2,169 matches
-
începe cu „nașterea“ Evei și se termină cu dispariția sa fizică. Romanul este centrat în jurul ei. Cine este oare Eva? Este oare opinia publică? Sau poate România în tranziție? O apariție a divinității? O alegorie a inconștientului? Un simbol al jalnicei condiții umane? Las în seama cititorului aceste întrebări. Am ales această formă a parabolei, fiindcă în Biblie este cea mai des utilizată. E metoda de a spune lucruri extrem de complicate, dar într-un mod extrem de simplu, care poate fi înțeles
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
răspuns la mesaj. Poate e cu ea. Chiar în acest moment. Poate vrea să-și facă de cap de Crăciun. Dacă sunt în pat acum? Bucurându-se de un maraton de amor? Poate Adam chiar i-a arătat mesajul meu jalnic? Trebuie să ies din starea asta negativistă. Nu-mi face deloc bine. Ce mi-ar spune Debbie acum? Probabil mi-ar spune că poza a fost făcută din rațiuni publicitare și să nu mai despic firul în patru. Mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Mădălina COCEA Tocmai când trecuse aproape o săptămână de la ultimele zvonuri legate de fostul soț/chelia/prietenia cu Paris Hilton/neglijența maternă, Britney Spears iar a reușit să ajungă pe buzele tuturor. A auzit toată lumea: Britney a avut cea mai jalnică apariție din istorie pe scena Premiilor MTV. La trei ani după ultimul hit notabil, presa a desființat-o cu o voluptate de parcă tocmai ar fi spus din nou că e virgină. O știre trecută aproape neobservată de la începutul săptămânii ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
din ultima vreme, despre înfrigurarea cu care pregătește lansarea la apă a acestei perechi, tulburată îl invită s-o urmeze în apartamentul Carminei, să-i arate totul. Pentru prima oară, pe drum nu se mai gândi că înfățișarea ei era jalnică, comparativ cu a bărbatului ei, n-o mai presa sentimentul că cei care-i văd împreună ar gândi că e mai bătrână ca el. Descuie yala, îl pofti să intre, îl invită prin camere, prin baie descuie dulapul alb imaculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-ți împletesc un fular Dar n-am lână. Am vrea să-ți scriu o poezie Dar n-am cu ce. — Se intitulează N-am nimic, m-a anunțat Midori. Erau îngrozitoare și versurile, și melodia. În timp ce ascultam cântecul acela jalnic, mă gândeam cum va sări casa în aer dacă se aprinde și benzinăria. Obosit\ de cântat, Midori puse chitara la o parte și se rezemă de umărul meu, ca o pisică la soare. Ți-a plăcut cântecul meu? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
camera lui și el a venit într-a mea. — Fetele nu s-au supărat? Nici vorbă! Erau bete, oricum. Am avut motivele mele să fac așa ceva, spuse Nagasawa. — Ce fel de motive? — Una arăta într-adevăr bine, dar cealaltă era jalnică. Mi se părea nedrept să am doar eu parte de cea drăguță, așa că am decis să le schimbăm. Așa-i, Watanabe? — Cam așa, am zis. Dar mie mi-a plăcut cea urâtă. Am avut ce vorbi cu ea și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cea mai groaznică experiență din viața mea, mi-era clar că nu Îmi rămânea de făcut altceva decât să mă fac invizibil, cât mai invizibil. Așa că m-am așezat pe un scaun și am cotrobăit prin buzunare. După câteva Încercări jalnice, am reușit să-mi aprind o țigară. Imediat, Else Oloaga se deplasă spre proiector, cărând filmul serii În poală. Era același film, Refugiu, pe care Îl difuzam Încă o săptămână. Acționă mânerele (care arată ca niște bețe de schi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rugau frumos pe domnul Maier să-i lase să se mute. De Îndată ce Începea jocul, nu aveam voie să ating mingea nici măcar o dată - până la sfârșit, când Fischl mi-o pasa cu o neașteptată bunăvoință. Din păcate era o pasă atât de jalnică, Încât Winkler, care juca În cealaltă echipă, reușea să-mi bage un cot În stomac și să-mi sufle mingea. De parcă aș fura dulciuri de la o fată, reflectă uitându-se la Greta Harassowitz care continua să sară coarda cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și Anul Nou - pentru Molly Beese, „asul zborului“, care s-a sinucis cu doi ani În urmă - m-am Întâlnit cu femeia pe care Anton avea impresia c-o văzuse pe vasul acela cu turiști. Slujba a fost o treabă jalnică, cu fețe posace și văluri murdare. Femeia stătea lângă mormânt, Însoțită de o persoană pe care n-o recunoșteam, În timp ce eu tremuram cu Anton În ultimul rând, sub o umbrelă exasperantă, care arăta ca o pânză Întinsă de spițe. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din nuanțe de roșu, bej și alb. În mijlocul sosului care semăna cu niște tușe groase de penel se odihneau trei bucăți sferice de ton roșu crud și un gălbenuș de ou de un galben strălucitor, care alcătuiau Împreună o față jalnică, cu niște ochi găunoși. Ținând Încă mobilul la ureche, Însă fără s-o mai asculte pe maică-sa, Armanoush a strâns din buze, Încercând să-și dea seama care era cea mai bună metodă de a mânca o față. — Amy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
schimb hotărâse să devină propriul supraveghetor. Azi, de pildă, avea să bea doar trei beri. După ce o băuse pe nerăsuflate pe prima, Îi mai rămâneau două. După aceea, avea să se oprească. Da, putea face față disciplinei ăleia și fără jalnicele Îndrumări profesionale ale altora. După ce a luat acea hotărâre, a cumpărat patru polonice de migdale și le-a Îngrămădit În mijlocul mesei, astfel Încât toată lumea să poată ajunge cu ușurință la ele. Între timp, Armanoush era asaltată de o mulțime de gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se Întoarcă la maică-sa. Însă Yervant nu s-a mișcat. — Mi-e teamă că va trebui să ne urmezi, a spus sergentul. Nu pot, a spus Hovhannes Stamboulian fără să se gândească, Însă și-a dat seama cât de jalnică era scuza pe care se pregătea să le-o ofere. În noptea asta trebuie să-mi termin cartea... E ultimul capitol... În schimb a cerut voie să vorbească cu soția sa. Înainte să-l ridice, ultimul lucru care i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ăsta și nu putea vorbi la telefon. Însă Armanoush a dat din cap În timp ce o umbră de spaimă Îi traversa chipul. — O, Doamne, s-a Întâmplat ceva. S-a Întâmplat ceva foarte rău. Cu ochii umflați de plâns, cu nasul jalnic de roșu, Rose s-a Întins după un șervet de hârtie și a izbucnit În lacrimi. Cumpăra Întotdeauna aceeași marcă de șervete de hârtie de la același magazin: Sparkle - șervete de hârtie solide, absorbante. Compania producea diverse modele, iar preferatul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care n-o mai văzuse nimeni Înainte. Țipătul ei a atins acute impresionante, iar În clipa următoare s-a Învinețit la față, vocea i-a devenit stridentă și a Început să tremure din tot trupul. Starea ei era atât de jalnică, durerea ei atât de palpabilă, Încât ceilalți au privit-o cu uimire. Femeia era o bocitoare, plătită dinainte să vină și să plângă În casa mortului, jelind oameni pe care nu-i văzuse niciodată. Bocetul ei era atât tulburător, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
numai că acolo nu sufla nici un vânt. Heliul, un gaz ușor, făcea să crească viteza de evaporare, de unde senzația de frig. Ted Îi spuse ceva, dar vocea Îi era prea ascuțită ca să mai poată fi Înțeleasă. Era doar un chițăit jalnic. — Parc-ați fi o pereche de șobolani, le comunică Barnes cu satisfacție. Ted Își Îndreptă privirea spre difuzor și guiță ceva. Dacă vreți să vorbiți, folosiți laringofonul. Îl găsiți În dulăpiorul de sub bancă. Norman găsi dulăpiorul și-l deschise. Metalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Iranului, Mahmud Ahmadinejad. Închid lista părerilor debitate cel puțin neglijent, pentru a nota o primă observație: adânca nemulțumire față de actualul „capitalism” românesc (în bună parte justificată!) poate face din tineri care nu au cunoscut „epoca de aur” niște nostalgici mai jalnici decât bătrânii din generația lui Ion Iliescu! A doua observație: documentarea se bazează doar pe literatura propagandistică a comunismului ceaușist, traversată de minciună și fals, de la raportările de circuit intern până la Anuarul de statistică. Chiar nu se știe că autocrații
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în urmă (de la doctorul Semproniu Vasilescu) că viitorul „memorialist” fusese exmatriculat pentru furt (!) din Liceul Internat - Iași și din toate liceele din țară. Acum, ca scriitor, „exersa” în continuare... În scurt timp, Radu T. Constantinescu a decedat, înainte de a vedea jalnica apariție editorială a memoriilor sale, ducând cu sine și bănuiala că aș fi transmis textul său inedit regretabilului „memorialist” Aurel Leon. Despre colportajul „memorialistic” al tuturor bârfelor puse pe seama unor personalități culturale ieșene mă exprimasem și public în acea perioadă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
selectivă) a însemnărilor din anii 1975-1989, sub un titlu oarecum provocator (Provinciale), dacă ne gândim, spre exemplu, la un „provincial” de talia celebrului funcționar din Perigueux (Michel de Montaigne). Într-o perioadă de cantonare a întregii țări într-un provincialism jalnic, la periferia Europei „normale”, „problemele” literatului din Bacău nu diferă cu nimic de ale celui din Capitală. Dar, poate mai mult decât scriitorul cu buletin de București, autorul în discuție își compune un status care să-i satisfacă și orgoliul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Iranului, Mahmud Ahmadinejad. Închid lista părerilor debitate cel puțin neglijent, pentru a nota o primă observație: adânca nemulțumire față de actualul „capitalism” românesc (în bună parte justificată!) poate face din tineri care nu au cunoscut „epoca de aur” niște nostalgici mai jalnici decât bătrânii din generația lui Ion Iliescu! A doua observație: documentarea se bazează doar pe literatura propagandistică a comunismului ceaușist, traversată de minciună și fals, de la raportările de circuit intern până la Anuarul de statistică. Chiar nu se știe că autocrații
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în urmă (de la doctorul Semproniu Vasilescu) că viitorul „memorialist” fusese exmatriculat pentru furt (!) din Liceul Internat - Iași și din toate liceele din țară. Acum, ca scriitor, „exersa” în continuare... În scurt timp, Radu T. Constantinescu a decedat, înainte de a vedea jalnica apariție editorială a memoriilor sale, ducând cu sine și bănuiala că aș fi transmis textul său inedit regretabilului „memorialist” Aurel Leon. Despre colportajul „memorialistic” al tuturor bârfelor puse pe seama unor personalități culturale ieșene mă exprimasem și public în acea perioadă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
selectivă) a însemnărilor din anii 1975-1989, sub un titlu oarecum provocator (Provinciale), dacă ne gândim, spre exemplu, la un „provincial” de talia celebrului funcționar din Perigueux (Michel de Montaigne). Într-o perioadă de cantonare a întregii țări într-un provincialism jalnic, la periferia Europei „normale”, „problemele” literatului din Bacău nu diferă cu nimic de ale celui din Capitală. Dar, poate mai mult decât scriitorul cu buletin de București, autorul în discuție își compune un status care să-i satisfacă și orgoliul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
da ușor pe o parte și ajungea să se întindă total, cu lăbuțele în sus, stând așa, nemișcat, ca să fie admirat, câteva clipe. Apoi își relua, demn, poziția normală, patrupedă... Tumba pentru musafiri era însoțită de un miorlăit de foarte jalnică tonalitate. Lucru esențial, Scămoșilă nu zice miau!, ci mau! Ceea ce-i cu desăvârșire altceva, vă dați seama! Ar mai fi și încercările lui disperate de a mă împiedeca să scriu... Se trântea pur și simplu pe fila albă și se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
stat ad-interim și ministru la Lucrări Publice și Comunicații, ad-interim la Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirii Sociale (1930ă, ministru de stat (1931-1933ă, senator În Parlamentul Român. În 1940 a fost martor al cotropirii Basarabiei de către armata și administrația sovietică, martor al jalnicului exod al populației ce se retrăgea peste Prut. Tragedia retragerii cuprinsese deopotrivă armata În retragere, demnitarii orașelor și satelor, reprezentanți ai clerului, oameni de toate vârstele și rangurile. A fost martor cum populația alogenă dezarma ostași și ofițeri, cum erau
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
au răspândit broșuri și foi volante cu subiecte cum ar fi ” Oameni buni, sădiți copaci”, ”Curățați pomii decuvreme de omizi”, ” La cooperativă și nu la iarmaroc” etc. În această vastă companie pentru ameliorarea gradului de cultură și civilizație, după o jalnică moștenire a regimului țarist un loc Însemnat Îl ocupă ” Povățuire pentru bunii creștini” din care cităm aliniatul 11penultimul: Nu lăsa să treacă nici o zi de sărbătoare, În care să nu faci vreo faptă bună, adică ajută celor săraci și celor
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
terorizați pe lângă organele de anchetă de către pușcăriași. Preoții Țepordei și Roșca transferați ambii la Închisoarea Văcărești s-au aflat câtva vreme Împreună cu așa-zișii criminali de război - elita armatei române. Foamea, frigul, pedepsele corporale au tranformat floarea conducerii naționale În jalnice epave care Își așteptau sfârșitul. Aici În această Îngrozitoare Închisoare cei doi preoți au conoscut pe marii români - generali, academicieni, profesori universitari - personalități de mare rezonanță În cultura și conducerea țării. Toți aveau certitudinea că odată ajunși la Văcărești nu
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]