11,439 matches
-
situa în timpul său, de a vorbi cu adevărat despre sine, de a fi el însuși. Prin el vorbește „o străină gură“. Autenticitatea emoțiilor sale este nulă: „Mă-ntorc și azi la tine / Cuprins de un nestins dor. / Vei crede iar, iubito, / În șoapte de amor?“ La un concurs „Cine este autorul?“, nimeni n-ar ghici cui aparțin versurile citate. Se mai remarcă apoi o anumită grandomanie, care face versurile neconvingătoare: „În infinitul cosmic / Prin lumea lui astrală / Mă simt proscris pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
s-a îndrăgostit la o vârstă înaintată. În mod curios, la o vârstă înaintată fiind, el are o naivitate de elev de gimnaziu, ceea ce poate să placă femeilor, dar nu și iubitorilor de poezie. „Te rog să nu mai plângi iubita mea - exlamă Alex Vâlcu, ca un autor de romanțe de pe vremea tinereții lui Silviu Brucan -. Mă voi întoarce și va fi iar bine. Să nu asculți ce spune lumea rea / Ascultă-mă numai pe mine. Dacă ți se face dor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o lua pe cocoașă". După 24 de ore muzicanții picau de somn. Nu și petrecăreții, care dormeau parcă în schimburi. Norocel lipea vioara de față și răcoarea lemnului nobil îl ținea treaz. Ce m-aș face fără tine? își întreba iubita sa vioară. Era parcă fermecată și îl susținea cu duioșia unei iubite. După 30 de ore a început bătaia. O bătaie pe care Norocel n-o bănuia. Înjunghieri, măciuci în cap, femei dezlănțuite în teatrul de operațiuni, copii țipînd sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nu și petrecăreții, care dormeau parcă în schimburi. Norocel lipea vioara de față și răcoarea lemnului nobil îl ținea treaz. Ce m-aș face fără tine? își întreba iubita sa vioară. Era parcă fermecată și îl susținea cu duioșia unei iubite. După 30 de ore a început bătaia. O bătaie pe care Norocel n-o bănuia. Înjunghieri, măciuci în cap, femei dezlănțuite în teatrul de operațiuni, copii țipînd sau participînd, chiar meseriaș, la măcel. Pe tribuna improvizată orchestra a amuțit, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Sigur, cum vrei. Frasin se oprește și privește doar el spectacolul. Injură de mama focului. Dobitocul, cretinul, cine se crede? Bărbatul celei admirate nici o clipă n-a bănuit complicitatea acesteia la oferirea spectacolului. Seara tîrziu îl găsește mîngîindu-și nevasta. Știi, iubito, tu ești naivă și alții pot profita de puritatea ta. N-au decît. Eu știu cine sînt și cum sînt. Este adevărat, dar este mai bine să... Nu pot. Asta-i unica mea plăcere. Numai să ai grijă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dar constați că face grătar animalul și are manelele cele mai de succes! Stai pe un balcon superb și meditezi la lăsarea nopții. În curte sfîrîie micii. Mașina colocatarului are ușile deschise și difuzoarele, deschise la maximum, împrăștie otrava: Tu, iubito, m-ai lăsat, ți-ai luat un alt bărbat.... Of, of, of... Ce faci, omule?întreabă colocatarul. Cum ce fac? Ascut cuțitul de vînătoare. Asta văd, dar ce ai de gînd? Să te pun pe grătar, să te înăduș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
construia un gard din fier forjat. Un foișor, un grătar, bănci, gazon și alte cele completau o superbă locuință înconjurată de fel de fel de utilități. Viorel scria pe unde putea, era în mare vervă și-și sorbea din ochi iubita lui soție. S-a învățat să facă duș zilnic, să se radă și chiar să se spele frecvent pe dinți. Viața i s-a schimbat, parcă întinerise și mulțumea lui Dumnezeu pentru norocul ce a dat peste el. Au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe căi întortocheate. Îți iau gîtul, Rodicuțo, dacă cumva, Doamne ferește, te lași pradă simțurilor. Parșivu știa bine că fata aceasta n-are stare și că era dominată de temperamentul său, care se amplifica pe măsură ce postul se prelungea. Fă dușuri reci, iubito, cînd vorba ceea... Peste puțin timp sînt liber, ăla pe care l-am bătut n-a dat ortul popii și intru numai la "tîlhărie". Cum să facă dușuri reci Rodica dacă era așa de sensibilă la răceală și una, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
avem mult de răbdat. Dădea de înțeles ingenua Margareta că și ea răbda. Numai că apartamentul trebuie mobilat și Nicoară o face cu dragoste nemărginită. O ultimă inspecție și cei doi decid ferm: Mîine ne mutăm, spune fata. Te muți, iubito. Este casa ta și eu voi veni să văd ce mai face iubirea mea. Am zis așa. Dar avem o promisiune... Sigur, o să fie frumos. Cu inima pulsînd în fiecare venă și arteră, Nicoară vine pentru marea petrecere. Se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai bun Radu, profesorul de engleză. Trecuse o săptămînă și Rodion nu obținuse o nouă întîlnire. Cumpărase inelele de lgodnă și credea că Dana va leșina de bucurie. A contactat-o la telefon. Vreau să-ți fac o surpriză enormă, iubito! Nu-mi mai spune așa, că aud colegii. Cum adică? Te ferești să nu-ți zic iubito? Aici este o școală, Rodion! Cum vrei tu, dar nu vorbeam la megafonul școlii. Te sun, spune Dana închizînd telefonul. Rodion este puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
inelele de lgodnă și credea că Dana va leșina de bucurie. A contactat-o la telefon. Vreau să-ți fac o surpriză enormă, iubito! Nu-mi mai spune așa, că aud colegii. Cum adică? Te ferești să nu-ți zic iubito? Aici este o școală, Rodion! Cum vrei tu, dar nu vorbeam la megafonul școlii. Te sun, spune Dana închizînd telefonul. Rodion este puțin derutat și, cum dispunea de timp berechet, s-a pus la pîndă. Nu a trebuit să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
școală, Rodion! Cum vrei tu, dar nu vorbeam la megafonul școlii. Te sun, spune Dana închizînd telefonul. Rodion este puțin derutat și, cum dispunea de timp berechet, s-a pus la pîndă. Nu a trebuit să-și urmărească prea mult iubita pentru a trage niște concluzii. Radu o conducea de la serviciu și nu de puține ori intra la ea în casă, ce-i drept, nu pentru prea mult timp. Este clar ca lumina zilei, își spune Rodion cu un calm înfricoșător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
luna, precum o curvă ieftină, probează erecția plopilor. Este trecut de miezul nopții și se doarme, iar tu ești atât de singur și de treaz, încât te simți paznic peste toate somnurile lumii și peste somnul lui Dumnezeu. Privești patul iubita doarme, zâmbește prin somn. Te apropii, vrei să o atingi, te oprești, poți să intri în visul ei doar dacă stai la marginea somnului. O atingi, împarți visul în două părți egale. O privești, visul îți aparține pe de-a-ntregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe doamna Lia, “Mami”, cum Îi spun intimii. A venit să te vadă și să te Întrebe de sănătate. Bucuros de oaspeți? Deși nu era În plenitudinea forțelor, Nicu a Întins brațele s-o primească pe Lia. ― Bine ai venit, iubito. Mi-ai făcut o mare bucurie. Și uite tu la acest copil! Nu știi câte minuni sălășluiesc În căpșorul ei. Numai adineauri a plecat cu scuza: “Lipsesc doar o clipă, tati”. Și... s-a Întors la braț cu tine. ― Păi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-mi dau toată silința să prind sensul prelegerii tale. Oricum, Îți mulțumesc pentru străduința ta” - a răspuns Gruia. În cele din urmă, a luat mâinile Mariei Într ale lui și, sărutându-i-le, a vorbit, cu glas tremurat: ― Îți mulțumesc, iubito, pentru un asemenea dar. Numai tu puteai să mă faci peste măsură de fericit. Vă iubesc pe amândoi din toată inima! După aceste cuvinte, pe chipul lui Gruia - fără voia lui - a fluturat o umbră de tristețe: ― Ce te supără
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pot vorbi cu ea. ― Desigur. Pentru dumneavoastră nu este nici o opreliște. Poftiți. Gruia a intrat În sala de pansamente. Maria s-a ridicat de pe canapea și a venit În Întâmpinarea lui. ― Bine ai venit, scumpule. ― Spune-mi cum te simți, iubito? ― Nu am nimic deosebit. Doar moașa când mi-a pus termometrul aseară a spus că am ușoară febră. ― Medicul a apreciat acum că nu e nimic grav și că poți să-i dai sân băiatului. ― Așa mi-a spus și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
exagerăm, dragoste. Am scris așa cum am simțit. ― Și ai simțit frumos, scumpule. Abia aștept să-i Îmbrățișez. Și, mai ales, să-i mângâi chipul și părul alb mamei Maranda. ― Știu că ea - În sufletul tău - ține și locul mamei tale, iubito... Dacă nu mai ai nimic de adăugat, te-aș ruga să o transcrii frumos, cum numai tu poți, și... mâine, când voi pleca la spital, s-o expediez. ― Treaba e ca și făcută, dragule. Îndată, Mărioara ta scumpă va caligrafia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spun că nou-născutul care doarme liniștit nu are crampe abdominale. Dar... aceste neplăceri le poate avea - câteva luni - mama. ― Și? ― Până acum nu am necazuri de acest fel... ― Atunci e bine. După ce vei reuși să transcrii scrisoarea, somn de voie, iubito!... Nu Înainte Însă de a vedea dacă stăpânul casei - adică excelența sa domnul Tudor - nu reclamă oarece Îngrijiri speciale... ― Bine, dragoste. Tu bagă-te În pat. Voi veni și eu Îndată ce termin de scris. ― Abia aștept să te simt lângă mine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Între patru pereți, dominată doar de grija pentru băiat... ― Imaginează-ți că și mie mi-a fost dor peste poate de tine, scumpo. ― Da, dar tu ai mereu cu cine schimba o vorbă. Fie el și un bolnav. ― Ai dreptate, iubito... La clinică, profesorul Îl aștepta deja. ― Hai să vedem ce face pacientul nostru operat dimineață. Când au ajuns la salonul doi, unde era internat bolnavul, Despina i-a Întâmpinat, ca de fiecare dată, stăpână pe sine și pe situația celor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Tudorel - care Între timp adormise - În pătucul lui și apoi și-au găsit și ei culcuș... A doua zi, dimineață, Gruia s-a mișcat ca un spiriduș. Nu a trezit-o decât pe Maria. ― Te-aș fi lăsat să dormi, iubito, fiindcă ești destul de obosită, dar aseară n-am apucat să-ți spun... ― Ce să-mi spui, dragule? ― Dacă tata Toader vrea să meargă la piață după un pui de pom și vreun butaș de vie - cum a spus aseară - dă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vie - cum a spus aseară - dă i niște bani și explică-i cum ajunge la piață. Hârlețul Îl găsește În magazie... ― Așa voi face. Când e ordin, cu plăcere. Să ai o zi ușoară - a răspuns Maria, sărutându-l. ― Mulțumesc, iubito. La revedere. Drumul până la spital i s-a părut mai lung ca altădată. Se gândea că profesorul Hliboceanu era foarte curios să afle cum a fost Întâlnirea lui cu bătrânii. Profesorul ajuns În clinică a vrut să lase ușa cabinetului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fost noi aici În parc, Maria? - a Întrebat Gruia. ― Abia se născuse Tudorel și l-am scos la aer, după sfatul „medicului” - a răspuns Maria, sărutându-l pe obraz cu afecțiune deosebită. ― Și acum, pe cine ai „scos la aer”, iubito? ― Pe un băiat mare, care are nevoie de aer cu adevărat. De când ai intrat „În linie dreaptă” cu pregătirea În vederea „marii confruntări” - cum spui tu - nu am mai stat În parc „pe săturate”. Doar ne-am plimbat arareori pe aleile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dichisit de la Carul cu Bere, localul său preferat. Desigur, s-ar fi dus și la Capșa, dacă i-ar fi dat mâna. Era și un mare afemeiat și, chiar din primele săptămâni el reuși performanța de a-și face două iubite deodată una de la facultatea lor, dintr-un an de studii superior, a doua, din celălalt capăt al clădirii universității, de la facultatea de geologie-geografie, probabil pentru ca riscul ca cele două fete să dea ochi una cu alta să fie minim! Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
râzând că poezia pe care o scria el era deocamdată doar așa, de pamplezir și pentru amuzamentul prietenilor. Poet mare în adevăratul sens al cuvântului era afurisitul și abjectul ăla de... Și aici, coborându-și glasul, rosti doar la urechea iubitei sale numele poetului în cauză. Bianca Demian începu să râdă sacadat, cu hohote. Trebuie să fii de acord că rubașca aia neagră a lui face toți banii! zise ea printre hohotele de râs. Și nouă să știi că ne plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
primească la oră! Știi ce încuiați sunt tipii ăștia care predau pedagogia!... Și fata o luă la fugă cu pas săltat și mlădios pe coridor, făcându-se nevăzută. Faină bucățică! comentă Dobrescu, uitându-se lung în urma fetei. E noua ta iubită? E iubita lui Nichi Stelescu, mă, cap pătrat! îl puse binevoitor la punct Victor. Un tip deștept și dat dracului, nu ca tine! Ăla mare și solid, care scrie poezii și e bun și la matematică. Dobrescu făcu o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]