1,946 matches
-
d. Proză memorialistică și scrieri de război; e. Romane de evocare istorică. M. Sadoveanu nu este un tip laborios, ci unul spontan care trece materialul direct în manuscris, sugerând un fior existențial, un mod de viață. Având vocație de povestitor, istorisirea are în creația lui un fond grav sau melancolic, asociat cu elementele naturii. Uneori natura dezvăluie și potențează dimensiunile unei drame. Fundamentală în arta sadoveniană e vorbirea lentă, ceremonioasă, în ritm de basm, îmbinată de culoare (Const. Ciopraga). În confesiunile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al spunerii, rostit la flăcările focului, după asfințitul soarelui, care începe cu formule de adresare protocolare. Cele nouă povestiri din volum sunt: Iapa lui Vodă, Haralambie, Balaurul, Fântâna dintre plopi, Cealaltă Ancuță, Negustor lipscan, Județ al sărmanilor, Orb sărac și Istorisirea lui Zaharia Fântânarul. Naratorii își spun povestirile pe rând: comisul Ioniță de la Drăgănești, călugărul Gherman de la schitul Durău, moș Leonte Zodierul, căpitanul Neculai Isac, Ienache coropcarul, negustorul Dămian Cristișor, Constandin Moțoc, cioban de pe Rarău, Orbul sărac și Zaharia Fântânarul. Iapa
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nalt, cărunt, cu fața uscată și adânc brăzdată", interiorizat, care povestea frumos celor adunați "pe butuci și pe proțapurile carălor". Calul cel roib al comisului era "moștenire din iapa lui Vodă". Confuzia planurilor temporale transferă personajele în mit, în această istorisire cu caracter anecdotic. În narațiune sunt și note lirice, la confluența dintre sentimentul statorniciei lucrurilor (hanul) și sentimentul curgerii timpului. Comisul Ioniță este personajul omniprezent, un fel de maestru de ceremonii, care ordonează ritualul de la Hanu Ancuței. El deschide și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
maestru de ceremonii, care ordonează ritualul de la Hanu Ancuței. El deschide și închide povestea, face trecerea de la timpul real la cel al poveștii. "Amenințând" că va spune o poveste "mai strașnică", menține atenția trează și-i provoacă pe ceilalți la istorisiri. Imaginea comisului Ioniță trimite indirect la calul "vrednic de mirare" care era "calul din poveste, înainte de a mânca tipsia de jar. Numai pielea și ciolanele!" În narațiunea Iapa lui Vodă, comisul se autoprezintă: "eu, de neamul meu, sunt răzăș de la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Moldova, s-a întors la familia lui și, negăsind pe nimeni, părea descumpănit. Auzind de Hanu Ancuței, unde mai poposise cândva, și găsise "cuvânt bun și milă", orbul a venit aici, în drumul său, spre moaștele Sfintei Parascheva, din Iași. Istorisirea orbului amintește de vremea Ducăi-Vodă, lacom și aspru cu supușii, care își trimitea slujitorii după bani și după lucruri, iar celor care se împotriveau, le lua viața. Într-o zi, oamenii sărmani s-au dus la moaștele Sfintei Paraschiva și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ajuns, obosit și flămând, la acest han. O femeie de la care ceruse o ulcică de lapte s-a văicărit că nu are, deoarece "ni l-a mâncat Duca-Vodă". Apoi a ajuns în locuri pustii și a pierit într-o râpă. Istorisirea Zahariei Fântânarul este ultima povestire din volum. Zaharia fusese chemat la curte de boierul Dimachi Mârza, ca să găsească loc pentru a săpa o fântână în poiana lui Vlădica Sas. Acolo trebuia să vină la vânătoare Vodă Calimah. Moștenind o cumpănă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu frig. A venit deodată toamnă!..."10 Eliade narează întreg episodul evocând imagini, gesturi și sunete. El decupează imagini din spațiul-timp al narațiunii și ne obligă să observăm detalii sau întârzie o apariție prin vocea care se aude hors-camp. Vizual, istorisirea să e o succesiune de cadre pe care le-am descris în textul citat. Succesiunea lor (decupajul) are coerentă filmica putem gasi racorduri de imagine de direcție, de privire, psihologice, estetice de prefigurare și ritm. Ritmul este propriu decupajelor, invers
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în secret într-un loc ascuns, nu e însoțită de recuzita sau acțiuni simbolice și nici nu e șoptita la ureche. Ritualul (în măsura în care conține anumite etape ale inițierii: recunoașterea discipolului, transmiterea cunoașterii de către maestru și iluminarea discipolului) ia forma unei istorisiri spuse într-o cafenea a cărei atmosferă profana ne-a fost minuțios reconstituita, istorisire pe care o aude orișicine ("În acea clipă Antim își dădu seama că-i ascultaseră toți vecinii"15). Însă, deși o aud, vecinii de masă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și nici nu e șoptita la ureche. Ritualul (în măsura în care conține anumite etape ale inițierii: recunoașterea discipolului, transmiterea cunoașterii de către maestru și iluminarea discipolului) ia forma unei istorisiri spuse într-o cafenea a cărei atmosferă profana ne-a fost minuțios reconstituita, istorisire pe care o aude orișicine ("În acea clipă Antim își dădu seama că-i ascultaseră toți vecinii"15). Însă, deși o aud, vecinii de masă nu o înțeleg că o inițiere. În perspectiva lor profana, istoria lui Antim nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ambilor termeni). 1. Este clar că Mimosa Academica din text este o (im)pură invenție: o verificare a listei bursierilor de la Angers din intervalul respectiv ne va arăta că nu a existat nici o persoană având competențe și performanțe naraționale corespunzătoare istorisirii din "primul ciob". Nici relația epistolară nu este o certitudine, întrucât nu a fost făcută publică în ultimii douăzeci și cinci de ani. Acest fapt legitimează orice obiecție legată de ceea ce apare în "al doilea ciob" și mai departe: vigilența adevărată vizează
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Shylock, Jidovul Rătăcitor afișează o nesfârșită lehamite, o revoltă abisală și o nebănuită vigoare vindicativă. Pe tot parcursul romanului, Jean d'Ormesson se poartă ca un vrăjitor stilist, dând miraculoase probe de suspans, oralitate, dar și de monolog interior (vezi istorisirea lui Simon din Cirene). Dincolo de fastuoase voluptăți livrești, reperabile și în opera unor M. Yourcenar, U. Eco, M. Pavič, va predomina totuși duhul picaresc și romanesc al protagonistului, ceea ce nu exclude evlavia și elocința cu care sunt evocate episoade arhicunoscute
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
simpli, pe care tindea să-i privească prin optica idealizantă pe care i-au transmis-o unele povestiri ale lui Tolstoi. Poate că modul cum gândea pe atunci Wittgenstein va putea fi mai bine înțeles de cel care citește o istorisire cum este Părintele Serghei. Aici este vorba despre un tânăr cu mari înzestrări care a năzuit să ajungă la desăvârșire în tot ceea ce făcea. După mulți ani de îndoieli și suferințe, și-a dat seama că nu realizări excepționale, ci
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pur și simplu o istorie îmi face infinit mai multă impresie decât atunci când el îi vorbește cititorului. Atunci când îi întoarce spatele cititorului mi se pare cel mai impresionantă Filozofia lui îmi apare pe deplin adevărată dacă ea este ascunsă în istorisire.“71 Tot Engelmann își amintește că Wittgenstein aprecia cu deosebire traducerea latină a Bibliei, Vulgata. Motivul: spre deosebire de traducerile ei grecești și germane, care exprimă în mod direct mesajul emoțional al textului, latina este o limbă în care primează rațiunea, astfel încât
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cea a enunțării unor principii noi, nu este calea potrivită. Unui cititor asiduu al Bibliei, cum a fost el, i-a atras probabil atenția faptul că Iisus încerca să modeleze sensibilitatea morală a celor care îl urmau mai mult prin istorisiri și parabole decât prin formularea unor precepte. Se poate de asemenea presupune că în dialogurile lui Platon, pe care spunea că le-a citit și recitit cu „mult folos“, l-a atras îndeosebi arta autorului de a influența modul de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
alții de osteneala de a gândi. Ci, dacă ar fi posibil, să stimulez pe cineva spre gânduri proprii.“ Există mărturii care sprijină presupunerea că Wittgenstein socotea tocmai o combinație bine dozată a provocării de a găsi morala unei descrieri sau istorisiri cu unele indicații explicite drept procedura cea mai potrivită pentru formarea și dezvoltarea exercițiului filozofic al gândirii. Primul rol al filozofului este să ofere celui care-l ascultă sau citește cât mai multe sugestii și imbolduri pentru căutările proprii. Alice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
expresiilor limbajului ar fi posibilă, iar încercarea de a reglementa folosirea lor prin elaborarea unor definiții și teorii se justifică. Expresiile adevăr și adevărat sunt folosite în limbajul comun în multe feluri. Una dintre aceste folosiri privește descrierile, relatările și istorisirile. Despre ele se spune că sunt adevărate atunci când redau în mod adecvat stările reale care reprezintă obiectul descrierii. Vom spune că o descriere dată de un martor, de un călător, de o iscoadă sau de un prizonier este adevărată sau
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
vedea de aproape, cu detalii relevante sau nu pentru momentul inițierii, însă, în orice caz, cu o risipă de epitete, toate exprimate prin adjective propriu-zise, ceea ce sugerează o înfățișare arhetipală, dată, nu făcută. Umbra cugetă și Dan are acces la istorisirile ei, ceea ce reprezintă o etapă de trecere de la "părea că o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate" la "Bună seară!" dialog nemijlocit.Chiar și atunci când o va vedea și asculta fără echivoc, Dan va auzi gândirile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în diverse etape istorice. Un grup de călători opriți peste noapte la un han (printre care se află însuși autorul), parafrazînd parcă tehnica petrecerii timpului din Decameronul lui Boccaccio, hotărăsc să concureze într-un fel de competiție ad hoc a istorisirilor înfricoșătoare. Unul dintre ei, cu numele de Douglas, dezamăgit de nivelul horror-ului creionat în narațiunile celorlalți, pretinde că deține cea mai înfricoșătoare poveste scrisă/spusă vreodată, cu atît mai mult cu cît ea este adevărată. Aparține unei doamne cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
propriului popor". Ne-am putea întreba, succesiv, cât de surprins va fi fost studentul începător să afle cum, pentru Neculce, "numai lectura orală, intonată adecvat" reușește să pună în evidență "sarcasmul și mimica batjocoritoare a naratorului" din anume secvențe ale istorisirii. În ce-l privește, "scriitorul aude țara"; în povestire "se aude pulsul țării și al cetății de scaun". Dacă Antim "striga apocaliptic din amvon: "Doamne, mântuiaște-ne, că perim", la Neculce, prin suprasolicitare, "cuvântul pare să-și fi epuizat puterea de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
răspunde de enoriași", așa cum afirmă, "că de gâtul meu spânzură sufletele voastre". Fiind extrase textuale remodelate sonor prin rostire, aș observa că dintre epitetele asociate textului, în formulările nuanțate ale Autoarei "omul evocărilor lui Ureche trece fulgerător pe ecranul textului" "istorisirile de evenimente de pe tabla textului", "zeci de chipuri se desenează pe canavaua textului" de evidențiat mi s-ar părea, drept emblematică prin rezonanța fluid-denominativă, "unda textului". Pe această "undă" intră lectura Profesoarei, în situare infailibilă, cu intenția declarată a "luării
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
volum prin pronumele noi se rupe progresiv, în locul său instalîndu-se îndoiala și confuzia. În a doua parte a trilogiei, Dovada, gemelitatea suferă de disperare și disjuncție, fiecare din frați trăind separat, închis în propria sa poveste, astfel că avem două istorisiri conduse succesiv de el-ul unuia și al celuilalt. În fine, cu A treia minciună, regăsim un simulacru de reunificare monovalentă, care succede modului de eterogenitate discursivă vizînd reprezentarea denunțului fracturii identității personale visate ca un ideal de continuitate. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
invizibile, care trezește un soi de adorație necondiționată în angajații săi, care distribuie după bunul plac recompense și penalizări, care hotărăște viața sau moartea, adesea printr-o simplă ridicare de sprînceană. (...) Vojd. Mai mult ca niciodată, mă fascina, așa cum fascinează istorisirile despre crime subtile, în care răul atinge deodată o dimensiune metafizică, aproape supranaturală, împlinind astfel, chiar și fugar, nevoia noastră de el. Iată de ce suportăm cu atîta ușurință teroarea impusă de tirani. Arbitrariul și imprevizibilul sunt printre cele mai eficiente
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să aștepte de la cel mai bun fiu, sau de la cel mai bun iubit. Între cei doi poli reprezentați de figurile masculine tutelare din viața sa (tatăl apare sub pseudonimul Sam în caz că nu e vorba de Samuel Beckett!), se desfășoară această istorisire autobiografică, profund intimistă, un adevărat roman inițiatic, ce stă sub semnul recunoștinței. Iar figura reverată a filosofului ni se destăinuie și ea așa cum, poate, puțini l-au cunoscut, într-o ambianță familiară, binevoitoare și afectuoasă, respirînd încredere, eleganță, noblețe. De-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Am terminat povestirea acelei prime zi și am continuat: Înainte de asta, te aflai pe vasul John-Bell, terorizat, ai stat ghemuit zece zile lîngă balustradă, refuzînd orice îmbucătură... L-am binecuvîntat în gînd pe acel afurisit de căpitan Rowland care, prin istorisirea sa, în biroul guvernatorului Noii Galii de Sud, mi-a permis să povestesc această traversare inițiatică. Înainte de asta, erai așezat în șalupă. Șalupa a mers pînă la navă, unde te-ai urcat pe scara de frînghie... Narcisse a început să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
am îndrăznit să vă răspund de teamă să nu vă plictisesc. Pot să vă mărturisesc astăzi că dacă aș fi răspuns scrisorii dvs., v-aș fi spus că aveam senzația tulburătoare că mă adresez geamănului meu... Asta îmi amintește de istorisirea unui prieten care se afla într-o zi într-o cafenea, unde îl studia pe un bărbat care semăna foarte mult cu el. S-a apropiat, au discutat și au înțeles că erau cu adevărat gemeni. Cam așa ceva mi s-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]