4,397 matches
-
ploua Mîine va fi frig Bucuria vietii-mi Vreau mereu s-o strig Nu e nici o clipă Grea, amară, udă Viață este viața Cît ar fi de crudă Și doar pentru viața Poți fi fericită Tristețea e dura Este o ispita Nu plînge, nu doare Mîine vei uită C-ai fost tristă astăzi Floare, floarea mea 2 Nu pot să-ți dau sfaturi N-am știut nici eu Să trăiesc că lumea Ca un dumnezeu Am mers fără teama Cu pieptul
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
să omagieze personalitatea celui plecat mai mulți slujitori al altarului, care au evocat personalitatea părintelui ca fiind unul ce a dat dovadă de multă înțelepciune, răbdare și pricepere în diferitele momente ale vieții care i-a fost presărată cu multe ispite, piedici și suferințe, mărturisind că toate întâlnirile pe care le-au avut cu părintele au constituit momente de mare înălțare duhovnicească și mângăiere sufletească, datorită sfaturilor bune, foarte competente și pertinente, pe care le-a dat!... Cu acest prilej a
SPRE PURUREA ADUCERE AMINTE – DOI ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOAULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL BĂDOI DE LA MĂNĂSTIREA SLĂNIC – ARGEŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 601 din 23 [Corola-blog/BlogPost/355251_a_356580]
-
-l cunoaște omul. Este impulsul pe care Eva l-a cunoscut prin însuși actul de creație. Impulsul prin care Dumnezeu, "Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute", a dorit să se convingă dacă omul, creația Sa majoră, este destul de puternic în fața ispitelor, destul de puternic și statornic în iubirea față de Creatorul său, Dumnezeu... Omul, ADAM, a ascultat de porunca Domnului, semn de recunoaștere a Creatorului și de supunere, după placul Lui, fără ca, în toată manifestarea umană, să fie loc pentru curiozitate. A fost
CURIOZITATEA NU UCIDE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355613_a_356942]
-
Mai întâi, a fost Femeia, eterna iubire, apoi, Ispita... De data aceasta, Marian Malciu, vine răscolitor de dur, declanșând un film social real, pe care puțini autori de romane au îndrăzneala să-l evoce. Își asumă riscul și este prezent la scene de o intensitate maximă, cu rezonanță dramatică
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
hotărât să meargă împreună la cel de al treilea, să se dumirească ce și cum. Dacă au greșit undeva și, unde anume. Acesta i-a ascultat, primul crezuse că în mănăstire nu va mai avea parte de nici un fel de ispite, al doilea că toți enoriașii îi vor asculta cuvântul, urmându-i pilda și, uite că lucrurile nu au decurs așa cum s-au gândit ei. Și atunci al treilea, care era și cel mai vârstnic dintre ei, i-a condus la
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 14 de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355636_a_356965]
-
ni s-a deschis În spațiul dintre iarbă și vechiul Paradis Noianul de zăpadă are și el un rost În panoplia vieții că un sonet anost Dar ți-a rămas, zic iarăși, iubirea nemplinită Fără de care timpul trăirii-i o ispita Și navigam bezmetici pe marile uitate Înoată cine poate prin valuri desantate Și-abia la mal speranța ne amăgește iar Cu voalurile-i triste expuse la bazar 2 Orgia de lumină, care mă amețește, Este icoana vie a celui ce-
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
Și-o sặ vặ dặm o fațặ de zar cu cifră trei Sặ ne iertați definitiv pặcatul Priviți ce armonie s-a revặrsat din unghiuri, Din linii verticale și fặrặ rotunjimi, Care ne trag din umbrặ catifelate junghiuri Ferite de ispite cu drepte-mprejmuiri. Cu dogme, ilustrații pierdute într-o garặ Īn care n-a oprit vreodatặ nici un tren. Sirenă ne sfîșie amurgul că o fiarặ Greu de închis în miezul anostului catren. Poem BAROC TREI Cînd noaptea se crapặ-ntr-o stea că
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
Și-o sặ vặ dặm o fațặ de zar cu cifră trei Sặ ne iertați definitiv pặcatul Priviți ce armonie s-a revặrsat din unghiuri, Din linii verticale și fặrặ rotunjimi, Care ne trag din umbrặ catifelate junghiuri Ferite de ispite cu drepte-mprejmuiri. Cu dogme, ilustrații pierdute într-o garặ Īn care n-a oprit vreodatặ nici un tren. Sirenă ne sfîșie amurgul că o fiarặ Greu de închis în miezul anostului catren. POEM BAROC TREI Cînd noaptea se crapặ-ntr-o stea că
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
încântă, Cum simțea ea pasiune profundă, Sintaminte pre-multe o inundă.. Zâmbește vieții cu seninătate, N-ar plăcea lucruri complicate, Ce gingasie-i să nu-i facă cute, Da nici toate lucrurile mărunte.. Chip luminat și atât de fraged, Este o ispita, Ea e un targhet, Ce tot te trage să o îndrăgești Toată viața, ba veșnic s-o iubești.. Referință Bibliografica: Ba veșnic.. / Valerian Mihoc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1814, Anul V, 19 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
BA VESNIC.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346125_a_347454]
-
mape de pomelnice numai într-o zi. De asemenea, ca să revin, nu erau atâtea nevoi și atâtea boli. Acum s-au înmulțit bolile psihice, organice, demonizările. Apoi nu erau atâtea construcții, atâtea vite, atâta lume. Pe lângă acestea mai sunt și ispitele supratehnicii, sistemele acestea extraordinar de ascuțite care pătrund până în a-ți cunoaște și gândul. Și, când ți-a prins gândirea, aici este și partea sufletească. Iar când a intrat pe firul acesta Satana, nu mai este deloc ușor. Este o
PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346089_a_347418]
-
este deloc ușor. Este o luptă împotriva sufletului. Acum nu vezi ce fac? Dacă vrei să ai un serviciu mai bun, trebuie să te înscrii în loja masonică, să te lepezi de Hristos. Și, iată, acestea toate sunt încercări și ispite și greutăți care ne fură de la adevăratele țeluri ale trăirii noastre. Acestea aduc la zero, viața duhovnicească - Sfințite Părinte, cum vedeți reînvirea duhovnicească a monahismului, astăzi? - Cu telefon mobil și cu mașini luxoase... Aceasta se va petrece o dată cu reînvierea creștinismului
PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346089_a_347418]
-
Căci, dragul meu, repetitivul și neclintirea-n ascultare sunt temelia armoniei pentru întreaga Mea lucrare. Cum ea a fost perfect făcută odată pentru totdeauna, orice amestec din afară cu perturbarea e totuna pri scotocirea fără șanse după al tainelor nectar - ispita rozei aspirații spre o viață de calvar... Cu nărăvașii de-alde tine boală curată-i amânarea, fapt pentru care am decis că se impune separarea. Doar astfel voi putea salva eterna liniște cerească, iar tu vei bea din ce-ți
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
fi regretat când ceru-i un tărâm inert?! Ca gândul străbăteam deșerturi dintre imense lumi stelare, căci golul plinului urmează în nesfârșită alternare, iar întunericul absoarbe c-o foame-n veci nepotolită a sorilor imensă vlagă și-a stelelor dulce ispită. Cât a durat călătoria s-o spun nu-mi este cu putință - la zoruri mari timpul se umflă de-și pierde orice socotință ... Ajuns la țintă-ntr-un sfârșit, Pământului ocol i-am dat și ochii mi i-am desfătat
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
Iar când aleanul mă cuprinde cum brațele-l cuprind pe drag, las freamătul etern al mării să-l ia cu el departe-n larg, sau pe poteci croite-n munți din al rășinii iz sălhui, las crestelor pierdute-n nori ispitele tehuiului și astfel redevin ce-am fost când Tatăl mă însărcina ca omului să-i fiu tovarăș după ce raiu-l va rata... Dar cine ar putea pretinde că știe omul ca pe apă dacă Atoateștiutorul avea senzația că-I scapă?! Așa
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
la rădăcini de măr, Culegătorul ostenit Culege-un măr căzut de vânt, Mai galben și puțin lovit, Îl ia și-l pune în paneru-i Ștergându-i fața noroită - Și tu ești bun, își zice el Și pleacă cu a lui ispită. Iar despre acei struguri care Îi storci să faci un vin mai bun (Luați aminte, mere coapte, Ce viță crește lângă drum, Că nu orice butuc de vie E pus să facă un cotnar, Poate fi doar o acritură, O
CUGETAREA LUI...TRĂISTAN de LEONID IACOB în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346167_a_347496]
-
trăirea dragostei comunitare și asta pentru că toți acești mucenici contemporani ai veacului al XX - lea „locuind în aceeași celulă (ori la propriu, ori la figurat), au încercat să facă din spațiul ei o biserică a lui Iisus Hristos, dincolo de toate ispitele, piedicile și poticnelile inerente conviețuirii multora la un loc, într-un spațiu impropriu, mizer și insalubru!... Și până la urmă, lucrarea cu pricina dezvăluie cititorilor „treptele descoperite de Duhul lui Dumnezeu acestor tineri neștiutori (la început), dar dorind arzător după Dumnezeu
ORTODOXIA SI STATUL SUB REGIMUL TOTALITAR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356013_a_357342]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU CÂNTECULUI NOU Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 247 din 04 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU CÂNTECULUI NOU Lui Ion Barbu Când poezia se înfloare albinele să-i murmure prin soare o simfonie magică - ispita și Pithyei în clipa fericită - în << geometria-i sfântă < și înaltă >> de se-avântă >> prin infinite spații, în nadir, esențele să-i fiărba în potir - si fie-i, geometrului, dilemă: de-i cântec nou ori teorema. Referință Bibliografica: ELOGIU CÂNTECULUI
ELOGIU CÂNTECULUI NOU de ION MARZAC în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356178_a_357507]
-
imi furară-ți într-o clipă iubita? îi mai cânt, în taină și chipul și mersul pe limpedea zare - deschis-am fereastră spre răi și tăi, prin omături cărare, și-ncalec pe Alb și sper să îmi aflu în ceruri ... ispita. Referință Bibliografica: ELOGIU FERESTREI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 409, Anul ÎI, 13 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ELOGIU FERESTREI de ION MARZAC în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356265_a_357594]
-
Creator / pe nisipul chinuit de valuri„ ; un alt orizont este figurat astfel, trăind în „nonsensul limitat și tolerant al prezentului„ ! Sunt aici sensuri vizionare ce redau metaforic pulsul lumii în care trăim și în care „simțim durerea ca pe-o ispită„ în „negura albastră a strălucirilor de-o clipă„ . Alteori „un zâmbet printr-o lacrimă ascundem„ , iar „amintirea unei dimineți de-azur„ conferă spontaneitate gândului ce ne guvernează existența. „Cu fiecare clipă / care trece / ne apropiem„ de marele Albastru - Infinit„ versurile
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
doar beneficiile și privilegiile personale și ascultându-și doar glasul egoismului ce le răsuna în minte, umplându-i din cap până în picioare prin sângele înfierbântat de lăcomie și răutate. Cu toții suntem supuși tentației apetisante, permanent existente, de a cădea pradă ispitei, dulcei ispite prezente prin diverse forme care mai de care mai atrăgătoare, făcându-ne cu ochiul hoțește pe rând, necontenit, întrecându-se în a-și etala farmecul în juru-ne, iar în mod firesc uman, manifestând de la sine acea dorință de
DESPRE BINE, CONŞTIINŢÃ ŞI DREPTATE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368807_a_370136]
-
și privilegiile personale și ascultându-și doar glasul egoismului ce le răsuna în minte, umplându-i din cap până în picioare prin sângele înfierbântat de lăcomie și răutate. Cu toții suntem supuși tentației apetisante, permanent existente, de a cădea pradă ispitei, dulcei ispite prezente prin diverse forme care mai de care mai atrăgătoare, făcându-ne cu ochiul hoțește pe rând, necontenit, întrecându-se în a-și etala farmecul în juru-ne, iar în mod firesc uman, manifestând de la sine acea dorință de a ne
DESPRE BINE, CONŞTIINŢÃ ŞI DREPTATE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368807_a_370136]
-
răstignire. Crucea e cumpăna de judecată Și pentru osândire și răsplată. Deasupra-i Tatăl cel ceresc și sfânt Iar jos cu noi e Fiul pe pământ Și-I Duhul Sfânt la mijloc să unească Slova de sus cu firea omenească. Ispita Evei, fructul din livadă Din pomul crucii scris-a fost să cadă Din mărul pus în mijloc de grădină Nins-au în veac petale de lumină. Corona cea de spini făcută jerbă Cununi de crini la jertfa Lui supremă. Iisus
LUMINA SFINTEI CRUCI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368824_a_370153]
-
ancestrale, ne sunt gazde, Și, pe neștiute vin din veșnicie să se-adape. Îmi este dor de Eminescu pe înserate Când îi citesc versul pe genunchi de iubită, Construiesc din metafore cu migală palate Și alături de el cad iarăși în ispită... Eminescu Eminescu, cetatea limbii române cu toate turnurile Carpaților modelate de balade în care își au adăpost Decebalus per Scorilor, Mircea cel Bătrân, toți bărbații înmuguriți pe acest pământ. Eminescu planetă luminoasă în jurul căruia gravitează astrele cuvintelor laminate de înțelepciunea
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
cântare înălțăm! Ție-Ți mulțumit, smeriți ne rugăm: Porumbelul Păcii adu-l pe pământ, Seamănă iubire prin cuvântul sfânt. Mâna Ta întinde, peste noi o lasă!... În inimi pătrunde ca-ntr-o bună casă. Viața noastră, pururi, fie apărată De ispita neagră; credința ne-arată: Drumul drept pe care trebui să-l urmăm, Să-nvingem păcatul, de el să scăpăm. Sfinte, Dumnezeu!... Îți încredințăm Sufletele noastre, capul ne plecăm. Peste noi să cadă iubirea Ta, sfântă; Iartă-Ți fii, Doamne! Pe
SLAVĂ ŢIE! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368863_a_370192]
-
reacțiune) ● Progresul tehnico-științific este inevitabil și în mare parte beneficial rasei și civilizației umane. Dar există o linie fină, științifică, aproape imperceptibilă, a orizontului cunoașterii care odată trecută nu mai este loc și posibilitate de întoarcere. Nici macar pentru lumină. Despre ispitele demonice de a trece aceasta linie este vorba. Despre fenomenul de demonologizare a tehnologiei? Măcar dacă ar ști cineva unde vrem să ajungem. (Linia orizontului) Referință Bibliografică: TEOLOGUMENA DESPRE ȘTIINȚẰ ȘI TEHNOLOGIE / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TEOLOGUMENA DESPRE ŞTIINŢẰ ŞI TEHNOLOGIE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368868_a_370197]