5,195 matches
-
publicat în Ediția nr. 829 din 08 aprilie 2013. iată această izbândă a nopții aceasta ningere a pietrei pe care o așez căpătâi ochiului din mine el nu plâge s-a secătuit s-a făcut noapte secunda în care se izbesc fluturii s-a facut liniște piatra de măcinat copitele de cal s-a făcut că mă iubești moarte dar m-ai înșelat ... Citește mai mult iată această izbândă a nopțiiaceasta ningere a pietreipe care o așez căpătâiochiului din mineel nu
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
măcinat copitele de cal s-a făcut că mă iubești moarte dar m-ai înșelat ... Citește mai mult iată această izbândă a nopțiiaceasta ningere a pietreipe care o așez căpătâiochiului din mineel nu plâges-a secătuits-a făcut noapte secundaîn care se izbesc fluturiis-a facut liniște piatrade măcinat copitele de cals-a făcut că mă iubeștimoartedar m-ai înșelat... XV. PUPA CĂLĂTOARE, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 829 din 08 aprilie 2013. încă nu s-a născut vreun om din nimic
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
cuvintele nu sunt altfel se rup din acele ceasornicului și devin nesfârșite ode de linii puncte parfumuri aduse lor înșile de regele-aer al buzelor numai liniștea este timp numai femeia care naște copii are timp numai oasele care s-au izbit de suflet pot să îl măsoare între spațiu și timp cuvintele desenează orizonturi sîngerânde ... Citește mai mult este liniar spațiuleste drepteste împotriva oricărei liniicare nu pare a fi cercneatins de strigătul privirilorel nu are marginiîn măruntaiele sale mor copacica să
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
adevărații copaciîncă nenăscuțică spațiul se întinde cât rădăcina lornici cuvintele nu sunt altfelse rup din acele ceasorniculuiși devin nesfârșiteode de linii puncte parfumuriaduse lor înșile de regele-aeral buzelornumai liniștea este timpnumai femeia care naște copiiare timpnumai oasele care s-au izbit de sufletpot să îl măsoareîntre spațiu și timpcuvintele desenează orizonturisîngerânde... XXIII. A VORBI DESPRE LINIȘTE, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013. a vorbi despre liniște este ca și cum ai lovi tunetul de mantinela unui
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
un moment dat mi-am pierdut cunoștința și m-am trezit târziu în noapte. Tot trupul mă durea. ... VII. MEMORIE ȘI UITARE - NEPUTINȚA I, de Cezar C. Viziniuck , publicat în Ediția nr. 715 din 15 decembrie 2012. 1 Marea își izbea cu furie valurile de stâncile falezei, unde se spărgeau în stropi mici, ca mai apoi să se reîntoarcă în vâltoarea undelor ei albastre în care Soarele își scălda razele făcând stropii să strălucească în mii de culori. Undeva în depărtare
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
speranțe și sfârșește prin a fi un sistem organizat de amintiri. La om, singura ființă capabilă să evoce trecutul ca atare, memoria apare nu atât ca o facultate, cât ca o arhitectură complexă de funcții, ... Citește mai mult Marea își izbea cu furie valurile de stâncile falezei, unde se spărgeau în stropi mici, ca mai apoi să se reîntoarcă în vâltoarea undelor ei albastre în care Soarele își scălda razele făcând stropii să strălucească în mii de culori. Undeva în depărtare
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
indian. 16) Mă “locuința”în dabu < tibetanul nyima, mai ales hama în sierra popoluca. 17) Cunoscută izba slavă ne face să ne gândim la izuba “soare” în limbi bantu, Africa, cu u > i, y și apoi dispărut; vezi și a izbi; 18) Casă baltica e nams, namas și se compară cu numu “astrul zilei” în chorotega (America Centrală); 19) În schimb na “casă” în haida (Canada) amintește ori de cuvintele baltice sau decupat din rană “soare” în hausa, Nigeria; alte denumiri ale
ORIGINEA LIMBAJULUI, “ARBITRARUL” SEMNULUI LINGVISTIC de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352175_a_353504]
-
cald cât am privit soarele apoi a devenit din ce în ce mai frig uite cum se nasc puii în cuib uite cum își întind copacii crengile până la cer noi părem două vrăbii cu picioarele rupe tu nu mă lași să zbor eu te izbesc de pământ apoi ne cerem iertare du-te să trăiești moartea mea iar eu o să vin în haosul tău poate ne vom învăța reciproc și poate o să murim mai puțin Referință Bibliografică: Zbor, sau cădere? / Cristina Toma : Confluențe Literare, ISSN
ZBOR, SAU CĂDERE? de CRISTINA TOMA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352250_a_353579]
-
sărut ești eu conjugat la diateza pasivă.... Singurătatea mă cere la fel cum mă cere țărâna; are poftă să nu mă dezlipesc de ea. N-am încotro, mă supun și-o urmez pas cu pas pretutindeni. Fără milă, Singurătatea mă izbește cu putere de zid și mă lasă lată pe dușumele. Nu-mi aruncă nici măcar o privire. E o stratagemă de-a ei, mă încearcă să vadă cât mai rezist lângă dânsa. Terapie de șoc, asta-mi aplică, se-ntrece cu
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
Vlad, pentru a nu cădea în mâna siluitorilor otomanii, lipsiți de credința în Hristos, s-a aruncat în gol, din turn, direct în valea care a dat numele răului din spatele cetății, iar stânca de care trupul ei firav s-a izbit, umplând-o cu sângele Doamnei, a rămas roșie până astăzi, ca și cum ar sângera mereu. Îngerii lui Dumnezeu i-au ridicat sufletul la cer și, se spune că însuși îngerul Gavril a venit să o întâmpine. Doamna era tare evlavioasă”, dori
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
și captivează prin profunzimea trăirilor, caracterul pictural și incandescența ideilor. Versurile care urmează scot în evidență senzația de abandonare, de scufundare în liniștea... marea liniște a lucrurilor. „clipele se scurg prin fereastra timpului // rănind zorile // însângerând apusurile // furând aroma florilor // izbind marea de maluri // fărâmițându-le// modelând chipuri ce se visau eterne // vocea surdă tânguindu-se-n deșert // risipire //... deșertăciune //... și atâta noapte” ( clipele). Tristețea existențială este ca o mantie din frunze uscate - mantie purtată pe umerii biciuiți de „vântul care
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
Păcălici banii de băutură. - Tată mare, vino să stăm de vorbă la sculărie. Mă auzi? la sculărieee! - Am venit taică, rosti meșterul apăsat și mai târziu îi fu greu să își aducă aminte care din cei doi ieșise prin portieră izbind-o de țâțâni și care trecuse prin parbriz făcându-l țăndări. Sigur e că Piticu s-a oprit la punctul de pază militarizată, cu ochii cât cepele, dând din mâini, cu spumă la gură, dar nimeni nu înțelegea ce voia
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356426_a_357755]
-
decît un semn Scrijelit doar atît cît se poate Și ocolindu-mă, nedîndu-mi nici un semn, Diamantele se amestecă în țarina Semn că ploaia ne biciuește turbata Însemn că nu mai avea ce să rămînă Și deodată trenul ne retează amintirile Izbindu-ne din plin pe acele linii paralele În care nu mai avem decît un timp de moarte Între cele două emisfere Referință Bibliografica: LAPIS LAZULI SÎNT OCHII TĂI / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul I, 24
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
și săruturi furate. Îmi place chitară răvășita sălbatic de ritmul muzicii latine .Geme și plânge și strigă sfâșiata de tristețe și razvratire.Palme sălbatice îi răscolesc acordurile... trupul tatuat și aproape gol al chitaristului strălucește sub luna palida,valurile neliniștite izbesc în continuă insistența țărmul...zgomotul sfărâmării înspumate se amestecă cu acordurile chitarii...palmele,degetele ...tot trupul chitaristului este dezlănțuit...și eu zâmbesc gândindu-mă că pielea chitaristului are același luciu și probabil aceeași textura ...că și chitară pe care o
FEMEIE,CHITARA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356030_a_357359]
-
asculte. Și poate-au fost cumva necumpătate. Cuvintele, ce nu mai sunt cuvinte odată ce se pierd în lungul sunet. La care nu mai iau nici eu aminte, când le rostesc ștergând obrazul umed. Cuvinte ce se frâng înfiorate când se izbesc de tristă ta tăcere. Se pierd pe drumul lung ce ne desparte, în palid, trist ecou de mângâiere. Și poate c-am rostit cumva cam multe în încercarea de-ati aduce aminte, tăcerea cât îmi fu de-apasatoare, în toată
CUVINTE de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354989_a_356318]
-
în mână, am luat startul și, ieșind în stradă, m-am repezit cu sufletul la gură pe urmele colegilor mei. Nu am făcut însă decât câțiva pași, căci, cu tot elanul dobândit de la grăbita plecare pe ușa papetăriei, m-am izbit de un trecător ce îmi venea dimpotrivă. Lovitura a fost cumplită! Amândoi ne-am trezit proiectați la câțiva metri distanță unul de celălalt, prăbușindu-ne pe dalele de beton ale trotuarului. Chipiul mi-a zburat pe carosabil, gata să intre
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
început, am zărit ceva...ce se zbătea.. Nu-mi dădeam seama ce era...m-am apropiat... Era un porumbel...Nu știu cum ajunsese acolo...dar îl vedeam și îl simțeam...foarte disperat...părea lipsit de vlaga și, cu ultimele puteri,s e izbea de geamuri, hotărât să iasă în lumea ce ii fusese închisă între patru pereți, nici eu nu știu cum...M-am apropiat...nu mai avea nici puterea să fugă...era atât de istovit, încât a acceptat să îl cuprind în palme...I-
...DE UNDE VINE FERICIREA... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355481_a_356810]
-
-un crater cu tiv/ De-argint fierbeau istorii fabuloase“. Asistăm la o dilatare a lucrurilor până la proporții cosmice, sublime:”tavanul se urca prea sus. Pe geamuri/ Se zugrăvea molateca furtună/ A arborilor și vedeam cum tună/ măreț globul de cer izbit de ramuri “. Într-o altă poezie, La un cocon- poetul descifrează în cartonul portretului liniile destinului în ochii limpezi ai coconului de odinoară frământat de “prea multe întrebări “ ce-l transformă într-o ființă plină de mirare în fața vieții. Spre deosebire de
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
și de fiecare dată amintindu-și de prima oară aia cînd i s-a dat ea pe pod, și de-aia o și iubea și acuma și o va iubi mereu, toată viața, așa se jura în sinea lui și izbea hotărît cazmaua în pămîntul tare ca piatra, ca să-și pecetluiască el jurămîntul în felul acesta, bărbătesc! Cînd s-au oprit din muncă, pentru că venise amiaza și le era foame, Lilicuța a întins pe iarbă un ștergar alb, a scos din
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
mai mergea nimica, nu mi se mai urneau nici gîndurile, eram ca o căruță fără cai, te uiți la ea, are roți și poți să-i dai drumul la vale și s-o privești cum se prăvale și cum se izbește de pietre și se face fărîme. Începuseră să vină iar și banii spre noi, ca o ploaie ce face pămîntul să mustească de dorință, eram prins de lecturi, nopțile scriam cu furie, supravegheat cu timiditate de greierașul meu, pe care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
nisipul ce m-a îngropat. Sunt o epavă prea bogată în aur și în diamante! A mea e marea, marea toată la fel și stâncile înalte! Văd cum se zbat în zarea strâmtă și marea pare prea adâncă... Îi văd izbindu-se de stâncă și, orbi, ei mă ocolesc încă! Pentru noi Pentru noi, voi opri timpul în loc și ploaia voi aduce, în deșert dăruindu-i păduri tropicale! Pentru noi, nimic nu-i prea mult, pentru visele tale! Pentru noi, izvoare
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET III de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356909_a_358238]
-
de inadaptabilitate, de clacare, de a nu fi ajutat de puterea fizică, teamă de a nu fi în stare să faci față unei probleme pentru care nu vei găsi răspunsuri, teamă de situații de care încă nici nu te-ai izbit dar îți formezi o imagine mentală despre ceea ce urmează să se întâmple ... Cu alte cuvinte - teama unui eșec existențial. Omul trebuie să fie un luptător în această viață! Există totuși niște granițe care nu ar trebui depășite, dar ținem cont
TEAMĂ SAU CURAJ? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356901_a_358230]
-
în taina cuvântului și că îl mânuiește în creațiile sale cum numai la marii noștri creatori de stihuri îl întâlnești, nu greșeam cu nimic. Stilul aparte în care sugestia domină, te înalță în ceruri și te coboară fulgerător pe pământ, izbindu-te de înțelesuri, te inundă și dacă îi prinzi veriga salvatoare te ridici levitând. În ultima poezie, care închide ca un mesaj codificat volumul, rostește crezul său că numai prin iubire răzbești să poți fi cu adevărat ceea ce e demn
TIMP ŞI SENS ÎN DESCIFRAREA CODULUI POETIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356916_a_358245]
-
se duce în casă. Apare, într-un târziu, cu o sacoșă în mâna stângă, în care-și îngrămădise la repezeală câteva lucruri personale pentru spital, cu dreapta trăgând fiica după ea. Aceasta nu se lăsa de bunăvoie, opunea rezistență. Se izbea cu fundul de pâmânt, se smucea și se încorda într-atât, încât mama a fost cât pe ce să cadă peste ea. A lăsat bocceluța jos și, cu ultimele eforturi, a ajuns cu fata, mai mult târâtă și udă toată
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357014_a_358343]
-
incinge-ti coapsele și pornește înainte, căci Dumnezeu este cu tine. Nu te teme de nimic!” Atunci, am prins curaj și am acționat. Am luat tot ce am gasit la îndemână și folosindu-mă de mână sănătoasă, am inceput sa izbesc ușa, care a cedat, în cele din urmă. Îmi amintesc că am luat-o pe soție pe umăr, si am sărit din camionul avariat. Am așezat-o apoi, pe iarbă, cât mai departe de mașină. Au fost clipe extrem de tensionate
MOMENTUL IN CARE AM TRECUT PE LANGA MOARTE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356539_a_357868]