1,545 matches
-
pe alții mai prost decât anterior. Dacă gândim drepturile ca fiind astfel fundamentate, suntem obligați să admitem că există o mulțime de acțiuni umane, care este considerată inviolabilă și care tratează toate externalitățile create de acțiunile incluse în ea ca irelevante. Aceasta este condiția de fidelitate ideologică. Atâta vreme cât dorim să formalizăm o condiție libertariană, trebuie să recurgem la o ierarhizare etică în favoarea libert arianismului. Orice soluție pentru teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian trebuie să opereze această ierarhizare etică. 6
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
finit de informații. Acest demers de simplificare, de eliminare a informației, caracterizează și teoriile filosofice și științifice. La rându-i, Teoria Alegerii Sociale presupune un set finit de informații relevante - preferințele ca proxy pentru utilitate. Corelativ, anumite informații sunt considerate irelevante și nu sunt admise în cercetare. Mulțimea informațiilor relevante este obținută printr-un set de proprietăți de invarianță. Acestea determină judecățile de bunăstare socială sau decizie socială să nu admită ca relevante anumite tipuri de informații. Atunci când discutăm despre acceptabilitatea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în continuare, că pe furtun își așază, pe rând, picioarele un elefant. Aceste picioare reprezintă condițiile impuse de Arrow funcției sale de bunăstare socială. Când toate cele patru picioare ale elefantului sunt pe furtun (domeniul universal, nondictatura, independența față de alternativele irelevante și condiția Pareto slabă) prin acesta nu mai trece nicio informație. Această nediferențiere între restricții poate întâmpina obiecția formulată de profesorul Miroiu. Potrivit acesteia, diferența între modul în care restricționează informația, spre exemplu, condiția de neutralitate și modul în care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
se elimină diferite tipuri de informații, consider că ambele pot fi tratate drept restricții informaționale. footnote>, am fi putut identifica un număr extrem de mare de reguli arrowiene de agregare a preferințelor individuale. Spre exemplu, atâta vreme cât nu impunem independența față de alternativele irelevante, regula Borda este o FBSA acceptabilă. La fel, atâta vreme cât nu impunem condiția Pareto, regula unanimității este o FBSA acceptabilă. Dacă renunțăm la condiția de nondictatură, regula dictatorială este acceptabilă, iar dacă renunțăm la criteriul paretian, putem formula drepturi inalienabile ca
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
criteriul paretian, putem formula drepturi inalienabile ca FBSA. Aceste exemple trebuie să indice faptul că fiecare dintre condițiile „rezonabile” propuse de Arrow pentru funcțiile sale de bunăstare socială exclude câte un set de funcții de bunăstare socială. Independența față de alternativele irelevante exclude toate regulile poziționale, domeniul universal exclude toate regulile care nu admit toate profilurile logic posibile de preferința individuală, criteriul Pareto exclude toate regulile de preferință socială care mută decizia socială în afara sferei unanimității paretiene, iar condiția de nedictatură exclude
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
adeptul interpretărilor slabe, voi reține doar ideea că majoritatea, formulată în cadru binar arrowian nu dă întotdeauna rezultate tranzitive, acest lucru nefiind însă valabil decât pentru anumite profiluri de preferință individuală. footnote>, deși este nedictatorială, îndeplinește condiția independenței față de alternativele irelevante și este Pareto inclusivă. Tranzitivitatea face funcția de bunăstare socială invariantă la regulile de decizie care nu sunt aciclice pentru toate profilurile de preferință logic posibile. b) Independența față de alternativele irelevante a fost una dintre cele mai contestate condiții impuse
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
footnote>, deși este nedictatorială, îndeplinește condiția independenței față de alternativele irelevante și este Pareto inclusivă. Tranzitivitatea face funcția de bunăstare socială invariantă la regulile de decizie care nu sunt aciclice pentru toate profilurile de preferință logic posibile. b) Independența față de alternativele irelevante a fost una dintre cele mai contestate condiții impuse de Arrow. În limbaj natural, ea spune că dacă ne aflăm într-o situație de alegere, atunci când trebuie să preferăm pe submulțimi de câte două alternative, singura informație care trebuie să
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ospătarul revine, își cere scuze și îmi spune că bucătarul a pregătit și ciorbă de burtă. Ah, zic eu, atunci comand ciorbă de perișoare!” [Miroiu, 2006, p. 178]. Totuși, se pot găsi și exemple în care încălcarea independentei față de alternativele irelevante poate părea naturală. În (1985), Sugden propune un exemplu care încalcă o condiție asemănătoare acesteia<footnote Sugden vorbește de fapt despre o condiție de minimă consistență care apare în Nash (1950), în Cernoff (1954), Sen (1970a). Corespondentul acesteia în cadrul informațional
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Sugden propune un exemplu care încalcă o condiție asemănătoare acesteia<footnote Sugden vorbește de fapt despre o condiție de minimă consistență care apare în Nash (1950), în Cernoff (1954), Sen (1970a). Corespondentul acesteia în cadrul informațional arrowian este independența față de alternativele irelevante, însă condiția Nash-Cernoff nu îndeplinește independența față de alternativele irelevante, deși este asemănătoare. footnote>: „Luăm o cursă de mașini. Există trei potențiali concurenți, x, y și z; x este o mașină care este capabilă de a dezvolta o viteză foarte mare
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
acesteia<footnote Sugden vorbește de fapt despre o condiție de minimă consistență care apare în Nash (1950), în Cernoff (1954), Sen (1970a). Corespondentul acesteia în cadrul informațional arrowian este independența față de alternativele irelevante, însă condiția Nash-Cernoff nu îndeplinește independența față de alternativele irelevante, deși este asemănătoare. footnote>: „Luăm o cursă de mașini. Există trei potențiali concurenți, x, y și z; x este o mașină care este capabilă de a dezvolta o viteză foarte mare, dar y este mai manevrabilă. Din acest motiv, x
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
potrivită pentru o cursă aglomerată. De aici, x poate bate pe y într-o competiție între ei doi, însă într-o competiție în care apare și z, y va bate pe x” [Sugden, 1985, p. 170]. Dacă independența față de alternativele irelevante este o condiție rezonabilă sau nu este mai puțin important pentru scopul meu aici. Ceea ce este important este faptul că ea are cel puțin două efecte importante. În primul rând, alături de alte condiții, creează un cadru informațional puternic neutru. Nu
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este important este faptul că ea are cel puțin două efecte importante. În primul rând, alături de alte condiții, creează un cadru informațional puternic neutru. Nu voi dezvolta însă aici această idee. În al doilea rând, prin folosirea independenței față de alternativele irelevante, toate regulile poziționale sunt eliminate din mulțimea FBSA acceptabile. Între ele, cea mai cunoscută este regula Borda (1781) care alocă fiecărei alternative un număr de puncte pe care îl înmulțește cu numărul indivizilor. Aceasta este un rezultat, de asemenea important
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
numărul indivizilor. Aceasta este un rezultat, de asemenea important, deoarece exclude concurentul clasic al regulii majorității. Această regulă este Pareto inclusivă și funcționează pentru toate profilurile logic posibile de preferințe individuale, fiind, de asemenea, nedictatorială și tranzitivă. Independența față de alternativele irelevante face funcția de bunăstare socială invariantă la informația provenită din alte perechi decât cele comparate. c) Condiția Pareto slabă este, alături de tranzitivitatea preferinței sociale, una dintre condițiile care par greu de respins. Pare intuitiv că, dacă într-un grup toți
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
democrația: să nu existe un singur individ care să determine preferința socială între toate alternativele, indiferent de preferințele celorlalți. Nu voi insista asupra acestei condiții, însă faptul că ea înlătură singura regulă de decizie socială care este independentă față de alternativele irelevante, Pareto inclusivă rațională și cu un domeniu nerestricționat (anume regula dictatorială), este unul important dintr-un motiv pe care îl voi enunța în secțiunea următoare.
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
suflet; pe cînd o gloată internațională și vulgară, "poporul", care nu face decît să trudească și să sufere, nu are nimic de acest fel"62. Pentru poporaniști, faptul că moșierul sau exploatatorul erau români sau aparțineau altor grupuri etnice era irelevant. Unicul lor interes era ajutorarea țăranilor și a muncitorilor. Pentru ei, numai țăranii și muncitorii alcătuiau națiunea. Cu toate că, pentru Iorga, țărănimea constituia reazemul națiunii și îi simpatiza pe muncitori, el considera că națiunea era alcătuită nu numai din aceste două
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acest moment apropiindu-se. Manifesta o animozitate deosebită față de orice manifestare de refacere a Germaniei și Rusiei. Deceniul acesta va trage clopotele de îngropăciune pentru iluziile lui Iorga referitoare la o lume sămănătoristă. Chiar și în literatură, sămănătorismul a devenit irelevant și mai contestat ca oricînd. În privința scrierii istoriei, pînă acum, istoria românilor era (în România) destul de mult ceea ce spunea Iorga că este. Tinerii istorici ai "Noii școli" de istorie îl contestau pe Iorga, fapt la care acesta nu reacționa deloc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga făcea politică, participînd deci la acest proces, în ce măsură era acest lucru motivat de naționalismul său bazat pe albatrosul sămănătorismului sau, care era rezultatul temperamentului, al ego-ului și al personalității sale? Explicația era oare faptul că democrația devenea tot mai irelevantă pentru problemele României anilor '30? Iorga credea în continuare în soluția sa sămănătoristă cu o încăpățînare pe care doar "Legea Supremă" a lui Eminescu i-o putuse impregna. Marea criză a discreditat democrația din punct de vedere economic. Căutarea unor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era mai dinamică și mai populară. Regele nu reușea să coopteze Legiunea, iar de cuziști nu se sinchisea deloc. Prin 1936, atît Iorga cît și o mare parte a României se aflau într-o accentuată confuzie politică. Democrația occidentală devenise irelevantă. Așa cum vedea lucrurile istoricul Iorga, democrația din România nu era produsul unei evoluții "organice". Așa că nu era de mirare faptul că nu funcționa! În această confuzie tot mai mare, Iorga a cerut încă din 1933 instituirea unui "regim creativ". El
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cele mai multe dintre statele membre CEE doreau ca Marea Britanie să li se alăture, dar, pe de altă parte, se Îndoiau pe bună dreptate de devotamentul Londrei față de obiectivele de bază ale Tratatului de la Roma. Răspunsul la această Întrebare a devenit Însă irelevant: așa cum am văzut, În ianuarie 1963, de Gaulle și-a exprimat public opoziția față de aderarea Marii Britanii. E revelator pentru viteza cu care s-au succedat evenimentele după criza Suezului faptul că respingerea Marii Britanii de către o comunitate europeană până atunci neinteresantă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
religia seculară a epocii. Între 1956 și 1968, marxismul a trăit - ba chiar a Înflorit - În Europa Într-o stare de animare suspendată. Comunismul stalinist era În dizgrație după evenimentele și revelațiile din 1956. Partidele comuniste din Vest erau fie irelevante politic (În Scandinavia, Marea Britanie, RFG și țările de Jos), fie Într-un declin lent, dar iremediabil (Franța), fie, În cazul italian, obligate să se distanțeze de moștenirea moscovită. Marxismul oficial, ilustrat de istoria și Învățăturile partidelor leniniste, era În mare parte discreditat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
față de o monedă europeană unică i-a Îmbunat pe succesorii lui Pompidou); la Paris și la Washington Însă, comentariile ministrului de Finanțe Helmut Schmidt (În 1973) - despre o „lume În schimbare” În care „categoriile tradiționale de Est și Vest” deveneau irelevante - nu au fost uitate prea curând. Al doilea public erau germanii din ambele state. Pentru mulți dintre ei, conceptul lui Willy Brandt a adus beneficii reale. Contactul și comunicarea Între cele două Germanii au Înflorit. În 1969 s-au dat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ofereau atât material literar, cât și o anumită energie (și statut public). Din acest motiv, mulți intelectuali din societățile comuniste au preferat să renunțe la ocaziile de emigrație și exil: mai bine să fii persecutat, dar important, decât liber și irelevant. Teama de irelevanță mai alimenta o considerație În acei ani, și anume dorința unei „reîntoarceri” urgente În Europa. Ca și cenzura, aceasta era o preocupare exclusiv intelectuală - mai exact, era apanajul scriitoriilor din provinciile vestice ale fostului Imperiu Habsburgic, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
La sfârșitul anilor ’70, RDG era singura țară comunistă care se putea lăuda cu o opoziție marxistă neoficială, care activa chiar În cadrul partidului. Cei mai cunoscuți disidenți atacau autoritatea comunistă de pe poziții de stânga - de aceea erau deopotrivă inaudibili și irelevanți În restul Europei de Est, după cum observa caustic scriitorul ceh Jiøí Pelikán. Astfel, Rudolf Bahro, care În 1979 a fost deportat În Vest după ani de persecuție, era cunoscut Îndeosebi pentru eseul său intitulat Alternativa, o critică explicit marxistă a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de opoziție) și s-a stabilit data alegerilor libere. Dar, chiar Înainte ca noul (și ultimul) guvern al RDG condus de Hans Modrow, liderul de partid din Dresda, să schițeze „Programul de acțiune al partidului”, acțiunile și intențiile sale deveniseră irelevante. Să nu uităm că est-germanii aveau o opțiune de care alte popoare subjugate nu se bucurau (nu exista o „Cehoslovacie de Vest”, nici o „Polonie de Vest”) și nu aveau de gând să renunțe la ea. Obiectivul s-a schimbat din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să scape pur și simplu de ea. De unde aerul de carnaval remarcat În 1989 de unii observatori În Polonia și Cehoslovacia; din același motiv, revoluționarii nu se temeau de riposte violente. Comunismul nu mai era o stavilă, cât un regim irelevant. Limbajul În care au fost formulate obiectivele revoluțiilor din 1989 este o dovadă În plus. Tema „Întoarcerii În Europa” nu era nouă. Cu mult Înainte de apariția comunismului, jumătatea estică a continentului era cea care căuta recunoaștere și acceptare; Europa de Vest era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]