1,605 matches
-
De la invazia forțelor coaliției internaționale în Irak (2003), populația irakiană civilă s-a confruntat atât cu violențe (crime, atentate cu mașini-capcană, răpiri ș.a.), cât și cu sincope majore în ceea ce privește accesul la servicii sociale de bază, viața de zi cu zi devenind o reală provocare. Începând cu 2008, situația de securitate
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
faptului că sunniți au fost primii care au manifestat rezistență la planul de divizare pe criterii sectare a Irakului, șiiți și celelalte minorități i-au urmat curând, evidențiind dezideratul conform căruia identitatea lor este afirmată pe deplin în cadrul unui stat irakian unitar. De asemenea, suveranitatea și integritatea Irakului era amenințată de ingerințele statelor învecinate. Astfel, alianța dintre partidele șiite și Iran a determinat creșterea influenței Teheranului în zona Basra și în alte regiuni majoritar șiite, în timp ce parteneriatul dintre sunniți, Al-Qaida și
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
majoritar șiite, în timp ce parteneriatul dintre sunniți, Al-Qaida și alte grupări extremiste a certificat influența mișcărilor Wahhabi și Salafiyya. Pe de altă parte, Turcia, alarmată de extinderea influenței kurde, a atacat o serie de sate din nordul Irakului. Redefinirea eșicherului politic irakian, alături de luptele dintre diverse facțiuni, a destabilizat statul, având un impact major asupra minorităților (creștini, mazdeeni, yazidiți, shabak, turkomani, palestinieni și kurzi Feli). Există dovezi certe că minoritatea creștină a avut de suferit mai mult decât kurzii sau musulmanii majoritari
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
și state din zona Mosul și din Kurdistan. În zona Ninive locuiește cea mai mare parte a populației creștine din Irak. Ei reprezinta aproximativ 40% din populatia noii provincii planificate. Acum, aceștia locuiesc într-o așa-numită zona disputata: teritoriul irakian pe care Kurdistanul îl pretinde pentru regiunea autonomă. Situația precară a creștinilor din Irak trebuie interpretată în contextul politic, economic și relgios mai larg, al întregului Orient Mijlociu, evidențiindu-se, concomitent, necesitatea conexării cu realitățile istorice ale conviețuirii și rivalitățile
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
continuu al Bisericii Răsăritene. În preajma perioadei prăbușirii Imperiului Otoman și a edificării statului turc modern, peste un milion de creștini, majoritar armeni, dar și adepți ai Bisericii Răsăritene, caldeeni, sirieni ortodocși și catolici au fost masacrați. După întemeierea statului modern irakian - în a cărui Constituție era înscrisă egalitatea între cetățeni indiferent de rasă sau religie -, până la căderea regimului Saddam Hussein, creștinii din Irak nu s-au confruntat cu persecuții majore. Dincolo de violențele care au afectat, după 2003, societatea irakiană în ansamblul
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
statului modern irakian - în a cărui Constituție era înscrisă egalitatea între cetățeni indiferent de rasă sau religie -, până la căderea regimului Saddam Hussein, creștinii din Irak nu s-au confruntat cu persecuții majore. Dincolo de violențele care au afectat, după 2003, societatea irakiană în ansamblul său, creștinii irakieni au fost supuși atacurilor musulmanilor sunniți și șiiți radicali, precum și intimidării din partea kurzilor, existând inclusiv percepții conform cărora se viza eliminarea prezenței creștine din Irak, în vederea întemeierii unui stat islamic. Activitățile anticreștine au inclus : După
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
din Baghdad, Mosul și Basra. Regiunea din nordul Irakului, securizată de combatanții kurzi, a primit zeci de mii de creștini începand cu 2003 și continuă să îi primească, oferindu-le drepturi egale cu cele ale locuitorilor kurzi. Până în 2003, Kurdistanul irakian primise 30.000 de creștini, cifră care s-a triplat în șapte ani, astfel încat în prezent există circa 100.000 de caldeeni (catolici) și sirieni (catolici și ortodocși) care locuiesc într-unul din cele trei guvernorate ale Guvernului autonom
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
cifră care s-a triplat în șapte ani, astfel încat în prezent există circa 100.000 de caldeeni (catolici) și sirieni (catolici și ortodocși) care locuiesc într-unul din cele trei guvernorate ale Guvernului autonom al Kurdistanului: Erbil, capitala Kurdistanului irakian, Dohouk, în nord, și cel din Suleimaniya, în sud. În fiecare lună, noi familii care fug din Bagdad vin să se instaleze în Kurdistan. Primul motiv al acestei deplasări a creștinilor în regiunea Kurdistanului este siguranța. Prin zeci de mii
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
un guvern și forțe de securitate proprii. Problema cea mai mare o reprezintă alegerea locului. Câmpia Ninive se află la est de Mosul, una dintre cele mai importante baze ale extremiștilor sunniți și ale rețelei Al-Qaida din Irak. Liderii creștinilor irakieni de diverse denominații au făcut apel, cu diverse ocazii, la asigurarea, în cadrul guvernului de la Baghdad, a unei reprezentări echitabile pentru această minoritate religioasă, pe considerentul egalității și justiției. Pe de altă parte, aceștia consideră că, în situația federalizării statului, creștinii
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
Baghdad. Clericii creștini din Irak au abordat, de asemenea, fragmentarea comunității pe care o păstoresc pe criterii politice, făcând apel la unitate, pentru a constitui un exemplu pentru celelalte comunități și pentru a contribui la la reconstrucția Irakului. Majoritatea creștinilor irakieni nu aparțin unui partid politic și nu doresc să locuiască într-o enclavă, astfel că, de-a lungul timpului doar asirienii sși un număr mic de creștini motivați politic au făcut lobby în vederea instituirii unei provincii autonome pentru creștini. Liderii
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
Gaon, cunoscut ca Rav , sau ca Saadia din Fayum (în arabă: سعيد بن يوسف الفيومي Said bin Yossef al Fayumi) sau RASAG (acronim) (în ebraică:סעדיה גאון n.iulie 882 - 21 mai 942) a fost un rabin evreu egiptean și irakian, cărturar erudit, filozof , poet liturgic, filolog și traducător, conducător al academiei talmudice (ieșiva) din Sura, reprezentant al „geonimilor” evreilor babilonieni. A scris mai ales în limba arabă-evreiască, graiul arab al evreilor din Egiptul și Irakul medieval. s-a remarcat prin
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
Una dintre realizările sale cele mai notabile este această contopire dintre literatură și pictură. Din 1968 până în 1976, a fost directorul Departamentului de Antichități din Bagdad. Între anii 1977 și 1980, a ocupat poziția de director artistic al Centrului Cultural Irakian din Londra, unde a organizat numeroase expoziții, precum „Arta Grafică Contemporană în spațiul arab” (1970), „Influența caligrafiei asupra artei arabe”(1980), „Artiști arabi contemporani” (1978, 1979, 1983). Saloua Raouda Choucair s-a născut la data de 24 iunie 1916 în
Arta Contemporană în Spațiul Arab () [Corola-website/Science/337434_a_338763]
-
Molla (în kurdă:Mela Mistefa yê Barzanî sau مستەفا بارزانی ,în arabă:الملا مصطفى البارزاني Al Molla Mustafa Al Barzani, 14 martie 1903 Barzan, în zona Kurdistanului irakian, pe atunci în Imperiul Otoman, - 1 martie 1979 Washington) a fost un conducător militar și politican kurd, președintele fondator al Partidului Democrat Kurd. Barzani a condus lupta națională armată pentru autonomia poporului kurd în Iran și mai ales în Irak
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
a fost un conducător militar și politican kurd, președintele fondator al Partidului Democrat Kurd. Barzani a condus lupta națională armată pentru autonomia poporului kurd în Iran și mai ales în Irak. Născut în 1903 în satul Barzan,din nordul Kurdistanului irakian, care în acea vreme făcea parte din Provincia Mosul din Imperiul Otoman. Familia sa este una din cele mai mari din regiune și aparține ordinului religios sufit Naqshabandi. Mustafa era nepot al șeicului Said Barzani și al cincilea fiu al
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
murit la scurt timp după nașterea sa. Mustafa a fost crescut de fratele său, șeicul Abd as Salaam, iar după arestarea acestuia de către turci în anul 1914, de către alt frate, Ahmed Barzani (1896-1969), care a stat în fruntea luptei kurzilor irakieni pentru autodeterminare până în anii 1930. După spusele sale, prima sa amintire din copilărie era de după arestarea familiei sale de către călăreții din tribul Hamidiye, aflați în slujba otomanilor, când s-a văzut în închisoare la Diyarbakır împreună cu mama sa. La vârsta
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
turcilor. Ca trimis al fratelui său, Ahmed Barzani, Mustafa l-a vizitat pe un alt conducător al kurzilor, șeicul Said. În anii 1931 -1932 Mustafa a participat activ la răscoala tribului Barzani condusă de fratele său Ahmed, contra monarhiei hașemite irakiene, învingând în valea Waja doua batalioane irakiene, întărite de trei companii de cavalerie și de poliție și de o baterie de artilerie. După reprimarea răscoalei Ahmed ți au fost surghiuniți în Turcia. Apoi beneficiind de o amnestie s-a întors
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
în rândurile triburilor. Cu ajutorul celor din Hiwa în 1943, în anii celui de-Al Doilea Război Mondial Barzani a fugit din Suleimaniye în Iran. Adunând acolo un detașament de luptători, Barzani a revenit în acelaș an în patrie, în partea irakiană a Kurdistanului, unde a câștigat poziția oficială de conducător al unui Eșiret, adică al unei confederații de triburi, și a ridicat din nou steagul revoltei. Oamenii săi au reușit să dezarmeze toate stațiile de poliție irakiană din regiune. La sfatul
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
în patrie, în partea irakiană a Kurdistanului, unde a câștigat poziția oficială de conducător al unui Eșiret, adică al unei confederații de triburi, și a ridicat din nou steagul revoltei. Oamenii săi au reușit să dezarmeze toate stațiile de poliție irakiană din regiune. La sfatul britanicilor în 1944 Barzani a fost lăsat să vină la Bagdad și guvernul irakian sub conducerea lui Nuri pașa Said a semnat cu el un armistițiu, promițând amnistia pentru el si familia sa, un ajutor pentru
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
al unei confederații de triburi, și a ridicat din nou steagul revoltei. Oamenii săi au reușit să dezarmeze toate stațiile de poliție irakiană din regiune. La sfatul britanicilor în 1944 Barzani a fost lăsat să vină la Bagdad și guvernul irakian sub conducerea lui Nuri pașa Said a semnat cu el un armistițiu, promițând amnistia pentru el si familia sa, un ajutor pentru zonele kurde lovite de foamete, și acordând zonei Barzan și altor zone kurde un grad de autonomie, fiind
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
Nuri Said cu Hamdi al Pachachi la conducerea guvernului, iar noul cabinet nu a aplicat clauzele acordului cu kurzii. La mijlocul anului 1945 Pachachi a respins cererile lui Barzani. În aceste împrejurări în august 1945 ostilitățile militare au fost reluate, armata irakiană intervenind in Kurdistan cu ajutorul tancurilor și aviației britanice. După câteva prime succese, Barzani a fost nevoit să părăsească zona și să fugă în Iran. Împreună cu întregul său trib de 10.000 de oameni, din care 2000 de bărbați înarmați, el
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
spânzurat în piața centrală Char Chira a capitalei sale. Barzani și tribul său s-a găsit atunci într-o situație dificilă. Au refuzat sa se predea iranienilor și În aprilie 1947 s-a decis, ca tribul să revină în Kurdistanul irakian. Nevoiți să se masoare cu forțe iraniene, irakiene și turce, Barzani însuși, însoțit de 500 de luptători (denumiți Peshmerga = adica "Spre moarte"), a fugit apoi din Barzan, în cursul a ceea ce s-a numit apoi „marșul cel lung”, prin Turcia
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
sale. Barzani și tribul său s-a găsit atunci într-o situație dificilă. Au refuzat sa se predea iranienilor și În aprilie 1947 s-a decis, ca tribul să revină în Kurdistanul irakian. Nevoiți să se masoare cu forțe iraniene, irakiene și turce, Barzani însuși, însoțit de 500 de luptători (denumiți Peshmerga = adica "Spre moarte"), a fugit apoi din Barzan, în cursul a ceea ce s-a numit apoi „marșul cel lung”, prin Turcia și nord-estul Iranului, până în Azerbaidjanul sovietic. În drum
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
acestor studii i s-a recunoscut gradul de general. Între timp patru din ofițerii lui Barzani -Muhammad Kudsi, Hairullah Abdulkarim, Mustafa Khoshnaw, Izzat Abdulaziz - care se întorseseră din Iran în Irak, și care se încrezuseră în amnistia anunțată de guvernul irakian, au fost executați acolo la 19 iunie 1947. În anul 1958 monarhia a căzut în Irak sub loviturile unei lovituri de stat militare („Revoluția irakiană din 14 iulie 1958”) Noua constituție prevedea formal recunoașterea caracterului binațional al Irakului - arab și
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
se întorseseră din Iran în Irak, și care se încrezuseră în amnistia anunțată de guvernul irakian, au fost executați acolo la 19 iunie 1947. În anul 1958 monarhia a căzut în Irak sub loviturile unei lovituri de stat militare („Revoluția irakiană din 14 iulie 1958”) Noua constituție prevedea formal recunoașterea caracterului binațional al Irakului - arab și kurd. Noul conducător al Irakului, generalul Abd al-Karim Kassem, l-a chemat pe Barzani să revină în patrie. La 21 iulie 1958 Barzani a plecat
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
unde ostilitățile au continuat până în decembrie. Mustafa Barzani, cu o trupă de 640 de partizani, între care veterani care îl însoțiseră în U.R.S.S. s-au refugiat în munți, în regiunea Zakho. După ce în septembrie și octombrie 1961 aviația militară irakiană a atacat Barzanul și a incendiat 1270 sate kurde, în decembrie 1961 Barzani și Partidul Democrat Kurd, care ezitase asupra rupturii cu regimul de la Bagdad, au decis să preia ei înșiși conducerea răscoalei. În munții Kurdistanului Barzani și oamenii săi
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]