1,650 matches
-
cît de mult mi-aș fi dorit asta în acel moment. Și dacă simțea ochii mei urmărind-o lejer sau insistent, ceva devenea de oțel în privirea ei, poate involuntar, ceea ce mă amuza mai mult... Ce bine îi stă în jacheta asta neagră și blugi, mă gîndeam eu într-o doară, observînd aspectul ei nonconformist pe care l-am apreciat mereu, constatînd cu încîntare că poartă vreo doi-trei cercei în fiecare ureche... “Acum ne potrivim mai bine”, mă gîndeam, avînd în
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
încîntare că poartă vreo doi-trei cercei în fiecare ureche... “Acum ne potrivim mai bine”, mă gîndeam, avînd în vedere că eu adeseori și mai mereu mă îmbrac în blugi, dacă se poate din cap pînă în picioare, de la șapcă, la jachetă, la cămașă, la pantaloni... aproape totul în afară de adidași sau ghete. “Acum chiar ne asortăm”, îmi spuneam fără să mă intereseze totuși prea mult aceste amănunte. Cel mai mult mă preocupa sosirea mașinii, moment de care îmi era teamă pentru că ar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
adevărul sufletului nu poate fi interpretat: iubirea se simte dacă este. Și este! Nu mă va convinge că am simțit ceva ce nu e chiar așa. * Ce bine e să te simți bine cu cineva! Ca atunci cînd ai o jachetă călduroasă, confortabilă și cunoscută, care ți se potrivește atît de bine încît devine jacheta ta preferată... dar și mai bine e atunci cînd este și o atracție irezistibilă, ca atunci cînd ai o jachetă confortabilă și strălucitoare care te face
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mă va convinge că am simțit ceva ce nu e chiar așa. * Ce bine e să te simți bine cu cineva! Ca atunci cînd ai o jachetă călduroasă, confortabilă și cunoscută, care ți se potrivește atît de bine încît devine jacheta ta preferată... dar și mai bine e atunci cînd este și o atracție irezistibilă, ca atunci cînd ai o jachetă confortabilă și strălucitoare care te face să te simți excelent... care te face să te simți mai bine decît credeai
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cineva! Ca atunci cînd ai o jachetă călduroasă, confortabilă și cunoscută, care ți se potrivește atît de bine încît devine jacheta ta preferată... dar și mai bine e atunci cînd este și o atracție irezistibilă, ca atunci cînd ai o jachetă confortabilă și strălucitoare care te face să te simți excelent... care te face să te simți mai bine decît credeai că ar fi posibil... care te face să depășești posibilul și să reușești să înțelegi infinitul, măcar pentru un moment
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
decît credeai că ar fi posibil... care te face să depășești posibilul și să reușești să înțelegi infinitul, măcar pentru un moment ieșind în afara timpului și existînd altfel, adică pur și simplu intens și indescriptibil... asta înseamnă să ai o jachetă adevărată!... * Ești pentru că speri și speri pentru că ești. Speri așa cum respiri și respiri și inspiri speranțe, exiști pentru că speri și reușești să speri pentru că exiști. În mod sigur speri ceva. Chiar acum. În orice moment speri ceva anume... Poate speri
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ca un adolescent. Din piatră În piatră bărbatul se cațără pe femeie. Din piatră În piatră se trece Rubiconul. Am plecat să cumpăr unt. M-am răsgîndit. Am cumpărat un săpun. Săpunul nu era ambalat. L-am băgat În buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mîna, Îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi Îmi duceam degetele la nas. Mirosea dulce acrișor a colonie de provincie. Chestia asta cu săpunul e ca lăcusta care s-a pripășit astă vară, cine știe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru prima dată de la moartea lui nea Dumitru În garsoniera de la parter. Un vestibul Înțesat de obiecte, o masă pe care se află găleata cu borș, o tavă de aragaz și o pîlnie. Pe peretele lateral un cuier plin cu jachete vechi și pantofi scîlciați. La cotul tavanului o pată mare de condens. — Intră-n casă c-acuș pui de cafea. Două canapele acoperite cu pături cazone, pe una se vede urma maronie a fierului de călcat. țce caut aici iată-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
FOLOSEȘTE-MĂ. În dreapta, un set de chei de mașină; iar lângă ele o fotografie polaroid înfățișând un jeep galben, vechi; alături de ea, era un alt bilețel post-it, pe care scria: CONDU-MĂ. De unul din cârligele cuierului era agățată o jachetă de piele maro, cam ponosită. Am deschis plicul și-am găsit două foi de hârtie - o scrisoare bătută la mașină și o hartă desenată de mână. Iată ce spunea scrisoarea: Eric, Întâi și-ntâi, păstrează-ți calmul. Dacă citești rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
casă sunt agățate într-un cui, pe balustradă, la baza scărilor. Să nu le uiți. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson Am mai citit scrisoarea de câteva ori. Primul Eric Sanderson. Atunci eu cine eram? Am luat jacheta din cuier și-am pescuit harta. Cheile de la casă erau agățate exact acolo unde se spunea în scrisoare. Am format numărul. — Randle, zise o voce. — Doctorița Randle? Am băgat cheile de la mașină în buzunar. — Aici Eric Sanderson. Doctorița Randle se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
luat-o înainte cu câțiva pași, țâșnind din loc într-un adevărat sprint. Din cauza adrenalinei care mi se răspândea în sânge n-am reușit să surprind decât instantanee ale ei atunci când intră în cercul de lumină din față - părul negru, jacheta de camuflaj, tălpile galben-fosforescente ale cizmelor. Apucă din fugă scaunul de spătar, avântul făcându-l să zboare în urma ei, după care fata dispăru din nou în întuneric. Am ajuns la lumină după o jumătate de secundă, m-am lăsat ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe ce să-mi pierd echilibrul. — Ține-te bine, strigă ea, fără să întoarcă ochii, și cuvintele trecură pe lângă mine repezi și scurte, într-o suflare de vânt. Am cuprins-o cu brațele, găsindu-i mijlocul subțire, dar ferm sub jacheta mare de camuflaj. M-am adăpostit după ea pentru a împiedica țigara să-mi arunce scântei portocalii în ochi. Geanta lui Nimeni țopăia incomod la îndoitura brațului meu. — Mai e acolo? M-am întors. La mai puțin de cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
soarelui bătea spre portocaliu, umbrele zilei se alungeau și nu mai lăsau decât petice abandonate de lumină. Hainele mele ude și noroioase zăceau grămadă în fața dulapului. Aruncasem pe mine o pereche de pantaloni scurți și-o bluză veche, cu glugă. Jacheta de camuflaj a fetei atârna pe spătarul scaunului, cizmele erau așezate dedesubt și laptopul lui Nimeni stătea cocoțat pe scaun. Dușul pornit în baie scotea un fâsâit greoi, ritmic, întrerupt din când în când de tăcere și clipoceli când fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Scout se uită la mine. — Lumea, zise. Orașele zumzăie și huruie, expiră abur și fum în somn și-și umplu aleile de fiori. Am închis portiera jeepului și mi-am strâns mai bine haina pe lângă corp. Și Scout tremura în jacheta ei mare, de camuflaj, frecându-și brațele cu palmele și lovind cu călcâiele în asfalt. — Bine, atunci, zise ea. Cel mai bine e să strângem tot ce ne trebuie, haine pentru câteva zile și orice nu te poți îndura să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
văzusem vreodată. — Porți boxerii mei, am șoptit prostețte când ea termină cu îmbrăcarea. Scout îmi zâmbi, legându-și șireturile bocancilor. N-ai întâlnit multe fete la viața ta, nu-i așa, Eric? Apoi se ridică și-și trase pe ea jacheta mare, de camuflaj. — Scuze, am spus, rușinat, revenindu-mi în simțiri, dându-mi seama că timpul trecuse puțin cam ciudat pentru mine și că strângeam încă inutil hainele făcute ghem la piept. — Hei, făcu ea și ridică din sprâncene. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de sugativă, desprinzându-se de greutatea faptului și-a posibilității care le distruge în orice altă parte. Cum? Păsări albe? Trezește-te, Eric. M-am frecat fața cu palmele ca să-mi revin și să ies din negură. Mi-am tras jacheta pe mine și-am închis încet ușa. Aveam nevoie de răspunsuri. Din cauza asta nu puteam dormi. Clio Aames, ludovicianul, Primul Eric Sanderson. Exista o singură persoană care-mi putea spune totul de-a fir a păr. Pusesem lucrurile găsite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și serioși. Da, am aprobat, luându-mă prin surprindere. Am apucat coada antică de lemn cu grijă. Ai spus cumva că am de făcut două lucruri? — Mai trebuie și să bei asta, - scoase un pahar mic dintr-un buzunar al jachetei. Am luat paharul și l-am ridicat la lumină. Era plin de fâșiuțe de hârtie, ca și când o coală A4 ar fi fost trecută prin aparatul de distrus documente și apoi tăiată din nou cu foarfeca pentru a obține dreptunghiuri lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
posibile este cea corectă, iar asta făcea ca procesul de decodificare să fie foarte încet și anevoios. Adică tu crezi că există un sistem? — Da, încuviință Fidorous. Dar asta nu e decât vârful aisbergului. Uite. Luă un pix din buzunarul jachetei sale și găsi o pagină goală într-unul dintre carnețele. — Prima literă din tot Fragmentul becului este C de la „Clio, cu masca de scafandru pe față“, corect? — Mda. — Dar înainte să aplici QWERTY pentru a o decodifica, în însemnările tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ce-ți trebuie. Mă întorc după tine în cincisprezece minute. Ai grijă să-ți aduci o haină și dictafoanele alea; s-ar putea să ne prindă bine. Cu părul încă ud de la duș și îmbrăcat în pantaloni de camuflaj, o jachetă groasă, cu guler înalt și încălțat în bocanci, toate luate din camera Primului Eric Sanderson, cu caietele conținând Fragmentul becului și toate celelalte descoperiri ale mele în rucsacul din spate, cu paharul cu hârtie într-o mână și o pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ar vizualiza exact același tip de barcă. Asta (atinse cu mâna o balustradă cât se poate comună și de reală) reprezintă actuala idee colectivă a felului în care ar trebui să arate o barcă de vânat rechini. Jeanșii, încălțările și jacheta încă-mi erau îmbibate de-o umezeală rece, dar soarele făcea deja tot posibilul să-mi încălzească extremitățile corpului. Am simțit sub degete puntea veche și roasă. — O idee colectivă? — Da, încuviință doctorul, și încă una comun acceptată preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ieși la iveală o expresie: imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. — Hei. Scout stătea în spatele meu pe punte. Purta impermeabilul acela mare pe care-l văzusem ultima dată în pivnița lui Fidorous. — Hei, i-am răspuns. — Ți-am adus o jachetă. E cam grunge, de prin 1992, dar, știi tu... — Mersi, am zis, trăgând-o pe mine. Și ascultă... — Mda, știu. Și eu. Se așeză cu picioarele încrucișate sub ea lângă mine. — Ar fi trebuit să-ți spun, începu ea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a fost. Înțeleg foarte bine de ce-ai făcut-o. Pur și simplu eu... — Ai probleme cu încrederea în oameni. M-am uitat la ea. — Eu am probleme cu încrederea? Ne-am uitat țintă la marea calmă. Mi-am tras jacheta pe umeri și-am privit-o cum se joacă cu degetele mari. — E bine laptopul? — O, mă jucam doar cu conexiunea. Am reușit să-i modific ordinea de prioritate, așa încât Ward să nu observe prea ușor că e deschisă. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
simplu. — Scout, am spus, ce se petrece? Ea expiră scurt. — Sunt bine, nu? Am aprobat din cap, trăgând-o strâns lângă mine. După câteva momente, Fidorous urcă din cabină cu un tub de oxigen pentru scufundări și ceva aidoma unei jachete gonflabile de salvare strânsă la subsuoară. Am ceva de spus, vorbi el, după ce l-am auzit să pună tubul jos lângă cușcă. Îmi pare rău, foarte rău față de voi amândoi. Te-am dezamăgit o dată, Eric, iar acum am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mică băncuță, iar în Viena‑Hietzing sunt vechile vile de familie. Acolo locuiește Sophie și am să ajung și eu într‑o vilă din asta, fie ce‑o fi, promite Hans. Împăturește cu delicatețe puloverul scump de cașmir și îmbracă jacheta peticită de casă pe care o are din copilărie. Menajează ceva pentru mai târziu (o chestie pe care trebuie s‑o deprinzi devreme, fiindcă atunci când ești tânăr există întotdeauna un mai târziu, dar când ești bătrân, s‑a terminat), iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Junele, Umbra Balaurului, să știți. Aerul prea cumsecade nu trebuie să inspire încredere. Politicoșii ăștia modești, lunecoși sunt și mai primejdioși. Să-i urmăriți cariera. De peste masă, ne întinde mâna moale un Crist svelt, pistruiat, cu o voce vătuită. Poartă jachetă de catifea reiată bej, cămașă sport maron, decorată cu tighele albe. Privire albastră. Regizor de film, aflăm, cel care... Perechea următoare este cea din tren. Dar bubosul se ridică solemn, cu totul altul decât cel din compartiment. Se prezintă sonor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]