M. Eminescu, I, 196
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-o parte și-n alta.” (I.L. Caragiale) • forme verbal-nominale (participiu): „Tremura tot mai puternic ca zgâlțâit de friguri.” (M. Eliade, 340) • adverbe: „Câțiva bărbați apropiară ca din întâmplare frunțile de ferestre.” (M. Eliade, 14) b. propozițional (circumstanțiala de mod ipotetică): „Niculae se posomorî ca și când întorsătura discuției l-ar fi amenințat.” (M. Preda, M. Sg., I, 99) c. multiplu: „Și când gândesc la viața-mi, îmi pare că ea cură, Încet repovestită de o străină gură, Ca și când n-ar fi viața
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în sine; deosebirea față de circumstanțialul de mod real (al calității) este asigurată de neactualizarea rolului prepoziției de instrument al unei comparații stilistice: „Ieși ca dintr-o cameră unde nu era nimeni.” (M. Preda, M. sg., I, 55) Circumstanțiala de mod ipotetică se introduce prin locuțiunile conjuncționale ca și cum, ca și când, de parcă și adverbul parcă, toate specifice atât pentru această variantă cât și, în mod relativ, pentru identitatea funcției de circumstanțial modal: „Și ca și când s-ar fi speriat de neîngrijirea în care lăsase dulapul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
proporția progresivă în care se desfășoară acțiunea din regentă.” (II, p. 313) impune ideea dezvoltării unui conținut semantico-sintactic distinct prin circumstanțialul de progresie, în raport cu circumstanțialul de mod, prin care se atribuie acțiunii verbale o însușire, calitativă sau cantitativă, reală sau ipotetică; „Aleargă bine/rău: o dată/de două ori; ca urmărit de cineva.” Propoziția sau partea de propoziție reprezentând această funcție asigură, în varianta discutată de G.A. (și de gramaticile care îi urmează modelul) cel de al doilea termen al unei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul concesiv este expresia sintactică a unui factor care ar putea (sau ar fi putut) determina sau împiedica desfășurarea acțiunii verbului-predicat sau existența (manifestarea) unei însușiri a subiectului dar nu reușește. Caracterul acestui factor, real sau ipotetic, determină constituirea a două tipuri semantice de circumstanțiale concesive, atunci când funcția are dezvoltare propozițională: • concesive reale; factorul intervine în mod real, dar nu determină sau nu împiedică desfășurarea acțiunii: „Nu caut vorbe pe ales, / Nici știu cum aș începe - Deși
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propozițională: • concesive reale; factorul intervine în mod real, dar nu determină sau nu împiedică desfășurarea acțiunii: „Nu caut vorbe pe ales, / Nici știu cum aș începe - Deși vorbești pe înțeles, / Eu nu te pot pricepe;” (M. Eminescu, I, 173) • concesive ipotetice; intervenția factorului care ar putea declanșa sau împiedica acțiunea verbului-predicat este ipotetică iar, dacă ar deveni reală, ar rămâne fără consecințe asupra desfășurării acțiunii verbale: „- Bădie, zise ea cu un fel de durere în glas și cu o deznădejde galeșă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu împiedică desfășurarea acțiunii: „Nu caut vorbe pe ales, / Nici știu cum aș începe - Deși vorbești pe înțeles, / Eu nu te pot pricepe;” (M. Eminescu, I, 173) • concesive ipotetice; intervenția factorului care ar putea declanșa sau împiedica acțiunea verbului-predicat este ipotetică iar, dacă ar deveni reală, ar rămâne fără consecințe asupra desfășurării acțiunii verbale: „- Bădie, zise ea cu un fel de durere în glas și cu o deznădejde galeșă în ochi, chiar dac-aș voi să râd, n-am să pot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi mers. • circumstanțială concesivă: Să nu fi știut nimic despre toate acestea, tot aș fi mers. Identitatea specifică a celor două variante ale circumstanțialei concesive se fixează, în mod relativ, prin elemente relaționale și prin modul verbului-predicat. Sunt specifice concesivei ipotetice locuțiunile conjuncționale pe baza lui să, morfem de conjunctiv, prin excelență, mod al incertitudinii: chiar să, și să, măcar să: „Chiar să fi vrut cineva să urce sau să coboare n-ar fi reușit.” (O. Paler, Viața, 130) „Nu mă duc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modul verbului predicat; indicativul caracterizează verbul concesivei reale: „Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților la săvârșirea ei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menține cu privire numai la unul dintre ei.” (C.P., 54) iar potențial-optativul, modul concesivei ipotetice: „Oricât de bine ai povesti un lucru, este greu să redai prin cuvinte anumite stări ale sufletului.” (P. Sălcudeanu, 148) Uneori, relația de dependență pe care se întemeiază circumstanțiala concesivă se exprimă prin juxtapunere. Identitatea sa sintactică este asigurată în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intrarea într-o relație sintactică disjunctivă a două propoziții dezvoltând opoziția afirmativ-negativ: „Eu, am n-am clienți acasă, la unsprezece trecute fix mă-ntorc din târg...” (I.L. Caragiale, I, 172) În primele două categorii de enunțuri, concesiva este o concesivă ipotetică. CIRCUMSTANȚIALUL REFERINȚEI (LIMITATIV)TC "CIRCUMSTAN}IALUL REFERIN}EI (LIMITATIV)" În Gramatica Academiei ( inclusiv,noua ediție, din anul 2005), ca și în alte lucrări de gramatică, se folosește pentru această funcție denumirea de circumstanțial de relație. Determină: • verbe (locuțiuni verbale): Nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este un verb din această categorie: „...Cerea instanței să-l considere șiresponsabil...ț” (M. Preda, Viața..., 798), El se simțea șnedreptățitț. Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, complementul predicativ exprimă: • o caracteristică (stare) a subiectului sau complementului, reală, aparentă, ipotetică sau presupusă, care ia naștere, intervine (sau numai se revelă) în timpul desfășurării acțiunii verbale: „Mă gândesc că aș fi putut veni pe lume orb, olog, să mă uit în lumină ca un ciob și să mă târăsc ca o funie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
emițătorului, în ceea ce s-ar putea numi așteptare frustrată. Ideea a fost exprimată de G. Ivănescu, într-un pasaj din Cursul de sintaxă predat studenților ieșeni în anul universitar 1947/1948. Luând în atenție negativele judecăților și frazelor categorice și ipotetice, în legătură cu raportul logic de implicare, lingvistul ieșean le identifică pe acestea cu frazele în care există circumstanțiale concesive: ”Goblot (...) n-a arătat că astfel de judecăți și de fraze (=negativele judecăților și frazelor categorice și ipotetice) se identifică cu frazele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și frazelor categorice și ipotetice, în legătură cu raportul logic de implicare, lingvistul ieșean le identifică pe acestea cu frazele în care există circumstanțiale concesive: ”Goblot (...) n-a arătat că astfel de judecăți și de fraze (=negativele judecăților și frazelor categorice și ipotetice) se identifică cu frazele în care avem așa-numitele propoziții secundare concesive 52.” Cum, însă, negativele acestor judecăți înseamnă tocmai absența implicării (deci, a nu este b), G. Ivănescu consideră că denumirea de propoziții secundare concesive nu este întemeiată și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
animală conține aproximativ 5•103 perechi de baze azotate, iar o genă în jur de 500. Să se calculeze numărul de gene pe care le poate conține o macromoleculă de ADN din celula respectivă. 12.Un oligonucleotid prezintă următoarea secvență ipotetică: GpCpUpApUpGp. Să se indice: a) localizarea acțiunii hidrolitice a endonucleazelor b) localizarea acțiunii hidrolitice a exonucleazelor c) denumirea generică a produșilor rezultați prin acțiunea enzimelor indicate la punctele a) și b). CAPITOLUL 6 ENZIME Enzimele sunt biocatalizatori specifici de natură
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
unghiurile în articulația cotului: 90o când brațul este dus înainte; 100 - 140 când este dus înapoi; Sosirea este elementul tehnic (fază a alergării) realizat de atlet atunci când atinge cu o parte a trunchiului (fără gât, cap, mâini, picioare) planul vertical ipotetic coborât pe marginea apropiată a liniei de sosire. Din punct de vedere tehnic aceasta se execută prin aplecarea trunchiului înainte; se face de regulă pe ultimii doi pași de alergare și nu trebuie să deterioreze mecanismul tehnic al alergării. Atletismul
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
natural în starea socială. Cînd vorbește de omul natural, Rousseau are în vedere omul natural din starea de cultură, nu pe cel din starea de sălbăticie: "Omul natural, omul dispozițiilor originare nealterate de prejudecăți sociale, se diferențiază net de omul ipoteticei "stări de natură". Conceptul omului natural a constituit instrumentul pătrunzătoarei critici pe care Rousseau o întreprinsese împotriva societății și culturii feudale. În efectele acestei critici, îndreptată contra unui regim care făcea din om sclavul prejudecăților de tot felul, deslușim fața
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
în 1923. Afirmația că moneda este o creanță asupra societății nu este originală, ne reamintește autorul, citându-l pe Keynes și pe alții. Există însă motive de a repeta această idee. Concepția tradițională cu privire la monedă explică apariția acesteia prin inventarea ipotetică a unui mod de schimb mai eficace decât trocul. Această explicație are, desigur, doza sa de adevăr, însă maschează jafurile și vărsările de sânge care preced adesea nașterea unei noi societăți. Este posibil ca apariția monedei să fi fost legată
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
FDR, care în scurt timp a devenit atât de interesată de discuție, încât a uitat să mai ia notițe 12. Roosevelt a continuat să se întâlnească cu presa regulat, refuzând să răspundă doar la ceea ce numea întrebări ,,cu dacă" adică ipotetice. Răspunsurile președintelui aveau în vedere doar o imagine de ansamblu; nu putea fi citat fără permisiune. Totuși, avantajele anonimatului au făcut loc progresului tehnologic când Eisenhower a început să dea conferințe de presă televizate în anii 1950. Când i s-
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
izotopie se produce în interiorul legăturii dintre verb și subiectul său. Verbul "a cumpăra" presupune, într-adevăr, un subiect uman, fiind deci incompatibil cu un subiect animal. Acest enunț, care apare astfel ca ficțional, se prezintă, în plus, ca o frază ipotetică incompletă. Cunoștințele noastre despre lume nu ne îngăduie să acceptăm faptul că pisicuțele fac ele înseși cumpărăturile. Această reprezentare a lumii nu este posibilă decît în genurile ficționale precum fabula sau basmele (Motanul încălțat, de pildă). Discursul publicitar exploatează inacceptabilitatea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
doi copilași credincioși, - la o casă pentru simpatia evidentă, [...] muzicală noastră T37 Am întins frînghii de la o clopotniță la alta; ghirlande de la o fereastră la alta; lanțuri de aur de la o stea la alta și dănțuiesc. Să comparăm două fraze ipotetice ficționale de publicitate la produse alimentare pentru animale: T38 Dacă peștii ar putea vorbi, v-ar recomanda HYKRO. T34 Pisicuțele ar cumpăra Whiskas. Structura frazei ipotetice complete gramatical pe care o propune publicitatea T38 [Dacă p (atunci) q] suferă o
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
lanțuri de aur de la o stea la alta și dănțuiesc. Să comparăm două fraze ipotetice ficționale de publicitate la produse alimentare pentru animale: T38 Dacă peștii ar putea vorbi, v-ar recomanda HYKRO. T34 Pisicuțele ar cumpăra Whiskas. Structura frazei ipotetice complete gramatical pe care o propune publicitatea T38 [Dacă p (atunci) q] suferă o elipsă în T34. T34 este incompletă semantic și gramatical. Este redată numai apodoza [(atunci) q], lipsește protaza [Dacă p], a cărei sarcină este totuși să determine
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
p], neatașată la suita liniară a enunțurilor. În relația [Dacă p atunci q ], p și q aparțin unui domeniu comun care nu ține de realitatea și adevărul lucrurilor, ci este construit prin discurs. Toate enunțurile cu protază p la prezent (ipotetice reale) sau la imperfect (ipotetice ficționale) pot avea parte de o descriere unitară. Toate semnifică același lucru: în contextul (real sau ficțional) în care admitem p, este pertinent să enunțăm q. Validitatea apodozei q depinde așadar în întregime de co
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]