4,886 matches
-
răspunde: ,Leonard e unchiul pe care nu l-ai avut niciodată, dar ai fi vrut să-l ai. E cel mai generos și calm și plin de umor om din câți știu. E un vagabond înțelepțit, o țestoasă blândă și ironică, un filosof prețios - așa le stă bine filosofilor să fie! - pedant și ușor ridicol, un Lord Byron al rock'n'roll-ului, un savant nimerit în bâlciul decăzut al muzicii pop". (pp. 188-189). La acest portret nu prea mai este nimic
Paradoxul Leonard Cohen by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10979_a_12304]
-
invidiabilă, tânără sufletește și optimistă, în ciuda celor 90 de ani pe care i-a împlinit la 30 septembrie 2005. De o rar întâlnită luciditate, doamna Elena-Georgeta Roth, medic de asemenea, evoca trecutul apropiat sau mai depărtat cu o anume detașare ironică și caracteriza plastic oameni și evenimente. Surpriza a fost să descoperim că doamna doctor Roth a fost prima soție a poetului și prozatorului Grigore Băjenaru (13 februarie 1907-5 februarie 1980), ,Gabi", principalul personaj feminin din Balsam de Canada, romanul aflat
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
carte ca ,sarcofag al cuvintelor", monument de celuloză util numai grandomaniei celui care l-a ridicat. El răstoarnă cu sarcasm această perspectivă cantitativă asupra literaturii, propunând ca valoare alternativă scrisul intensiv. Într-o parte vedem Operele (grafiate cu o majusculă ironică), Academia, Pantheonul, tradiția sedimentată și aproape osificată, captivă în propriul discurs; din cealaltă auzim răgetele subculturii și bâțâielile care umflă rating-ul. Unde vom găsi cuvântul ce exprimă adevărul? Și care este forma în care el poate fi transmis? Există
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
este încă un element definitoriu pentru societatea în care trăiește Laura. Crăciunul și Paștele sunt momente cruciale în creștinism, iar faptul că evoluează într-o lume indiferentă la astfel de valori este o dramă pentru eroina din „Ultima piruetă”. Tonul ironic cu care Sever, cel pe care îl iubește, vorbește despre sărbătoarea nașterii Mântuitorului, i-l dezvăluie Laurei într-o lumină cu totul nouă, ca un om vulgar și insensibil: „La următoarea întâlnire a încercat să-mi spună că Sărbătoarea Crăciunului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cândva de către scriitor. Starea de ludic, de joc existențial, nota teatrală, într-o multitudine de imagini, dă versului un dinamism și un colorit special, ancorat într-o atmosferă meditativă și profundă. Viziunea asupra lumii este senzoriala și nonsenzoriala, afectiva sau ironică, plină de întrebări sau de acceptare a balansului existențial. Toate corelate, poate face un ”scut iluzoriu”, precum arata și titlul volumului tradus în limba ebraică. Mă voi ocupa aici de câteva poezii traduse. Atâta doresc să menționez că fiecare poem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la Montevideo și de la Istanbul la New York. Romanele sunt acuma traduse în spaniolă, polonă, maghiară, română... Ei, toate aceste lucruri mă bucură. Dar, spre deosebire de colegii mei care sunt exclusiv scriitori, eu am ceva ce mă apără în sensul că (rîs ironic) mîntuirea sufletului meu nu depinde de aprecierea și de rezonanța cărților mele. Eu în primul rînd sunt preot și în ultimul rînd sunt preot și toate acestea îmbracă și aspectul scrierii. Am spus odată așa, cînd am fost întrebat dacă
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
artă. În timp ce-mi vorbea, avea spatele întors spre patul bolnavului, spre deosebire de mine, care nu numai că-l vedeam pe Kavafis, dar urmăream și fiecare grimasă și schimbare a expresiei. Ochii îi erau tot închiși, dar un imperceptibil zâmbet ironic se întipărise pe pielea uscată a feței. Deodată, vrând să participe la dialogul constructiv sau dorind să ne arate - cel mai probabil -că nu scăpase un cuvânt din discuția noastră , a deschis ochii, a luat creion și hârtie și-a
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
cu toții noi ăștia care așteptăm acum în carantină. Imediat am cerut alta. Noi, cei care am înnoptat în odaia asta, am visat la fel. - Și anume ce, dacă ne e permis să știm și noi? - continuă Sofronije cu o nuanță ironică în glas. - Ești o făptură greu de dovedit! - zise un al treilea - frățioare, noi toți l-am visat pe același tip care miroase a nuci. Și care are chica părului strînsă într-un fluture de sidef. Omul poartă un mundir
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
păsărească a studenților de atunci, cu anticipări ludice, moderniste prin intenția de a deplasa accentul de pe sens pe formă. Inventivitatea lingvistică a lui Hasdeu se manifestă deopotrivă de debordant în lucrările științifice, atît de meticulos elaborate, cît și în săgețile ironice aruncate cu predilecție junimiștilor. Dacă în Magnum Etymologicum scrie un eseu de două pagini numai despre litera A, dacă are răbdarea și fantezia de a scormoni prin mai multe limbi indo-europene pentru a demonstra că ,neghiob" este un derivat din
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
Acest transfer răsăritean de ambalaj al sfințeniei, și cînd spunem răsăritean ne gîndim în primul rînd la spațiul rusesc în care și sfînțenia și blindajul sunt valorificate maximal, către metafora absolută a existenței reale și simbolice americane, preia în cheie ironică o diplomație a forței mereu eufemizată și tot de atîtea ori neputincioasă, dar pune și o serie de probleme moral-estetice a căror gravitate nu poate fi ocolită. Integrînd dolarul ca atare, în materialitatea sa brută de bancnotă extrasă dintr-un
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
a marelui orator, pe care o admiră și o îndrăgește. Restul corpului profesoral i se pare antipatic. Mai toate profesoarele sunt fete bătrâ-ne, acrite. Viitoarea directoare, Elena Rădulescu-Pogoneanu, soția cunoscutului junimist, elev al lui Titu Maiorescu, era autoritară și mereu ironică. S-ar putea spune, cu vorbele lui Bacovia, că liceul a fost pentru Lucia un fel de "cimitir al tinereții sale". Și nu e chiar de mirare, întrucât avea un complex de inferioritate. Se considera urâțică și prea scundă. Era
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
sentimental". Era "dezbrăcat de morga care-l acoperea ca o armură". Dar criticii nu-i sunt la inimă Luciei Demetrius. Aflându-se într-o vară la Casa Scriitorilor de la Bușteni, îi întâlnește pe Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu, de obicei ironici, care nu spuseseră "o vorbă de bine sau de rău despre cartea ei și despre cele următoare". G. Călinescu are parte de un portret eminamente negativ pentru că fusese foarte sever cu romanul Tinerețe. îl vede ca pe "un om scund
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
Almodóvar, însă care se observă mai bine în Volver, unde protagonistele sînt legate de relații de rudenie. Or, dacă stilul telenovelistic, în varianta sa "clasică", îndeplinește o funcție care cu greu ar putea fi descrisă ca emancipatoare, balonul de săpun ironic construit de regizorul spaniol produce, în primul rînd, contrastul cunoscut între aparența stilului și ideea de bază, una dintre sursele unei ironii intelectuale. în al doilea rînd, efectul este, în mod indiscutabil, unul tonic - ale cărui origini trebuie, probabil, căutate
Femeile lui Almodovar by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10143_a_11468]
-
cu alură de transsexual Agustina) este mai degrabă secundar. Kitschul și melodrama, atît de caracteristice filmelor lui Almodóvar, nu au în Volver efectele de senzație din producțiile mai vechi ale regizorului, unde se ajunge la situații, personaje sau atitudini devastator ironice și, în același timp, atractiv epatante. Din punct de vedere estetic, concepția este aceeași, fiind identificat cu precizie exact punctul unde kitschul jucat, care face permanent cu ochiul, este revalorificat au second degré și pus la lucru într-o spumoasă
Femeile lui Almodovar by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10143_a_11468]
-
în care gândurile mele despre Sorin Antohi duceau într-o singură direcție - a negării totale a personajului, a încercării de a mi-l elimina din minte -, nu m-am putut împiedica, totuși, să-i citesc recenta carte. Sub titlul - vai, ironic și smbolic, în contextul dat! - "Ceea ce ne unește" (Editura Polirom, 2006), ea conține un interviu de două sute patruzeci de pagini cu Moshe Idel, unul din emineții specialiști în gândirea ebraică, excepțional interpret al Cabalei și respectat savant, invitat de toate
Infelix culpa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10130_a_11455]
-
sumbru. Ion Valea pare o excepție, dar numai în sensul că e românul tipic altfel decât primii doi, pentru că aparține altui timp. Ion Valea e românul tipic al perioadei postdecembriste. Dumitru Țepeneag a găsit o modalitate literară foarte bună (realismul ironic) de a-i pune în evidență calitățile, dar mai ales defectele românului mediocru ce vrea să cucerească Europa. De fapt, Ion Valea și grupul său de prieteni (Mihai, Ana, Maria), revoluționari dezamăgiți de România postcomunistă, constituie pretextul narațiunii în Hotel
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
prozatorului, performanțele lui speculative solicită un cititor inteligent și cu mult umor, pe măsura textului epic. E o desfătare a limbajului postmodern, o plăcută naturalețe a artificiului creator, constând în alternanța firească a deconstrucției narative cu reconstrucția și regenerarea ficțiunii. Ironic și auto-ironic, oniric și realist, politic și livresc, autoreferențial până la narcisism și deschis spre realitate până la reportaj și opinia jurnalistică, senzațional-polițist și insinuant-erotic, romanul lui Dumitru Țepeneag (oricare din cele trei), desfășurat spectaculos pe o vastă pânză epică, navetează dezinvolt
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
a unei teribile stări reale. Ca urmare mesajul nou-vechi al autorului Rinocerilor e cel al unei etici întemeiate pe reîntoarcerea la homo religiosus, de reabilitare a metafizicului. Căci pierzînd respectul pentru concepte precum dragostea și contemplația, întîmpinînd metafizica cu "zămbete ironice", substituind bucuria prin distracție, homo occidentalis a pierdut dimensiunea escatologică a existenței, adică sensul său lăuntric. în felul acesta scriitorul ia distanță categorică față de "morala fără transcendență" a lui Camus ca și față de morala atee, de "antiumanismul modern" al "noilor
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
agricole etc., din cauza dosarului prost" (ibid.); "am plecat în armata pe care am făcut-o la dilibau cu tot felul de foști deținuți de drept comun" (Cariere, 30.11.2005). Autorii textelor publicistice sînt conștienți de caracterul argotic și adesea ironic al termenului, pe care îl marchează prin punerea între ghilimele: "la diribau nu ajungeau decât cei fără pile ori cu probleme față de regim", "viața de diribau a unui consătean de la Canal"; "știam că la Canal este și un consătean, militar
Diribau by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10220_a_11545]
-
unul fără celălalt.” La început, cuplul pare a le avea pe toate: ea e binecuvântată cu un copil, el are cariera în medicină. Viitorul se deschide înaintea lor. Dar, foarte curând, viitorul lor e pus în pericol și, în mod ironic, John, purtându-se ca un soț iubitor, declanșează o serie de evenimente care-ți fac pielea de găină. „Da, este numai vina lui”, se amuză Horton. „Mia colecționează păpuși, iar el s-a străduit din răsputeri să-i găsească una
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
fost excepționalul simț auditiv al naratorilor și al autorului: o ureche deschisă ca o pâlnie către lumea din afară și înregistrând modulațiile vocii fiecărui personaj. Acuitatea aceasta va primi, în romanul O limbă comună, riposta neașteptată și dramatică (dacă nu ironică) a unei surzenii progresive, acutizate până la pragul deplinei deteriorări. Numai că povestașul a ascultat deja realitatea și o regăsește acum înlăuntru, ca pe o polifonie interioară. În literatură, a-ți auzi personajele înseamnă a le înțelege: nu reportofonul mereu deschis
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
noastră, o scenă imaginară, ridicată deasupra unui public în delir. Și, evident, fugim de acasă. Dar unde? În miezul romanului scris de Sorin Stoica stă această căutare disperată a identității: o problemă aparent insolubilă a adolescenței, tratată deopotrivă în registru ironic și grav, realist și simili-fantastic. Finalul cărții, în care Jul urcă trudnic spre o cabană, unde se va ține un concurs de muzică folk, apare, astfel, ca o proiecție oniric-fantezistă: din cadru îi rânjește vechiul său adversar, Galileo, răposat încă
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
intuițiile și judecățile rezultate din contemplarea lor) și reconstrucție a sa cu mijloace poetice. Într-un fel, cartea Andrei Rotaru se înrudește cu cele două volume Caragialeta ale lui Șerban Foarță. Dacă însă Șerban Foarță păstrează în permanență o distanță ironică de lumea lui nenea Iancu, miza scrierii sale fiind, în ultimă instanță, una de virtuozitate artistică (nu e de colea să tranferi în versuri bavardajul prea puțin poetic al personajelor din Momente), Andra Rotaru nu lasă să-i scape pic
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
ani, Iolanda Malamen a început să publice în cotidianul ,Ziua" o serie de interviuri cu cei mai reprezentativi scriitori contemporani. Ceea ce părea să fie un simplu joc de societate (scriitoricească), minunat prilej de bîrfe, priviri invidioase, comentarii malițioase și remarci ironice printre clienții statornici ai ,gropii" de la Muzeul Literaturii Române, a devenit, în timp, o panoramă a vieții literare românești actuale, un breviar al neliniștilor și obsesiilor scriitorului autohton în anii de început ai mileniului III. În Scris și de scris
Scriitori în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10837_a_12162]
-
parlamentare, și-a luat ca țintă prezidențialele, așa că mă aștept ca Gigi Becali să devină și candidatul la prezidențiale al PNL-ului, dacă acesta a fost calculul, să candideze în Sectorul 6 împotriva lui Dan Diaconescu", declara pe un ton ironic Adriana Săftoiu în urmă cu câteva luni. În urmă cu doar două zile, Adriana Săftoiu declara la Digi 24 că PNL și PSD încep să aibă mize și obiective diferite, în cazul PNL plus PC fiind vorba și despre suspendarea
Ieșirile publice care au exclus-o pe Adriana Săftoiu din PNL by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40098_a_41423]