1,937 matches
-
raportul din 12 februarie 1925, în aceiași termeni în care au protestat și țăranii: casa poetului [...] nu mai este astăzi decât un morman de ruine; o mână distrugătoare a răpus-o înainte ca procesul de descompunere să-și fi încheiat isprava 47. Să amintim, însă, ce se scria în Revista Moldovei, imediat după declarația dată, la 3 august 1924, de către Maria Papadopol. Admițând faptul că s-au scris toate câte s-au scris la comandă și în necunoștință de cauză, rămân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
murit la Dachau. Avea 86 de ani. Editura "Paralela 45" a luat inspirata hotărâre de a-i tipări "Istoria presei", apărută anul trecut. Un simpozion a avut loc, acum trei ani, la o mănăstire. În rest, tăcere dacă nu considerăm isprăvile Clubului de rugby "Pamfil Șeicaru" din Ciorogârla un gest menit să perpetueze memoria "celui mai mare gazetar român", cum îl consideră George Stanca. Osemintele lui Șeicaru au fost aduse și reînhumate în 2005 la mănăstirea Sf. Ana, ctitorită de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
inspirația i-au determinat victoriile, iar ostilitatea întregii lumi, înfrângerile. În procesul definitivării cărții, ne-am exprimat temerea că anumite liste prea exacte cuprinzând păcate ale jucătorilor ar putea fi puse la îndoială de cititori tocmai pentru exces de exactitate, isprăvile petrecându-se ehei, cu 14-15 ani în urmă: Nea Titi, păi chiar ții matale minte că, la 7 decembrie 1961, Pârcălab s-a întors "avariat", la ora 3, de la barul "Melody" și că, la 23 ianuarie 1962, ora 17, Varga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la Focșani, la Suceava, ce titluri ies de sub teasc la Craiova ori Baia Mare. Și-i de-a dreptul amuzant să urmărești, la puținele târguri de carte, reacții surprinse nu numai din partea publicului "de rând", ci și ale scriitorilor uimiți de isprăvile confraților: "asta, când a mai apărut?" Numeri pe degete editurile care au izbutit să-și construiască sistem propriu de difuzare nici acesta a-toate-acoperitor, fiindcă orașele mici (nu mai vorbim despre sate!) rămân pe dinafară. Dar dacă n-ai cum avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
spectaculos ",împărțeau" pagina trasă citind ziarul. Alt ziar! Pipăiau floarea literei cu buricele degetelor și-o aruncau orbește... fix în despărțitura cuvenită! Recorduri de care n-o să-și mai amintească nimeni, tot așa cum n-avem, azi, habar de tehnicile și isprăvile săhăidăcarilor, abagiilor, tălpălarilor, mindirigiilor, braharilor... Când gazeta intra în mașină, începea "peticirea": tipograful încerca să compenseze micile diferențe de nivel între suprafețele "formei" lipind petece de hârtie pe cilindrul "planei" astfel, cerneala ajungând la fiecare literă. "Puitoarea", în picioare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și mai târziu; unanima condamnare nu-l lipsește de interes, fiind, în felul său, deschizător de drum, dar mai ales pentru unghiul de abordare care-l singularizează: Eminescu este literalmente înfierat în numele... moralei creștine! Și cum toți am auzit de isprava lui Grama, dar mai nimeni nu i-a citit frazele greoaie și inepte, socot că prezintă interes un "florilegiu" din cugetările trogloditului profesor de religie. Mai întâi, portretul-cadru: Eminescu nu-i decât "un aventurier care nicicând n-a făcut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cărturarul Heliade, aflat în transă lingvistică anti-slavă, propune astfel de versuri ridicole: "Quând va resbumba ultima trumbă / quare quele mai ynchise morminte înveste și desferră / Și fie-quare sbura-va, și corbu și columba / Primi audi-vor quel sutteram resunetu..." Și astfel de isprăvi poeticești erau semnate de Heliade, adică tocmai de cel care, în 1832, publica o gramatică românească ce părea a respinge etimologismul delirant: Fiecare vor fi fost strămoșii noștri, și silească-se lumea a își bate capul să dovedească că noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să le auzim dojenile unei mame grijulii, care ne tot arăta ce-ar fi putut să se întâmple dacă s-ar fi speriat calul... Altă dată, cu câțiva păstrăvi frumoși tăinuiți în sânul lui Neculai, ne grăbeam să ne arătăm isprava acasă... Am colindat apoi prin poieni, am văzut muma pădurii, am văzut urma râsului și ne întorceam pe lângă podul lupului, obosiți și morți de foame. Pe la cinci ani, Neculai învăța buchiile, iar la șase ani, citea de-acum "Capra cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
alți urmași decât cei "oficiali", dat fiind că potentul lider chinez a fericit sumedenie de femei, care, la rândul lor, au considerat o mare cinste să păstreze rodul onorantei atenții prezidențiale, cu utila prevedere de a nu-și face publică isprava. Cartea lui Meisner nu mizează pe spectaculosul din viața de familie a liderului, ci, iavaș-iavaș, fără grabă, reconstituie meticulos o biografie situată dincolo de miraculos și incredibil, obligându-ne să recunoaștem că, deși am avea destule lecturi "la temă", nu posedăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
oraș. N-a fost decât diacon. Ferit, așadar, de "zvâcul" și "zmâcul" imaginat de humuleștean în finalul acestei mici bijuterii ce se cuvine citită fără urmă de prejudecăți... * N u, nu mai e vorba despre Creangă. De astă dată, autorul isprăvii este David Friedman. Cartea "O istorie culturală a penisului" a apărut nu de mult la onorabila editură "Humanitas" și își propune să demonstreze că mădularul, deloc scârbavnic, este mai mult decât o simplă parte a corpului uman, având statut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
găsit în sfârșit puterea de a răspunde cu ajutorul chimiei: eu îl controlez pe el." Hai să fim serioși! Iluzie. * R ăsfoiesc un manual școlar. Ce prostie! Suntem singura țară din Uniunea Europeană în care darwinismul a fost scos din programa școlară! Isprava a izbutit-o intelectualul Hârdău, care, în 2006, s-a străduit să se arate mai catolic decât Papa câtă vreme Benedict al XIV-lea a recunoscut că "evoluționismul (teoria lui Darwin, n.n.) este mai mult decât o ipoteză." Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Legiunii. Nu l-a găsit. De aici încolo încep alte nedumeriri: Sima îi arestează pe asasini și tot el, a doua zi, îi eliberează. Cică... din milă! Mai târziu, în lagărul german de la Buchenwald, Boeru încă se mai mândrea cu isprava asasinatului. Sima l-a dezavuat, publicând, la Madrid, broșura "Cazul Madgearu-Iorga" (n-am găsit-o nicăieri; n-o fi apărut și la noi?) "Țara, Legiunea, Căpitanul" e-o carte ce se cuvine parcursă atent, cu creionul în mână. Deocamdată, doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
următoarea descendență: "Brejnev a fost o figură dezagreabilă. Andropov a fost un dur (...) Cernenko a fost stupid, iar Gorbaciov n-a fost pe placul rușilor. Elțin ne determina uneori să ne facem cruce gândindu-ne unde ne-ar putea duce isprăvile lui. Iar acum avem de a face cu chintesența lor" Putin. Actualul prim ministru n-ar fi altceva decât un locotenent-colonel tipic al KGB-ului, o sosie a lui Akaki Akakievici, eroul umil din "Mantaua" lui Gogol. Se comportă exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
invitații la inexistentul Cujbă, mister. La începutul lunii, Caragiale murise, la Berlin, și nu-i total lipsită de temei supoziția că s-a așteptat decesul scriitorului pentru lansarea poezioarei fără riscul vreunei dezmințiri. Greu de crezut că, totuși, ar fi isprava vreunui ieșean, fiindcă literații din urbe cunoșteau prea bine geografia crâșmelor și n-aveau cum să inventeze un Cujbă doar din necesitățile... rimei. Dac-o fi scris-o chiar Caragiale?... Atât de cunoscute erau versurile din trei și patru silabe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
alături de regizorii Teatrului (nenominalizați). După cum se vede, în urmă cu mai bine de jumătate de veac, conta în primul rând piesa. Acum, textul nu mai are importanță. Să pună în scenă Enukidze ce va dori, fie și "Mersul trenurilor", interesează isprava regizorală. Deplasarea centrului de greutate de la conținut la formă, de la ce se spune la ce se vede, de la idee la șpilul exprimării ideii, nu-i patent ieșean; scena românească în ansamblu a trecut prin acest proces menit, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
părinților, cel original, din vechime, fiindcă cel pe care-l porți acum nu-i specific zonei de unde vii? Dintre profesorii de la Liceul "Nicu Gane" spune-mi ce mai fac Aurel George Stino și Vasile Popa, care-s niște oameni de ispravă și cărturari cu faimă acolo...? Dar dumitale, ce-ai de gând să faci...? Ai vrut să urmezi filosofia, s-o afli din cărți...? Caut-o mai bine, întâi și-ntâi, în oamenii din preajma dumitale...! Îi răspund scurt și concis la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lui Laur dacă o să-l tot târâm așa de-a surda după noi. Știe, m-a Înțeles și mă-nțelege, e neamu’ meu și sângele meu și la o adică s-a convins și el că Laur e băiat de ispravă și ascultător. Pun eu curu’ pentru Laur, bineînțeles la un caz de ceva și Andrei l-ar pune, da’ până să ne mai Învârtim aiurea, ăștia-s banii, și-i scoate din buzunar și mi-i arată: nouășpe mii șase sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vândut din hainele astea pe care le-am luat după noi, s-avem de fiertură și băutură, de Eugenii și Mentosan... Acolo și-așa n-aveam ce face cu ele. O să luăm altele noi. Era Într-adevăr un băiat de ispravă. Mă convinsese, așa că n-am stat o secundă În cumpănă și i-am dat banii Înapoi. Acolo-i locul lor, cel mai bine stau la el În buzunar banii ăștia. Și dacă aș mai face astfel o prostie, ce-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
facă pe dobitocu’ ăsta la buzunare și să fugă Împreună În locuri de verdeață și răcoare. Nu ne certam, ci doar că bodogăneam fiecare-n legea lui și-n limba lui. Ne depănam din mers romanele vieților noastre pline de isprăvi de râs și de plâns, adunându-ne Într-o istorie atotcuprinzătoare și pe veci ferecată, păi până când ne-om mai Învârti aiurea În țarcul ăsta? — În câte zile suntem azi? m-am pomenit Întrebându-mă și Întrebându-l totodată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să se mențină, dar ei n-aveau cum să-și ea seama de asta, deoarece sunt niște bestii vrednice de compasiune și niște onaniști Învederați, prin chiar specificul formației lor spirituale. Altminteri, cu mici excepții, toți sunt niște tipi de ispravă, care la vremea aceea au făcut tot ce s-a putut și tot ce au putut. Fără ei literatura și cultura s-ar fi dus de râpă. Orice s-ar spune, literatura și cultura au rezistat, neclintindu-se de pe poziția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vânzoleală.. de neliniște..și, de așteptare... un fel de alertă neanunțată... Nu se vorbește decât de.. „bandiții” din munți... și, că în curând vor fi capturați...!” „.. Populația dezorientată... pare tot mai îngrijorată !.. parcă așteaptă să se întâmple ceva.. ceva inexplicabil !” Isprăvi „Profesorul”, „Raportul”, spus pe nerăsuflate și-i întinse câteva jurnale. Toți camarazii se priviră cu o neliniște vădită în ochi. Baltă rămase câteva clipe pe gânduri.. starea lui de îngrijorare.. li-o transmitea și lor. „ - Te-i văzut cu mătușa
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în literatură generos oferită tuturor categoriilor de cititori care nu fac mofturi în fața cărților cu subiect și predicat. Așa stând lucrurile cu prietenul meu, era evident că etapa surprizelor devenise trecut și eram, deci, îndreptățit să mă aștept la alte isprăvi editoriale din partea lui Gheorghe Tescu. Lucru care s-a și petrecut, cu toate că, în modestia lui, pe care eu o consider nejustificat exagerată, omul nu m-a lăsat nici o clipa să trag concluzia că literatura chiar este o preocupare și o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
încrezătoare să se întineze de blestemul unei crime cumplite. Voiam să respir același aer pe care-l respirase ea, să calc pe același pământ, să privesc același peisaj, ca să pot să fiu iluminat de el. În comparație cu tragedia crâncenă a Medeei, isprăvile mele amoroase îmi apăreau ridicole. Aveam nevoie să înțeleg până unde poate să-l facă iubirea pe om să se lase pradă imprevizibilului. O întâlnisem prima dată pe Medeea în operele marilor lirici greci. Despre ea îmi vorbise și femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
deloc. Episodul cel mai luminos al vieții mele era legat de vizita la templul Venerei din Eryx, după care urma întunericul total până la ultima mea călătorie în Grecia, la sanctuarul din Delphi. Din viața mea amoroasă și din faimoasele mele isprăvi de poet ilustru, nu mai rămâneau decât urme șterse, acte concupiscente care nu-mi mai aparțineau. Geamătul trupului meu, încleștat cu acelea ale celor mai frumoase femei din Roma, fusese șters definitiv din memoria mea. Un simțământ de mare tristețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
à la romaine" (cena) ținea atât de "cheful" rabelaisian, cât și de "chermeza" flamandă. Petrecerile exagerate se vor instituționaliza în timpul lui Nero, Caracalla și mai ales Tiberiu (supranumit "Biberon" de către tovarășii săi), care, sub imperiul băuturii, mergea până la a recompensa isprăvile bahice prin atribuirea de funcții publice importante. În timp ce banchetul se alcoolizează și se sexualizează, beția se individualizează. Licoarea lui Dionisos are acum drept funcție esențială celebrarea și consolarea, așa cum observăm la Horațiu: nu numai că vinul este înzestrat cu toate
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]