1,973 matches
-
nu deschidea fereastra din pricina țânțarilor, ar fi inundat încăperea cu sculele lor agile, țiuind strident, de la vecini se auzea aceeași melodie sufocantă: În pădurea deasă\ mândra stă și țeasă\ plânge și oftează\ că Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și fotoliu smulse, răsucite de fundurile celor doi soți, cești pline de zaț și mucuri înfipte, pahare, o întreagă devălmășie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina se întrebă dacă avea ceva înăuntru. Domnul Simion afișa aceeași exuberanță zgomotoasă. Am adus inculpații, anunță el, uite, sunt ca doi porumbei pe-o baligă, vorba aia românească, prinde orbul scoate-i ochii. Părea a fi foarte mândru de isprava fiului. Mică, trasă la față, cu buzele foarte roșii, Elena se așeză pe scăunelul de lângă perete, îi privea pe toți, pe rând, curioasă, speriată, părea că nu este în apele ei. Nu vorbi aproape deloc, își pleca foarte des pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-au fost în stare să-și schimbe mașina de 20 de ani. Se adaugă tăieri de panglici jenante „în exercitarea funcției“, mai ales sâmbăta și duminica, atunci când adversarii săi n-au voie de la BEC să apară pe ecran. Ultima ispravă a fost inaugurarea unui parc de utilaje agricole: Năstase s-a urcat pe un tractor pornit și a spus ceva important, păcat că tremura tractorul și vocea premierului odată cu el. În lipsa lui Năstase din arenă, Geoană se mai sacrifică o dată
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
cu sine peste tot carcera portativă a orbirii. Acești detectivi statici, curioși voyageurs autour de la chambre, Îl prevestesc măcar parțial pe Parodi al nostru, figură inevitabilă, poate, În evoluția narațiunii polițiste, dar a cărui revelare, a cărui trouvaille, e o ispravă argentiniană comisă, trebuie să afirmăm sus și tare lucrul acesta, sub președinția doctorului Castillo. Nemișcarea lui Parodi e un adevărat simbol intelectual și cea mai perfectă dezmințire dată zadarnicei și febrilei agitații nord-americane, pe care cine știe ce spirit implacabil, dar sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fumuri după ultima victorie a echipei sale asupra selecționatei canare, s-a arătat la largul său și, bând Împreună mate după mate, mi-a destăinuit amănunte importante legate de chestiunea pe tapet. Deși Îmi repetam că Savastano fusese cândva tovarășul isprăvilor mele de tinerețe la colțul străzilor Agüero și Humahuaca, maiestatea funcției mă obliga și, doar ca să mai slăbesc tensiunea, l-am felicitat pentru ultimul goal pe care, În pofida intervenției oportune a lui Zarlenga și Parodi, l-a transformat, ca centru-half
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îndemânare sunt mândria tradiției locale“. De remarcat, ca dovadă a popularității cuvântului, impresionanta sa familie lexicală: agauchado (adjectiv care se referă la cel care a asimilat aspectul și obiceiurile unui gaucho), agauchamiento (asimilarea aspectului și a obiceiurilor unui gaucho), gauchada (ispravă caracteristică unui gaucho), gauchaje (grup sau Întrunire de gauchos), gauchear (a hălădui; a duce o viață de gaucho), gauchesco (adjectiv ce denumește tot ceea ce se referă la viața unui gaucho și la literatura care evocă existența și obiceiurile deprinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
apare și În bine cunoscuta ficțiune borgesiană Aleph. „Carlos Argentino Daneri recibió el segundo Premio Nacional de Literatura. El primero fue otorgado al doctor Aita; el tercero, al doctor Mario Bonfanti“. În mod obișnuit, numele epopeii Cântecul Cidului, care narează isprăvile lui Rodrigo Días de Vivar, supranumit El Cid, se ortografiază În limba spaniolă Cantar de Mío Cid. Parafrază a unei expresii similare din romanul Don Quijote, sugerând că „orice naș Își are nașul“ sau „cine ridică sabia de sabie va pieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
despre Balbo se vorbea, se scria în toată Europa, iar despre Pangratty nu prea. Iar la o dreaptă cumpănire a faptelor ceea ce făcea el, Șerban Pangratty, nu era mai prejos, ba s-ar putea spune era chiar mai senzațional decît isprăvile lui Balbo. Era conștient că italianul beneficia de cel puțin două lucruri pe care el nu le avea noroc și context. Era curajos, temerar, nimic de zis, dar tot ce făcea Balbo era cumva în văzul lumii. Acolo unde erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
seamăn, lăsînd oricui, dar nu și lui, impresia că sînt o forță, că sînt în stare să-și păzească, să-și salveze onoarea lor de zburătoare uriașe, regine ale bălăriilor și ale nesfârșitelor unduiri adormite ale Bărăganului. Putea izbândi o ispravă nemaiauzită, o adevărată poveste vînătorească. Surugiul, trimis de Marghiloman însuși la haltă să-l aștepte, era un țăran fălcos, cu ochi mici, negri, ascunși sub arcadele proeminente ale feței lui de peceneg sau cuman. Se răsucise către el și privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ajută să mănânce și să bea pe veresie la toate cârciumile din București. În plus, el e în stare să crească legume de dimensiuni hiperbolice, ceea ce-i va atrage atenția Securității, de unde nimeni nu mai iese. Mai mult însă decât isprăvile de pomină ale horticultorului Cazane, atmosfera fantastică este dată de gravitatea de documentar alb-negru a relatării, seriozitatea jucată, lăsând loc unei rezonabile îndoieli, care convinge eficient. Tonul detașat, ușor ironic al narațiunii face toată treaba. Soacra lui Ilie Cazane vrea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
de nimica! zise el cu tărie. Și spre încredințare parcă, se așeză grecește, se trase mai aproape de focul moșneagului, aduse oala de vin la gură și sorbi câteva înghițituri lungi. Tot îmi zice boierul: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi aista zic, vinul, îmi dă mie coraj... Și zice: Măi Petrișor, băiete, om urât nu ești, și ai trecere la femei, da’ păcat că bei... Apoi eu îs om fudul și puțin îmi pasă... De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea, ce are a face ungurul?... Slujbașul simțea că se desmeticește. Tăcu un timp, apoi vorbi, și despre ungur nu-și mai aducea deloc aminte: Apoi eu să-ți spun dumnitale. Boierul îmi zice: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi zic, mie vinul îmi dă coraj... Și-mi mai zice: Măi băiete, om urât nu ești și ai trecere la femei, da’ pacat că bei. Apoi mie vinul nu-mi face rău... Se risipește aburul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
baltagul și începu să descarce repede carul azvârlind lobdele la marginea drumului. De deasupra ploua încet, mocnit, și văzduhul plumburiu apăsa parcă asupra lumii o mâhnire sfâșietoare. Ile Covataru gemea încet, în noroi, lângă car, sprijinit într-un cot. După ce isprăvi, Gavril apucă pe român de subsuori și-l aburcă încet în car. Apoi îndemnă scurt boii: Hai! Boii porumbi se opintiră și scoaseră cu greutate carul din hlei. —Cucoane! zise Gavril cu tărie; dumneata apucă de-a dreptul pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o grădiniță de zarzavat din dosul casei, și hrănea vreo cincisprezece găini care-i dădeau ouă. Avea o odăiță curățică, cu lăvicere de petici colorate pe jos, cu „tablouri“ pe păreți - Othello întinzând un braț spre depărtări și povestind Desdemonei isprăvile lui, Romeo sărutând pe Julieta, și altele. Haia intra și se așeza pe un scăunaș în dreptul ferestrelor deschise, pe care înfloreau flori în oale de lut. Tudorița, așezată în fundul unui divan, o privea zâmbind; și amândouă tăceau o vreme, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-se pătruns de blândeță. Zâmbi mamei sale. — Voiam să-ți mai spun, zise nana Floarea, că badea Toma mi-a adus de știre și de la Laz, că fecioru-tău crește și a început a râde. Paznicul nu păru bucurat de asemenea isprăvi ale unei ființi neînsemnate, care săvârșise, cu venirea ei pe lume, o faptă cumplită. Mi-a mai adus și alte știri de la Laz, de la cuscrul Mitrea și de la cuscra Elisaveta, cum că s-au făcut rugăciuni de nouă zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în alt canal. Acolo ne-am înșirat și am zvârlit undițele. Eram în preajma unui gard, care închidea limanul după ce crapii intraseră, odată cu începutul verii, la boiștea lor. Erau locuri cu bun renume, unde tovarășii mei pescari săvârșiseră - după cât povesteau ei - isprăvi repetate. Câteodată dădea somnul foarte bine la undiță, altă dată șalăul. La vremea asta însă, începea să miște crapul. Bătaia în apa liniștită și joasă a lacului se isprăvise și peștele cel mare umbla iar după mâncare. Îndată ce soarele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o aflasem ceva mai devreme în disperare. M-am agățat cu unghiile de fiecare accident al zidului, mi-am jupuit mâinile și genunchii până ce, cu un suspin de ușurare, am reușit să-l escaladez. Grăbindu-mă să cobor, fericit de isprava mea și nerăbdător să mă arunc în primul val ca să mă spăl de sânge și să simt mirosul mării, am alunecat, am căzut din nou și m-am trezit. M-am trezit în patul meu, în camera mea, la azilul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
seama cât de simplu putea să rezolve totul: dacă dorea să spună "alb", ar fi fost de ajuns să spună "negru" pentru ca eu să mă decid pentru culoarea albă; după cum dacă nu s-ar fi arătat atât de afectat de isprăvile mele, aș fi obosit poate cu timpul să mai joc acest joc nesăbuit și primejdios; dar tata nu s-a hotărât să fie indiferent decât atunci când s-a dezgustat cu totul de mine; când a fost prea târziu ca să se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fel de rege vagabond al străzii și fiecare reproș care mi se adresa îmi ațâța entuziasmul; toată lipsa mea de măsură jubila în asemenea împrejurări. Cu timpul, sigur, m-aș fi plictisit de asta, cum mă plictisisem și de alte isprăvi nu mai puțin stingheritoare, dar au intervenit două întîmplări, una după alta, care m-au făcut să nu cedez atât de repede. Un agent de circulație, proțăpit pe marginea trotuarului, m-a lovit de mi-a țâșnit sângele pe nas
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mașinii ca să urinez și acolo am vomat cu silă. Când am revenit, am observat că Emilia vomase între timp lângă roata din față; fiecare ne ferisem de celălalt ca să nu ne arătăm miloși. N-aș fi vrut să repet aceeași ispravă acum. Curioși, și unii dintre ei cârcotași, bătrânii aveau să-l tragă de limbă pe Dinu să afle amănunte despre cum s-a desfășurat vânătoarea și n-aveam nici un chef să se uite la mine cu simpatie ironică. Preferam să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înotat, curenții m-au dus unde au vrut ei. 12 ianuarie Augusta m-a văzut abătut și m-a întrebat: "Ce ai, puișor?" Proasta! Crede că sufăr de gelozie. 14 ianuarie Noi îi spuneam "Zerou". Făcuse nu se știe ce ispravă, iar prenumele său începe cu Z. L-am întîlnit azi. Mi-a explicat: "Îmi ador neputința. Ea e salvarea mea, mă scutește de regrete. Îmi zic -"nu pot" și cu asta am terminat, nu mai am nici un reproș să-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să șovăie. Pe măsură ce se distruge are mai puține limite. Numai așa poți înțelege că totdeauna o mare creație sau un eșec răsunător au cerut o sămânță de boală; fiindcă numai așa poți săvârși cele mai mărețe sau cele mai tâmpite isprăvi cu aceeași energie. Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am: învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul. Numai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat-o ca pe vite deasupra sânului stâng. Avea, într-adevăr, acolo o cicatrice destul de neplăcută pe care și-o ascundea mereu. A doua zi, când s-au lăudat cu isprava lor, cei trei frați au fost obligați de pescari să părăsească pentru totdeauna cătunul, dar Marta se temea ca nu cumva să se întoarcă, să se răzbune; tresărea noaptea de fiecare dată când auzea poarta scârțâind. Îmi plăcea trupul ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
extrem de simple și de puțin costisitoare. Ală- turi de tot felul de flori și de arbuști, unii mai ornamentali decât alții, autoritățile locale cultivă și diverse legume și zarzavaturi. Nu pentru comercializare, ci spre a le dovedi localnicilor că asemenea isprăvi pot face și ei pe micile spații din jurul caselor. Și sunt des- tui care chiar fac acest lucru, fără a se fi lăsat îndemnați de Primă- rie. Cel mai mult se bucură, însă, copiii, din care unii nu au unde
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
a lăsa aerul răcoros să pătrundă înăuntru. Stăpânii acestor sere sunt doi bărbați tineri și simpatici, și ei foști învățăcei ai lui Henri. Alain Barriere și Jacques Faurel se dove- desc bucuroși de oaspeți de departe, veniți să vadă ce isprăvi fac ei. Ne informează cu tot ce ne interesează, neuitând să precizeze: - Noi nu avem secrete profesionale. Profit și îmbrac din nou haina gazetarului: - Ce suprafață de sere aveți? - Două hectare și jumătate. - Și ce producție obțineți anual? - 950 de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]