2,397 matches
-
vieții? În alt loc, citim: „Tot ce am în mine bun sau rău, tot ce sunt, îmi vine de la mama. I-am moștenit bolile, melancolia, contradicțiile, totul. Fizic, îi semăn leit. Toată ființa ei s-a exacerbat în mine. Sunt izbânda și înfrângerea ei” (II, 125). Peste câteva rânduri, Cioran crede că mama i-ar fi transmis toate infirmitățile ei. Pentru a continua: „Există în familia mea o înclinație spre descurajare; dintre toți, mama rezista cel mai bine, era cea mai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a conținutului și a posibilităților de expresie a poeziei contemporane. S-au făcut simțiți, cum remarcă și M. Mincu, în această perioadă: Lucian Blaga, mai mult în problematică și în intuirea universului specific românesc; Tudor Arghezi și Ion Barbu, prin izbânzile fericite ale formei și prin universul balcanic prezent viguros în atmosferă și limbaj; George Bacovia, prin sensibilitate și monotonie; și, cu o pondere accentuată, Macedonski și Eminescu, ultimul manifestându-se ca o prezență deschisă și permanentă, sinteză a sensibilității românești
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prezentul, nefiindu-i indiferent nici viitorul. El visează Comuna: "timpul ce va veni e cel mai vital și mai măreț"; "Vin zilele și nopțile Comunei", sau proclamă programatic forța noastră, oare va anihila timpul: Noi n-am câștigat partea de izbândă/ și de viitor. Timpul pentru noi e/ Fără putere" ("Comuna de aur", 1960). De remarcat încercarea lui de a depăși formele exterioare ale poeziei, formele facile, versificațiile goale proliferante mai ales până în 1960, în poezia de după 1942. O anume sentință
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aprofundare în acest sens. S-a simțit lipsa unor discipline, cum ar fi filosofia, fizica, chimia. Am putea lucra în echipe, în grupuri, și nu individual. Tema va putea fi abordată mai complex și mai variat. Nu întrevăd sorți de izbândă, o finalitate, decât printr-un angajament ferm al nostru, deoarece o dezvoltare a acestui proiect este costisitoare și necesită și mai mult timp. Am putea realiza la școala noastră un experiment, o școală de lansare a acestei încă "timide" încercări
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
pe care i-a adus pe lume minunata lui soție Veronica. Unul dintre ei îmi este foarte apropiat, fiind minunatul regizor de teatru Felix Alexa. Felix mi-a oferit prilejul unor importante biruințe actoricești. Urări de sănătate, noroc și însemnate izbânzi în tot ce pun la cale acești prieteni minunați! Mircea ALBULESCU Eu și "Noaptea bufonilor" Sunt un actor care a avut multă șansă în meserie. Am jucat ce mi s-a oferit de catre regizori. Nu am vrut vreun rol anume
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cuprinde. Am incercat un sens împătrit, o semnificare cvadruplă... Poate candva textualul și tropologicul, escathologicul și alegoricul, vor destăinui plenar și unitar filmul ANA. (Alexa Visarion) Am convingerea că Ana reprezintă pentru Alexa Visarion, autorul filmului, o eliberare și o izbândă. Nu cunosc printre regizorii noștri un altul care să fi trăit aproape o viață sub obsesia unuia dintre miturile fundamentale ale omenirii așa cum a făcut-o Alexa. "Mitul creației", ipostaziat în Meșterul Manole, i s-a părut definitoriu în împlinirea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Vis Majuscul, cel de a ne povesti Legenda Meșterului Manole și, precum eroul lui, deși a fost împiedicat de tot soiul de vicisitudini (politice, materiale, administrative, financiare, ministeriale, Comitete și Comiții...), punînd sîngele, suflarea, sudoarea, tenacitatea și încăpățînata-i credință în izbîndă, a reușit să urnească munții neîncrederii ambiante, să reunească actori și tehnicieni remarcabili și fideli proiectului și autorului. Dacă Flaubert susținea că Madame Bovary este el însuși, Visarion Alexa poate pretinde că el este un Meșter Manole. Acest erou al
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o funcție inițiatică în planul omenescului, aducândui eroului experiență practică (proba supraviețuirii și a câștigării hranei, proba hărniciei, a răbdării etc.), experiență cognitivă (descoperirea unor valori intelectuale și morale) și afectivă (câștigarea prieteniei și a iubirii, asumarea milei creștine etc.). Izbânda finală a eroului se datorează astfel și celor doi formatori (mistagogi) care impulsionează sau sprijină acțiunile sale. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau tema în basmul ales Experiențele de cunoaștere pe care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dimensiune relației sale cu Spânul. În acest context, Spânul nu este numai anta gonistul, ci și formatorul, dascălul cel rău al lui HarapAlb. Este un rău ne cesar, cum îl consideră Sfânta Duminică, ea jucând rolul opus, al dascălului bun. Izbânda finală a eroului se datorează astfel și celor doi formatori (mistagogi). Item 2: evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/citate/secvențe comentate Impulsionat cu asprime de Spân, sprijinit cu blândețe de Sfânta Duminică, HarapAlb descoperă virtuți definitorii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
apropierii de "revelarea misterului" pe cale pozitivă, teoriile științifice favorizează totuși un progres. Este vorba despre progresul tehnicii. După expresia lui Blaga, el se manifestă "eclatant, continuu, liniar" în practica științifică. Dar autorul ține să precizeze că aceasta nu înseamnă că "izbânzile practice ale <<teoriei>>" constituie și "dovezi pentru virtuțile ei cognitive în <<absolut>>"23, fiindcă astfel de reușite rămân doar la nivelul empiricului, fără să treacă "în transempiric, unde se situează obiectivul oricărei cunoașterii <<revelatorii>>"24. Datorită faptului că în cazul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey. Ea poate fi privită, cel mult, ca un viciu funciar, ce rezidă în aspirațiile divergente ale metafizicii înseși. Tocmai acest dualism generează păcatul ei originar, acela de a stărui să descopere "corelația universală", fără a avea vreodată sorți de izbândă. Având în vedere această precaritate a spiritului, "ahoreticul"69 Noica ar diagnostica în cazul metafizicii înțelese ca Weltanschauung "o a doua formă de catholită", cea care se manifestă prin conștientizarea absenței generalului în relația I D G70. Este "maladia spiritului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de tine. Cînd te răstești la cineva cu cuțitul, patruzeci de zile te părăsește îngerul, luînd și șapte păcate de la cel din față. Cînd îți cade cuțitul din mînă și se înfige cu vîrful în pămînt sau în podele, o izbîndă mare ai să capeți. Cînd ți-a tot rugini cuțitul e semn că unul din casă a tăiat ceva de furat cu el. Dambla Cînd un om calcă pe urmele pe care au umblat ursitoarele, rămîne damblagiu. Omul damblagit e
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
reciprocitatea acțiunii" interioare, Angelo Morretta echivalează tăcerea semnificantă cu idealul întrevăzut de Russel: "adevărata unire a misticului cu omul de știință, etapa cea mai de sus care ar putea fi atinsă în lumea gândirii". Perceperea tăcerii va să însemne astfel izbânda filosofiei asupra nesfârșitului zgomot babelic iscat de ininteligibile parlamentări gramaticale. I Jurnalul fericirii în limba italiană Puține au fost surprizele-șoc în literatura română de sertar oferite de anii '90. Vom aminti doar "Jurnalul ..." și prozele lui I. D. Sârbu, reeditările (fără
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o afină iscusință a frazării ample, întrerupte de concretețea brutală a detaliului, a secvenței halucinante. Supunerea la obiect a traducătoarei, abordarea acestui text cu sute fațete, registre, cote stilistice, redactat de autor pe parcursul a aproape două decenii, este o adevarată izbândă creativa în sensul profesionist al cunoașterii celor două limbi, româna (în primul rând) și italiana. Faptul că ambele limbi sunt, pentru Gabriella Bertini Carageani, materne, se simte în certitudinea cu care traducătoarea stăpânește atât copleșitoarea informație enciclopedică a lui Steinhardt
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
gura condamnatului să se deschidă și să scoată un strigăt îngrozitor de izbăvire, întocmai ca cei dintîi credincioși care, în clipa morții silnice, vedeau pe Hristos. (...) Cu privirea lucitoare, cu fața albă și luminată, părea că vrea să vestească oamenilor o izbîndă mare. (...) Brațul spînzurătoarei pîrîi (...) În ochi lucirea stranie, arzătoare pîlpîia mai puternic, cu tremurări grăbite, din ce în ce mai albă... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau și se învinețeau, și totuși privirea își păstra strălucirea însuflețită, parcă nici moartea n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
vizibil, ale lumii lui dintîi, în care trăia prin toate simțurile. Nu este departe, de aceea, clamarea vieții pierdute (prin desprinderea de ținuturile Brăilei, ale dunărenilor, pe lîngă mai dureroasa despărțire de cunoscutul vizibil): "Zbor cu lotca, îmbrățișări cu valurile, izbînzi la pescuit, lumina și libertatea care dau drumul nestînjenit puterii din el, să miște, slobodă, brațele tari, și-i mînase picioarele neostenite...Unde erau?" (s. n.) Un Ubi sunt?...măsurat în limitele unei singure vieți, spre a cărei moarte (simbolică) pierderea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
face praf și pulbere, iar Harap-Alb se căsătorește cu fata Împăratului Roș. Povestea lui Harap-Alb se aseamănă cu un mic roman de aventuri, cu acțiunea evoluând după șabloane: superioritatea mezinului, motivul călătoriei, supunerea prin vicleșug, cele trei încercări, rolul adjuvanților, izbânda, demascarea impostorului, motivul apei vii și al apei moarte, nunta protagonistului. Ca în orice creație obiectivă, narațiunea este la persoana a III-a. Harap-Alb se aseamănă cu Făt-Frumos, parcurge un drum al inițierii, are calități cu valoare simbolică și întreprinde
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
veselă și tristă" (Strofa a șasea). Înțeleptul caută să se regăsească în sine, departe de falsitatea prezentului și să-și construiască un sistem de valori bazat pe înțelegerea superioară, conștient de jocurile societății mediocre: Nu spera când vezi mișeii/ La izbândă făcând punte/ Te-or întrece nătărăii/ De oi fi cu stea în frunte" (Strofa a șaptea). Numai rațiunea te poate ajuta să te strecori printre relele sociale, într-o societate meschină, și îndemnul exprimat fluent, convingător, împrumută ceva din naturalețea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
își pregătește atuurile pentru toate partidele care ar putea veni la putere; se supune orbește prefectului pe care nu-l suportă, dar în același timp face declarații de admirație lui Cațavencu în eventualitatea în care acestuia i-ar surâde sorții izbânzii. Cât despre Cetățeanul turmentat, acesta face figură aparte în Scrisoarea pierdută. El se opune evident celorlalte personaje de pe scenă, aducând o frântură de umanitate și de candoare. Acest personaj anonim, care rătăcește amețit pe scenă și încearcă să afle de la
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
a mijloci împlinirea marilor nădejdi colective. Pentru aceasta însă, insista Xenopol, o înțelegere și o lucrare comună a elementului bun este condiția neapărată a reușitei. Nu mulțimea puterilor, ci îndreptarea lor spre același țel și opintirea lor împreună hotărăște mărimea izbânzilor." Solidaritatea celor buni slăbește elementul rău, tot așa după cum dispersia lor îi stimulează expansiunea. Lipsa de activitate a părții alese privează națiunea de îndrumare și o expune mizeriilor de tot felul: "atunci se lățește crima de care e cotropită fapta
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
revoluția a căpătat un caracter social, mai ales, punând problema relației dintre libertate și proprietate; revoluția trebuie să fie o sinteză, sub semnul Unirii, ca mijloc indispensabil de a garanta acele "condiții" de putere, dincolo de care nu se putea închipui izbânda revoluției. Sunt ele împlinite acuma? Se poate spune, în perspectiva timpului scurs de la analiza invocată, că acel ideal a fost realizat în parte la 1918, că desăvârșirea proiectului, în diverse registre ale vieții sociale, trebuia să fie opera perioadei ce
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
veselie neauzită se răspândi în toată capitala și tot orașul se ilumină ca printr-un farmec." În dubla alegere, Cuza recunoscu numaidecât "triumful unui princip mântuitoriu ce viează cu tărie în inimile românilor, principiul frăției românești." Să ne mirăm că izbânda ideii unioniste a produs atâta bucurie atunci și de atunci mereu? "Când Dumnezeu voiește bine cu o nație, îi trimite entuziasm", spunea Kogălniceanu în Adunarea munteană, curând după eveniment, convins că entuziasmul poporului va fi dublat de înțelepciunea oamenilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de un Barres? Ideea că "spiritul european" trebuie să inculce oricui conștiința răspunderii față de umanismul istoric a prevalat atunci. Era însă matur să se vorbească de unitate. Secolul XX, care a făcut pași importanți spre Europa, a debutat oarecum cu izbânda violentă a Anti-Europei. Treitschke e semnificativ sub acest unghi, ca unul ce reprezintă instinctul divident, în opoziție cu rațiunea dispusă a unifica. Mari conflicte marchează, pe parcursul acestui secol tragic, lupta dintre o tendință și alta. Va izbândi spiritul care îl
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
2001, Paris, 1985), cea la care asistăm acum din mers, e plină de promisiuni. Europa își schimbă fața, deși e încă departe de a putea rezolva mulțimea de conflicte interetnice care îi subminează dorita unitate. Ideea europeană se apropie de izbândă într-un moment când societățile cele mai bine situate se află deja în ciclul postindustrial, iar cultura lor într-un postmodernism de la care așteaptă, pe tărâm spiritual și moral, asanarea vechilor tensiuni. "Euroscleroza" pare a fi depășită, un nou impuls
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ce este Iliada, se întreba el retoric, decât o istorie în versuri, cea mai veche și cea mai frumoasă din toate?" Tânărul dascăl de la Academia Mihăileană se gândea, firește, la funcția formativă și incitantă a scrisului istoric. "Cele mai înalte izbânzi, cele mai slăvite fapte nu vedem oare că s-au îndemnat spre istorie?" Și istoricul evoca îndată pilda marelui Macedonian care "purta necontenit cu sine, într-o cutie de aur, poema lui Omir". Biografia lui Alexandru, scrisă de Quintus Curtius
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]