2,192 matches
-
de ceva. Asta l-ar fi pierdut. Acum, după atâția ani, când povestește pe Îndelete În fața focului de vreascuri ude din vatră, uimirea se poate ghici În licărul ochilor lui luminați de jos În sus de lumina roșiatică, slabă a jarului. Spune că În zilele următoare a fost liniște În sectorul lor și doar treceau mașini cu răniți de la 7 Pionieri și 5 Dorobanți. Continui să cred că desăvârșita discreție a relatării nu se datorează vreunei eventuale autocenzuri, cât unei spaime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-mă, tu, Hamlet, mistifică umbră Tu, un ecou în care ades m-am înnecat Ca-n ceața ce-nconjoară palatul, ceața sumbră, Din care amintirea s-a repurificat; Nu-mi mai găsi frământul în gândurile tale, Nu-mi mai aprinde jarul, de mult mocnit sub zări Și răsfirându-ți mâna, cu degetele pale, Nu-mi arăta cangrena acelor întâmplări; Departe-i nordu-n care zăluda tragedie Și-a consumat feștila, topită strop cu strop, Chiar dacă-n veacuri umbra-i se-ntinde și
ASCULT?-M?, TU, HAMLET! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83746_a_85071]
-
nu are hotar. Cântecul, nesațiu etern, izvor nesecat de îndârjiri, zidiri de veacuri viitoare, amic în bucurii și balsam în rostiri funebre. Cântecul trezește în suflet orice amorțire, împodobește lumini și împrăștie speranțe, înfruntă cotropiri și răpune șovăiri. Cântecul potolește jarul oricărui însetat. Cântecul înfruntă moartea pe câmpul de luptă. Cântecul înalță fruntea noastră, fărâmă cătușele oricărei dureri și urcă la cer simfonii feerice. Cântecul te însoțește oriunde, în adâncimi de ocnă, în singurătate, înflăcărează inimi. Cântecul doboară pe mișei, cântecul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
frânt grumazul, pângărit-a trupul, De groaza pusă lespede zadar Căci nu putu acoperi mormântul Mireasma lor și Duhul lor altar. (autorul, vol. Cine) Groapa comună de la Jilava nu s-a stins. Ea arde pururea luminând văzduhul cerului românesc cu jarul oaselor Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, ștrangulate după ritul talmudic, apoi un glonte în tâmple și coborâte în adânc, peste care se toarnă multe damingene de vitriol - funestă ceremonie și acoperite cu vagoane de beton din ordinul unei clici trădătoare - guvernanții
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dar, încet-încet, s-a arătat la orizont și iarna, cu toate ale ei: lapoviță, apoi ninsoare răzbită și viscol de să nu dai nici un câine afară din casă. Și lotrul o ducea mereu pe șerpoaică în bârlogul lui, unde cu jarul dezvelit în gura sobei se iubeau nebunește!... După o vreme, însă, hangiul a băgat de seamă că îndată ce mănâncă și bea vinul îi vine un somn căruia nu-i poate rezista nici o clipă, fapt ce nu se petrecea înainte. „Măi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Nu mai mergem la bordei. Avem culcuș cald aici... ― Mai sigur e în bordeiul meu. Acolo aud și un pițigoi dacă trece în zbor. Pe când aici... ― Dacă spui tu, așa... Când s-au văzut în fața vetrei din bordei plină cu jar, s-au despuiat cu grabă... Îndată nu au lăsat măcar aerul să-și facă loc între ei. Au devenit un singur trup... În sfârșit, când și-au revenit din focul dragostei, lotrul a umplut două ulcele cu Tămâioasa luată de la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ochii țintă spre lotru, cu chip că așteaptă ca acesta să se ridice, ca să poată mătura. De fapt i-a zis în gând: „Să-ți fie de bine, iubitule, și mergi sănătos. Te aștept în orice clipă...” Cu ochii ca jarul, lotrul s-a ridicat, a dus mâna dreaptă la inimă și, cu zâmbet reținut, s-a înclinat puțin. Asta ar fi însemnat: „Mulțumesc, iubito, pentru masă. Am să revin cât de curând”... S-a întors apoi aproape militărește și a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
celui pus în fața unei grele răspunderi: comanda unei baterii de artilerie trimisă spre un obiectiv insuficient de clar pentru el... „Să asigure flancul drept al diviziei”... S-au apucat să mănânce. Mestecau uitați de ei. Privirea le rămânea fixată în jarul din fața lor... Oare pe unde le hălăduiau gândurile? Poate spre cei dragi rămași acasă sau cine știe ce șirag de amintiri le bântuiau sufletele... Ninsoarea a început să se rărească, până ce, în cele din urmă, s-a oprit de tot. Abia atunci
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
trei străzi. Supravegherea făcută de mântuială îl convinsese pe atacator că el era Mickey - un sudist grăsan și scund fusese confundat cu un evreu grăsan și scund. Buzz continuă să scaneze mașina: rămânea nemișcată și lipsită de pulsația luminoasă a jarului unei țigări. Trecură cinci minute. Nu apăru nici un polițist și nici vreun tovarăș de-al mortului. Buzz, convins că fusese o operațiune solo, se întoarse în dormitor și aprinse lumina. Camera duhnea a praf de pușcă. Patul era năclăit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
născut mama ta, acolo te-a născut și te-a făcut ea." 6. Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia este neînduplecată ca locuința morților; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului. 7. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, și rîurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
acolo te-a născut și te-a făcut ea." 6. Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia este neînduplecată ca locuința morților; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului. 7. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, și rîurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decît dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
Cred nesimțitul c-a băut Nutrind speranțe ambigene! Gândea Socrate abătut ... Rondelul Perseidelor Priveam în noapte Perseide Punându-ne dorințe-n gând... Eu către coapsele-ți splendide, Iar tu, să te măriți curând ... Te căutam cu mâini avide Și-n jarul poftelor arzând Priveam în noapte Perseide Punându-ne dorințe-n gând ... Dar tatăl tău, un om bolând, Veni cu vorbele-i acide Și-un par în mână fluturând, De m-au trecut duhori fetide, Privind în noapte Perseide ... Rondelul rochiței
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
înălța oceane de ispite; Dar gura ta și vorbele-ți curate Le-aș pângări și le-aș ucide toate ... Din trupul tău mi-aș încropi altar, Iar sufletul l-aș face clopotar Să fim acolo-n ceas de rugăciune, Un jar aprins și-o spuză de tăciune. Și cuibărit la pieptul tău cuminte Ca pruncul ți-aș căta, gura fierbinte Dormind vegheați de îngeri și zăpezi, în visul meu, să vii să înoptezi ... Te caut ... De-ai ști cât îmi este
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din noapte ... Te caut rătăcind pe lungi poteci, în luna mută cuibărită-n șoapte Și-obscure stele, palide și reci. Trec pașii tăi pe-alei însângerate De visul tău, devreme asfințit Și în sclipiri de gând îndurerate O lacrimă de jar mi-a încolțit. Te caut peste munți și-adânc de mare ... De dorul tău mi-e sufletul rănit; Tânjesc după fierbintea mbrățișare, Petală din fiorul nesfârșit. Te caut prin pădurea foșnitoare Și-n inima bătrânului pământ, în raze de lumină
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mi-alini suspine Și ne-nălțăm vibrând spre paradis. Iubite ... Te rog, iubite, prinde-mă de mână Să ne-nălțăm pe sfere de lumini; în necuprins iubirea-ți să-mi rămână Și-n irizări de soare să m-alini. Cu jarul din priviri dogorâtoare Să pârguim și fructele pe ram; în plină iarnă, să-mbrăcăm în floare Pădurea de castani, suav balsam. Genuni de dor să scapere lucoare Peste-nfocarea inimii arzând; Dulce izvor, din perle de răcoare Să picuri cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
gând! Te rog, iubite, să pornim departe, Să traversăm bătrâne veșnicii, Iubire să trăim și după moarte, Uniți desăvârșit în armonii. Spune Spune-mi că sunt ploaie roditoare Ce-nverzește un deșert uscat, Rouă-n dimineți, plăcută boare, Lacrimă de jar peste păcat. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată, Pomul vieții vesel fremătând, Versul plin de dor, o nestemată, Curcubeu în zare tremurând. Spune-mi că sunt stea strălucitoare, Zâmbetul din ochi nevinovat, Pulbere de cer vindecătoare, Murmur de izvor, gândul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
adâncurilor de nimeni văzute. Clătiră plasa În apa cea limpede și o Întinseră la uscat pe iarbă. Se apucară de foc. Lică meșteșugise o Întreagă clădire de uscături și bucăți de buturugă. Zicea că pentru o friptură bună Îți trebuie jar ca lumea. Făcuse așa de mult, că ar fi putut frige un bou. Dar nu le păsa. Se bucurau la vederea focului, urmăreau cum limbile galbene și roșii cuprindeau lemne din ce În ce mai groase. Când flăcările se potoliră, stropiră jarul cu apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îți trebuie jar ca lumea. Făcuse așa de mult, că ar fi putut frige un bou. Dar nu le păsa. Se bucurau la vederea focului, urmăreau cum limbile galbene și roșii cuprindeau lemne din ce În ce mai groase. Când flăcările se potoliră, stropiră jarul cu apa adusă În gură și În pumni din Gropan. Proptiră, În sfârșit, țepușa Între două crăcane Înfipte În pământ și Blondul trebui s-o Învârtă Întruna ca să nu se ardă prea mult pe-o parte. Întinseră pe iarbă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mărinimoși, Îl poftiră să ia și bucățele bune, mai ales că fricosul avusese o idee care le Îmbunătățise ospățul: Înfipsese felii groase de mămăligă În țepușă și le fripsese. Chiar izbutise, cu toată neîndemânarea lui, să nu scape mămăliga pe jar. Înfometați, mâncară până la urmă și ce se putu roade din oasele păsării. Își linseră degetele și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa de rămășițele prânzului și se lungiră În iarbă, pe burtă, ca să pălăvrăgească, cuprinși de lenea mistuirii. Tăvăliseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unde, line și Încăpătoare, mărețe și aurite de soare ale Danubiului se varsă un sfert din haznalele Europei...». Domnișoara Lori s-a ridicat și-a plecat mai Încolo, chipurile să potrivească de zahăr cafeaua care fierbea Într-o oală pe jar. Foiște a luat În stăpânire castronul și s-a pus pe hăpăit. Cucoanele avuseseră parte de cele mai bune părți de pește, așa că Foiște s-a ales cu o ditamai bucata de cegă, fără pic de os, numai carne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să dea Înapoi. Ba chiar se pomenise că ațâța nerăbdarea vărului cu imaginea unui morman de guguștiuci vânați, răsturnat pe masa de sub șopron. Bunica ar fi fost din cale-afară de mulțumită și le-ar fi făcut ciulama și friptură pe jar. Când Închiseră poarta dărăpănată, Blondul trase aer În piept: știa că, de acum, nu avea cale de Întoarcere. Porniră spre pârâu prin niște bozii Înalte, ce le ajungeau până la piept. Treceau printre ele cu brațele ridicate În lături, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sfârșit, nu scăpaseră ăia de el decât făcându-i pe plac. Să nu vă Închipuiți că obținuse cine știe ce brânză de combustibil: câțiva metri steri de plop - cel mai nenorocit lemn pe care l-a lăsat Doamne-Doamne pe pământ. Arde greu, jarul se trece repede și nu dă nici pic de căldură. Oricum, era mai mult decât nimic: Îngrijitorii puteau aprinde focurile cu plop și ar fi continuat cu cărbuni. Președintele de CAP se Înduplecase - de fapt, fusese obligat prin lege - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cerneluri chinezești, nenumărate coli de scris, pantofi, izmene, sandale, cămăși, câteva pălării de fetru sau de paie, papiote, ace de cusut, basmale, fote, ii, fuste, preșuri Împletite de mâna bătrână a mamei, un fier de călcat ce se umple cu jar și care netezea ca nealtul, dar și cu valoare artistică dată de capacul dantelat și mânerul În formă de sirenă cu sânii feciorelnici goi și coadă solzoasă de pește , dulapuri din lemn masiv, lada de zestre a mamei adusă - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
N‐ ai purtat o haină mai ca lumea, O scurteică veche doar aveai, Dar și pe aceeaʹtotdeauna 81 Doar la sărbători o îmbrăcai. Ochii tăi ardeau ca două stele. Le mai văd luminile și azi. Boabe mari de lacrime, ca jarul, Le striveai cu mâna pe obraz. Tot așa ai fost de când țin minte, Pe picioare‐ai mers la drum mereu, Nici în car nu te suia de teamă Boilor să nu le fie greu. Ce păcat că n‐ ai trăit
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se mută la tine cu totul și plânge tot În părul tău. PÂINEA MAMEI Este o împărăție dulce cu nouă împărătese surori rumene și aburite ca sfântul soare. „Bună ziua, femeie muncită !ʺ „Bună ziua, copii obosiți, — zic ele, trecând hotarul de jar în carete de‐argint, — am venit să vedem cum mai trăițiʺ. Iar mama stă în genunchi până când scoboară printre noi ultima împărăteasă. De calde miresme înconjurată e casa, ca un neam de țări prietenoase. și sunt simple cele nouă împărătese
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]