2,068 matches
-
dată în spumă, invidia care nu-i decât rodul invidiei cainite, invidia care se naște din turmele supuse ordinii, acea invidie a produs tragedia istoriei Spaniei noastre. Spaniolul se urăște pe sine. Ah, da, există o umanitate pe dinăuntrul celeilalte jalnice umanități gregarizate, există o umanitate pe care o mărturisesc și după care strig implorator. Și cu ce inspirație verbală a scris Cassou că trebuie să i se dea o „organizare divină“! E cert; Augusto Pérez din Ceața mea mă ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și le imagineze pe toate, se chinuia iar și iar să simtă ceea ce lui nu-i fusese dat și i se Întâmpla ca, În timp ce se gândea, să-și frece inconștient sfârcurile cu degetul. I se păreau o farsă, o relicvă jalnică. Apoi se simțea cuprins de un val de compătimire profundă pentru toți bărbații și femeile, de parcă diferența dintre sexe nu era decât o glumă răutăcioasă. Avea senzația că venise timpul să i se pună capăt, cu ajutorul iubirii și al logicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
doar un tremur ușor al nuanțelor, de parcă Însăși aerul era plin de ezitări și Îndoieli. Tot ceea ce umplea viața lui Uri Gefen, Țvi, Teddy și a celorlalți, lucrurile care trezeau În ei dorințe și entuziasm i se păreau lui Fima jalnice ca frunzele moarte care putrezeau la rădăcina dudului golaș din curte. Există undeva o țară promisă uitată - nu o țară, nu promisă, nici măcar uitată -, Însă ceva care te cheamă la el. Pentru o clipă se Întrebă: I-ar păsa oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e nepotul lui. Exact cum s-a convins singur că India e o țară arabă și că rabinul Krochmal l-a Întâlnit pe Nietzsche și că eu sunt un fel de mare istoric ratat sau un Pușkin deraiat. Erori ridicole, jalnice până la prostie, tipice celor care refuză să privească realitatea drept În ochi. Când Îi trecură prin minte cuvintele „drept În ochi“, Își aminti brusc de câinele care agoniza, pierzând sânge În Întunericul din vadi. Văzu parcă În minte ultimele picături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu vei reuși să-ți găsești una, și există motive care mă Îndreptățesc să cred că tu, dragul meu, nu vei fi În stare, nu te necăji, am să-ți aranjez eu. Pe buzele lui Fima se ivi un zâmbet jalnic, bolnăvicios, amintindu-și de noaptea de dinaintea aniversării sale: cum rămăsese treaz sperând că tatăl său va uita și rugându-se să nu uite. Bătrânul, după obiceiul său, nu făcuse decât o glumă. Iar tu, ca-ntotdeauna, n-ai prins poanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
numai câteva zile după ce ai ieșit dintr-o relație de douăzeci și ceva de ani sunt neglijabile. Eu știu, doar cu asta îmi câștig banii. Îmi venea fie să plâng, fie s-o lovesc. În loc de asta, am dat din cap jalnic. —Ai dreptate probabil. Și dacă printr-un miracol nemaivăzut, tu și Ed sunteți încă împreună când apare revista, atunci... Făcu un gest vag cu mâinile. Atunci ce? Ce-o să facem? Lisa avu un zâmbet vesel, nebun, disprețuitor înainte de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de pe umeri unuia din brancardierii care Îl purtau În afara câmpului de bătălie. Pe scurt, erau niște eroi În fața cărora Henry se simți smerit și aproape rușinat la vremea respectivă. Dar viețile lor, după aceea, fuseseră doar un șir lung și jalnic de eșecuri, dezamăgiri și suferințe fizice. Experiența traumatică a războiului Îi lăsase, se pare, fără puterea de a trăi În timp de pace, aducându-i În cele din urmă lui Wilky un sfârșit prematur, În timp ce el și William, care trăiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cinci ani În care neglijase arta pentru care avea un dar recunoscut. Și, dacă revenea acum, pe cine mai interesa? Nu mai publicase nici un roman de la Muzica tragică Încoace, iar vânzările, la Muză și la cărțile care o precedaseră, fuseseră jalnice În ultimii câțiva ani - nu mai mult de douăzeci de exemplare din fiecare titlu. Redactorii revistelor practic Încetaseră să Îi mai solicite contribuții. Era În pragul dispariției ca figură În lumea literară, ca să nu mai vorbim de cel al falimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și cât mă pot aștepta să primesc ca drepturi de autor, la final? Întrebă Henry. Shone examină registrul cu ajutorul unui pince-nez și Își supse golurile dintre dinți. Vreo două sute de lire, după estimările mele. Poate un pic peste. O răsplată jalnică pentru atâta muncă, pentru atâtea griji și suferințe. Gândul i se citea, se vede, pe chip, căci Alexander adăugă. — Eu o să pierd o mie cinci sute. Mai mult, se tângui Shone. — Orice piesă e un joc de noroc, zise Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
celelalte într-o limbă oficială, sacadată și scurtată la lungimea unui stânjen, unele al căror motor era infidelitatea și altele pe care abia mai târziu aveam să le înțeleg ca istorii în care era vorba despre tăria spiritului și despre jalnica slăbiciune a cărnii. Toate astea și mult mai multe încă - nu numai bătăile care mi-au fost administrate la recuperarea datoriilor - s-au îmbogățit în mine, ca provizii pentru vremurile în care povestitorul de meserie intra în criză de material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
capetele tunse scurt. Dinspre mijlocul terenului de adunare, imediat lângă catargul drapelului, un șef al Detașamentelor de muncă ale Reich-ului apărut din senin cu o escortă impecabilă începu să rostească fraze sacadate. Era vorba despre infamie și trădare lașă, despre jalnica josnicie și viclenie a unei clici de ofițeri aristocrați, despre un atentat împotriva Führer-ului mult iubit și care, din fericire, dăduse greș, și despre răzbunare, o răzbunare nemiloasă, despre „stârpirea acestei găști“. Pe urmă numai despre acela, care - „o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din ce în ce mai multe barăci în jurul cărora se întindeau garduri din sârmă ghimpată. Presupun că unchiul meu nu a știut că Pe frontul de vest nimic nou se număra printre cărțile interzise, așa cum de altfel și eu am citit povestea despre modul jalnic în care au crăpat în Primul Război Mondial tinerii voluntari fără să bănuiesc că romanul acesta se numărase printre cele puse la index. Nici astăzi, efectul întârziat al lecturilor timpurii nu mă ocolește. Perechea de cizme care își tot schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unul dintre miile de oameni pe care i-a lovit rozătoarea. Ca parte dintr-o secțiune a armatei germane acum dezarmate, dar care încetase cu mult timp în urmă să mai arate bine și să țină pasul, ofeream o imagine jalnică și nu aș fi dorit să-i trimit mamei mele o poză, chiar dacă ar fi fost cu putință. Cu ajutorul unor șabloane, ne pictaseră pe spatele jachetelor albe ca varul inscripții rezistente la spălat și ale căror litere ne transformau, prescurtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al imaginației libere, așadar magia pe hârtie albă; dar, incurabili, ei le-ar ști din nou pe toate mai bine, ar ingera fără nici un chef mâncărica mea de bob cu costițe de batal și ar avea cu promptitudine la îndemână jalnica lor armură, nivelul colesterolului literar. „Astăzi, rog frumos, ne ocupăm de porcul“, zicea maestrul în chip de introducere și desena pe tablă cu creta scârțâitoare și linii sigure contururile unei scroafe zdravene. Apoi, împărțea animalul ce domina suprafața neagră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sprijin în pietrele funerare înșirate de cealaltă parte a șinelor? Să par absolut indiferent? Totul era în zadar. Pișatul caprei de lapte Genoveva nu voia să se termine și pace. Alcătuind cea mai ridicolă pereche cu putință, produceam o imagine jalnică. Și astăzi încă s-ar putea ca rușinea să-mi înroșească obrajii, dacă nu aș putea evoca totodată o amintire menită să oprească jetul de urină al caprei: curând puteam deja să înregistrez succese rapide, chiar dacă pe un teren altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că japonistu n-are rezistență și vine ca matol dă amețală. Marți de matina, țalu mi-a fredonat că, când m-am dus rostogol jos, japonii m-a cărat și m-a pus În patu meu privat. În noaptea aia jalnică, mâini necunoscute m-a ușuratără dă două bătrâne juma dă pesos. Legea o să mă apere, am dat să zic cu gâtu ca limba dă papagal și, mai ceva ca cât ai clipi dân gene, ieram d-acu În secțiune, ajutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
numai că acolo nu sufla nici un vânt. Heliul, un gaz ușor, făcea să crească viteza de evaporare, de unde senzația de frig. Ted Îi spuse ceva, dar vocea Îi era prea ascuțită ca să mai poată fi Înțeleasă. Era doar un chițăit jalnic. — Parc-ați fi o pereche de șobolani, le comunică Barnes cu satisfacție. Ted Își Îndreptă privirea spre difuzor și guiță ceva. Dacă vreți să vorbiți, folosiți laringofonul. Îl găsiți În dulăpiorul de sub bancă. Norman găsi dulăpiorul și-l deschise. Metalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
etc. bieților de ei, să-i ignorăm în primele cincisprezece minute de când apăreau în vizită, să trecem pe lângă ei foșnindu-ne fustele, zăngănind din cercei și brățări, evident, făcând ceva mult mai important decât să ne ocupăm de nevoile lor jalnice, pentru ca într-un final, după ce îi aduceam aproape în stadiul de plâns din cauza frustrării și a foamei, să defilăm ca niște modele până la mesele lor cu câte-un zâmbet enorm pe buze și cu pixul și carnețelul pregătite. Bună seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sună apa-n cap. Eram teribil de umilită și de jenată la gândul că toată lumea știuse de James și de Denise în vreme ce eu trăisem într-o sublimă ignoranță. Nu voiam să fiu considerată o victimă. Dar mă simțeam așa de jalnică. Așa de proastă. Așa de profund, profund umilită. Am început să mă înfurii îngrozitor de tare pe James. Sentimentul de umilință a apărut treptat. S-a insinuat tiptil, iar într-o zi m-am trezit cu el instalat, rânjindu-mi. „Salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ani în urmă într-o încercare foarte entuziastă, dar de scurtă durată, de a reveni în formă. Și-acum iată-le, pe podeaua din camera lui Rachel, acoperite de praf, arătând demodate, scârțâind sub pânzele de păianjen, cu un aspect jalnic față de bicicletele și aparatele de vâslit din zilele noastre, care au programe pe computer, monitoare și contoare electronice pentru calorii. Le-am privit cu afecțiune, așa preistorice cum erau, și m-am simțit inundată de amintiri. Ce emoții am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mult mai fericită. Mi-e rușine să recunosc, dar mă simțeam mult mai confortabil cu un bărbat în preajmă. De parcă prezența lui mă valida, într-un fel, și pe mine. Sincer, chiar îmi dădeam seama cât de tristă și de jalnică era situația asta. Și chiar am avut intenția să-mi schimb atitudinea. Dar era grozav să te afli lângă Adam. Lăsând la o parte orice altceva, era un foarte bun partener de discuții. Laura l-a întrebat cum de mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cresc copii. —Știu, mamă. În secunda aia, mama a devenit într-adevăr suspicioasă. De ce eram așa de drăguță? Am ridicat rapid vocea. —Să știi că și sângele tău curge prin venele lui Kate, i-am spus. Dar era o încercare jalnică. Pur și simplu, nu mă puteam concentra suficient ca s-o las pe mama să mă supere. Mi-am zis: „Doamne, e teribil de enervantă“, dar tocmai când să încep să mă ambalez, gândurile mi-au alunecat către Adam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
discutat. Mi se părea logic. Evident că îmi doream ca totul să fie limpezit cât de repede posibil ca să-mi pot vedea de noua mea viață. N-aveam nici un alt motiv, nu-i așa? Nu eram în halul ăsta de jalnică încât să cred că dacă mă vedea destul de mult timp, James avea să-și dea seama că încă mă mai iubea, nu? Poate că doar îmi făcea plăcere compania lui. Pe dracu’! Dar trebuia să recunosc că eram fascinată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că m-am purtat foarte urât. — Foarte urât! am explodat înainte să mă pot opri. Ha! Foarte urât! Ce mod de-a te exprima. Ei, hotărârea mea de a fi rațională și de a mă controla se făcuse țăndări! În ciuda jalnicelor mele eforturi de a-mi ține sub capac emoțiile, adevărul ieșise la lumină. Mă debarasasem de falsul meu calm, de falsa mea maturitate și politețe. Adică nu mai puteam pretinde că eram calmă, matură și civilizată. În timp ce James reușea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vedem curând. Da, ne vedem curând. Capitolul treizeci și unutc "Capitolul treizeci și unu" — Deci când pleci? m-a întrebat mama. —Pleci? a scrâșnit Helen. Da, am îngăimat eu, conștientă că în ochii lui Helen eram îngrozitor de slabă și de jalnică. Cred c-ai înnebunit, a exclamat ea. —Dar, Helen, nu înțelegi... m-am străduit eu să-i explic. N-a fost vina lui. Lui James i-a fost foarte greu din cauza mea. Am fost foarte râzgâiată și infantilă. Iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]