2,617 matches
-
temporale pe care le camuflează. Și de această partiție poate fi, în fond, responsabilă distincția semnalată deja de Eliade: pentru India, „ceea ce trebuie să reținem din această avalanșă de cifre este caracterul ciclic al timpului cosmic”5; iar „în concepția iraniană, fie că e urmată sau nu de timpul infinit, istoria nu este eternă; ea nu se repetă, ci va lua sfârșit într-o zi printr-o ekpyrosis și un cataclism eshatologic”, sau „atât la iranieni cât și la evrei și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cosmic”5; iar „în concepția iraniană, fie că e urmată sau nu de timpul infinit, istoria nu este eternă; ea nu se repetă, ci va lua sfârșit într-o zi printr-o ekpyrosis și un cataclism eshatologic”, sau „atât la iranieni cât și la evrei și la creștini, «istoria» atribuită Universului este limitată, sfârșitul lumii coincide cu aneantizarea păcătoșilor, reînvierea morților și victoria eternității asupra timpului”. Altfel spus, avem de-a face cu clasica partiție între ciclicitate 1 și linearitate a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a cosmogoniei, în raport cu care se definește ca recreație, eshatologia este capăt și sens (eschaton) al unei succesiuni, al unei încrengături de evenimente intim legate de originea ei - prin urmare, un întreg proces care tinde către un sens. Una dintre expresiile iraniene cele mai elocvente ale acestei polarități se poate găsi într-un text tardiv, din secolul al IX-lea, deja amintit în aceste pagini 3: „Îmi este mai simplu să asamblez și recreez cele douăsprezece creaturi pe care le-am creat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
surselor care îl separă pe Eliade și de Dumézil. Într-un studiu anterior, am încercat să arăt diferența de tematizare între discursul mitologic-comparativ și cel propriu-zis istorico-religios în raport cu problematica eshatologică 1. Focalizând exclusiv asupra tramei dramatice a epopeilor indiană și iraniană, comparatistul care este Wikander rămâne captiv secvențelor evenimențiale și neglijează, în cele din urmă, semnificația internă a teologumenelor pe care, din premise, le consideră camuflate în canavaua mitică, anume, potrivit contextului de mai sus, caracterul specific al concepțiilor arhaice iraniene
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
iraniană, comparatistul care este Wikander rămâne captiv secvențelor evenimențiale și neglijează, în cele din urmă, semnificația internă a teologumenelor pe care, din premise, le consideră camuflate în canavaua mitică, anume, potrivit contextului de mai sus, caracterul specific al concepțiilor arhaice iraniene cu privire la timp, omogenitatea dintre „origine, început” și eschaton prin recursul (antropologic) la funcția memoriei 2. Nu vom insista mai mult asupra acestei problematici complexe. E suficient însă să remarcăm că ceva din natura acestei disparități inclusiv teoretice s-a prelungit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
africane, L. Bittremieux, L. Frobenius, E. Hildebrand, H. Schurtz sau H. Webster 3, va servi însă ca model și suport analogiilor profitabile pentru reconstituirea tipologiei unor comunități corespondente, dar arhaice, indo-europene (germanice, indo-iraniene). Bunii filologi ai surselor greco-latine, sanscrite sau iraniene cunoșteau mai bine un alt motiv războinic - dioscurii în serviciul unei zeițe. Îl întâlnim frugal utilizat și de Pârvan, chiar în varianta sa iraniană, ca model de descripție a unui grup statuar de bronz de la Năeni 1, identificat de Pârvan
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
tipologiei unor comunități corespondente, dar arhaice, indo-europene (germanice, indo-iraniene). Bunii filologi ai surselor greco-latine, sanscrite sau iraniene cunoșteau mai bine un alt motiv războinic - dioscurii în serviciul unei zeițe. Îl întâlnim frugal utilizat și de Pârvan, chiar în varianta sa iraniană, ca model de descripție a unui grup statuar de bronz de la Năeni 1, identificat de Pârvan într-o morfologie cu caracter războinic sau ecvestru, alimentată de motive arheologice și folclorice autohtone: „cavalerul trac” sau „danubian”, cabirii 2. Probabil că una
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cu niște războinici care păzesc fortăreața lui Ohrmazd ținând mereu întinse sulițele, fără teama de a fi vătămați (D³dest³n ș d¶nșg). Nu poate fi nimic neliniștitor în analiza unui asemenea vocabular războinic, care poate calchia terminologia unor structuri feudale iraniene (parte sau sasanide). Asocierea însă, ca aură mitică, cu o întreagă ideologie a celui de-al Treilea Reich, pe care tocmai prestanța celei dintâi o înnobila, a făcut îndoielnice asemenea cercetări. La Eliade există un anumit interes pentru această arie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
aceste subcapitole sunt o tentativă de a preveni neexplicitul și de a suplimenta fragmentarul acestei corespondențe. Este o minimă încercare de lectură a unei părți din opera științifică a lui Eliade prin culoarul unuia dintre afluenții săi favoriți - domeniul religiilor iraniene, cel care îl poate pune cel mai precis în legătură cu corespondentul său. Ceea ce la rândul său rămâne neexplicit în acest travaliu poate fi preluat ca suport al sugestiei, promontoriu al unei reorientări de optică asupra acestei opere, care, atunci când a existat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Wikander Cronologia paralelă a biografiei Științifice (1936‑1977)" 1936 ME: - publică teza de doctorat Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne, Bucarest-Paris. SW: - studii la Copenhaga, unde, sub conducerea lui Arthur Christensen, susține, pentru titlul de licențiat în limbi iraniene, lucrarea Karnamak-i-Artaxer och den iranska historietradition. 1938 ME: - pregătește pentru tipar primul volum al periodicului internațional de istoria religiilor Zalmoxis. Revue d’études religieuses (1938-1942), din care vor apărea doar trei volume. SW: - susține teza de doctorat, sub conducerea lui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ei celor ale Zeițelor-Mame mediteraneene sau orientale? Există la indo-europeni ceva comparabil cu Durg³? Întotdeauna m-a frapat absența oricărei tehnici yoghine în afara Indiei. Se pot identifica (dacă se vrea!) anumite elemente „șamanice” la germanici (bunăoară Closs 4) sau la iranieni - dar nimic dintr-o fiziologie mistică de tip yoghin. Aș fi gata să cred într-o inovație indiană (ariană) dacă hinduismul medieval și modern nu ar avea acest aspect compozit, mai degrabă asiatic decât arian. Când mă aflam în India
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mai rău, prietenii... Cred că Dumézil a lucrat bine aici și aș vrea să vă invit cu o altă ocazie. În această primăvară, cel care va veni este Duchesne-Guillemin, pentru a ne spune părerea sa despre marile probleme ale religiilor iraniene. Aș vrea mult să vă văd la Uppsala, dar și mai mult la București, într-o Românie nouă... pe când? Mă gândesc adesea la acest lucru 1. Ce mai face dl Cioran, care pesemne că a reușit să se propulseze departe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
trebui s-o căutați pentru a nu se pierde. Ieri, Hartman a susținut o frumoasă conferință despre reforma zoroastriană sub Chosrau Anushirwan: este un spirit analitic prin excelență, dar peste puțin timp va deveni cel mai bun specialist în religiile iraniene. Predau sanscrita pentru șapte elevi, nu văd mari speranțe, un pastor care vrea să-și scrie teza despre Krishna lucrează cu mult entuziasm, dar trebuie să treacă ceva timp pentru a te putea pronunța asupra unei asemenea lucrări. Gândurile mele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
religiei... Am lansat din nou numele dvs. - ca „singurul” etc. - și sper că într-o zi se vor decide să-și modifice politica actuală (de americanizare cu orice preț) șsubl. S.W.ț. Duchesne-Guillemin va veni la catedra de studii iraniene. Dacă această catedră vă interesează (din păcate, ea este doar pentru un an), spuneți-mi și scrieți-i și lui Dșuchesneț-Gșuilleminț (sau lăsați-mă pe mine să-i scriu). Se va încerca să fiți invitat în anul 1959-601. Din păcate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
An³hit³ och den zoroastriska eldskulten”, Religion och Bibel I (1942), pp. 26-48, și teza secundară Feuerpriester in Kleinasien und Iran, Lund, 1946. Aceste lucrări strict specializate pe documente literare, arheologice și epigrafice iraniene, în conjuncție cu cercetările sale asupra epopeilor iraniană (Sh³hn³meh) și indiană (Mah³bh³rata), l-au condus pe Wikander la elocvența celebrului principiu prin care a dat o explicație satisfăcătoare, în particular, derutantei căsătorii poliandrice a lui Draupadș în Mah³bh³rata, și în general modului de configurare și generare a personajelor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Ioan P. Culianu”, Panorama XXVIII (1989), 2 aprilie, pp. 141-145, reprodus în 22, 30 iulie - 5 august (2002), p. 9. Această cotitură epistemologică s-a aflat și la baza criticii aduse de Culianu cercetărilor Religionsgeschichtliche Schule, mai precis, ipotezei originii iraniene a eshatologiei iudaice și gnostice, opțiune de multe ori practicată sub forma unui „pan-iranism” abuziv. Nu este deloc întâmplător că această critică vizează la Culianu și consecințele ideologice ale acestei poziții: alimentarea euforiei naziste a originii pure, nobile, ariene, prin
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
impozante ca savant, ci și rolului său de „bun samaritean”, consecvent jucat și în activitatea diplomatică pe plan internațional. În 1954, bunăoară, aflându-se la Teheran cu ocazia unui congres despre Avicenna, a intervenit pe lângă șahul Iranului pentru eliberarea savantului iranian Gholâm-Hoseyn Sadighi (1905-1991), mare specialist în domeniu, autor al cărții Les mouvements religieux iraniens au IIe et au IIIe siècles de l’Hégire, Paris, 1938, ministru de Interne în momentul loviturii de stat din august 1953 și închis din rațiuni
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a lui Cumont, potrivit căreia „mithraismul” ar fi un exemplu tipic de sincretism, caracteristic vieții religioase din Antichitatea romană târzie, structurat în principal pe elemente (mituri și culte) iraniene. El urmărește sistematic deconstrucția ipotezei lui Cumont, potrivit căreia dovada originii iraniene ar consta în raportul consecvent existent între Mithra și divinitatea numită de iranieni An³hit³, iar de greci Anaitis: „În lumea romană, în afara Asiei Minor, Anaitis nu apare nici ca paredros al lui Mithra, nici în vreun alt context” - cf. op. cit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
caracteristic vieții religioase din Antichitatea romană târzie, structurat în principal pe elemente (mituri și culte) iraniene. El urmărește sistematic deconstrucția ipotezei lui Cumont, potrivit căreia dovada originii iraniene ar consta în raportul consecvent existent între Mithra și divinitatea numită de iranieni An³hit³, iar de greci Anaitis: „În lumea romană, în afara Asiei Minor, Anaitis nu apare nici ca paredros al lui Mithra, nici în vreun alt context” - cf. op. cit., p. 6. Pentru receptarea acestor Études de către savanți ca L. Renou sau É
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de teologie. În 1894 este numit pastor al Legației suedeze din Paris. Acolo va publica prima sa lucrare, o micromonografie despre religia Iranului pre-islamic, Les Fravashis, Paris, 1899, și tot acolo își va susține și publica celebrul doctorat despre eshatologia iraniană, La vie future d’après le mazdéisme, Paris, 1901. În 1901 este invitat ca profesor de teologie la Uppsala, catedră pe care o va transforma curând în catedră de istorie a religiilor. În 1912 primește și catedra de istoria religiilor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
originii și naturii specifice a acestei mișcări religioase, tip sectă, numită „mithraism”, serie a formelor de cult occidental din aria Imperiului Roman (atât occidentală, cât și orientală), spre deosebire de formele de cult central-asiatice închinate zeului Mithra. Declinând în mod absolut originea iraniană a mithraismului (variantă pe care, de altfel, Cumont ar fi găsit-o îmbrățișând prea facil și necritic celebra aserțiune renană - lumea ar fi fost mithraică dacă creștinismul ar fi fost oprit din creșterea sa de o maladie mortală: „Fără această
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
din aceste regiuni au contribuit la expansiunea mithraismului: această expansiune nu ar fi decât consecința foarte firească a marelui rol jucat de elementul traco-iliric în timpul anumitor perioade ale epocii imperiale, anume în armată” - cf. Wikander, op. cit., p. 45. Critica originii iraniene a cultului mithriac nu a fost unanim asimilată. Un reputat arheolog ca Robert Turcan continuă să creadă că Mithra al misterelor romane s-ar fi născut în creuzetul Asiei Mici, „sub dubla influență a tradițiilor nord-iraniene și a culturii grecești
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o manieră destul de nesigură („Monumentele danubiene nu ar deține mai degrabă forma originară a misterelor lui Mithra? Această sectă enigmatică nu și-ar avea oare originea mai degrabă într-una din regiunile balcanice decât în vreun colț al acestor țări iraniene sau iranizate?” - cf. op. cit., p. 44), nici ipoteza originii balcanice a mithraismului nu a rămas mai puțin controversată, unul dintre criticii ei fiind chiar autorul indicat de Eliade, arheologul Dumitru Tudor, chiar dacă nu la data la care se desfășoară corespondența
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
XVItc "XVI" 1. Geo Widengren (1907-1996). Ar fi aproape imposibil și inutil să includem într-o notă imensa bibliografie a acestui proeminent reprezentant al școlii suedeze de istorie a religiilor, extensia tentaculară a competențelor sale în câmpul religiilor și limbilor iraniene și semite, al studiilor maniheene și gnostice. Complexitatea operei sale se supune câtorva linii majore, paradigmatice pentru constituția disciplinei pe care a susținut-o ca savant,deopotrivă în calitate de vicepreședinte (1950-1960) și președinte (1960-1970) al Asociației Internaționale de Istorie a Religiilor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
grație traducerii germane, istoria religiilor Iranului antic (Les religions de l’Iran, Payot, Paris, 1965) și a maniheismului, seria publicată în Actele Universității de la Uppsala „King and Saviour” (I. The Great Vohu Manah and the Apostle of God. Studies in Iranian and Manichean religion, UUÅ, 1945:5; II. Mesopotamian Elements in Manichaeism. Studies in Manichaean, Mandaean, and Syrian-Gnostic Religion, UUÅ, 1946:3; III. The Ascension of the Apostle and the Heavenly Book, UUÅ, 1950:7; IV. The King and the Tree
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]