5,826 matches
-
argint, din fața reginei, cele mai gustoase și parfumate fructe aducătoare de noroc celui ce se va înfrupta din ele. În poiana în care zâna fusese prinsă în laț, zilnic, un băiat care locuia în căsuța de lângă pădure, Ilieș, ieșea la joacă însoțit de cățelușul său. Venea pentru a culege frăguțe dulci, proaspete și parfumate. În acea zi, a zărit printre boabele de rouă, două fructe necunoscute pe care le-a cules cu grijă și le-a pus în coșuleț. La scoală
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
lui Tom Sawyer'' . Tom este un copil nonconformist, deoarece nu se împacă nici cu disciplina școlară și nici cu atmosfera placidă și lipsită de perspectivă din orășelul St. Petersburg. Și totuși Tom este ca toți copiii: vioi, zburdalnic, înclinat spre joacă, cu o imaginație bogată, specifică vârstei. De pildă, el îi covinge pe prietenii săi: Huckleberry Finn și Joe Harper să se joace de-a pirații. Fugiseră pe o insulă , familiile îi credeau înecați și tot târgul asistă la slujba de
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
de poala iernii. Aduce lacrimi de durere pline de bucurie. Dorințele fierbinți se împlinesc! În acest an, primăvara stă mai mult pe câmpie! Mugurii prind viață și florile înfloresc. Cu trecerea timpului,.... ,,Ianuarie” și ,,Februarie” se țin de mână și joacă-n ,,Cireșar”. ,,Triunghiul Bermudelor” este complet! Vara își admiră chipul în oglinda vieții. Pe (in) vers Tropotele cailor își lasă Urmele pe bolta cerească. În car se prind stelele! Acul ceasului se rotește Către stânga dând timpul înapoi. Dansez pe
PRINTRE ABURI DE CAFEA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362806_a_364135]
-
de libertate Afin a unit pețiolul cu trunchiul platanului și a lăsat ceara să cadă.) Afin: Orice arsură lasă urme adânci. Te însoțește întreaga viață. Elevul 3: Cred că sunt suficiente picături de ceară. Profesorul: Vă jucați. Eu nu pentru joacă am ieșit în parc. Afin: Cine nu știe să se joace nu trăiește. Elevul 1: Eu printr-o picătură de sânge m-am făcut frate de cruce cu ... Elevul 2: Cu mine. Profesorul: Se puteau întâmpla nenorociri. Dacă unul dintre
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
de poala iernii. Aduce lacrimi de durere pline de bucurie. Dorințele fierbinți se împlinesc! În acest an, primăvara stă mai mult pe câmpie! Mugurii prind viață și florile înfloresc. Cu trecerea timpului,.... ,,Ianuarie” și ,,Februarie” se țin de mână și joacă-n ,,Cireșar”. ,,Triunghiul Bermudelor” este complet! Vara își admiră chipul în oglinda vieții. Pe (in) vers Tropotele cailor își lasă Urmele pe bolta cerească. În car se prind stelele! Acul ceasului se rotește Către stânga dând timpul înapoi. Dansez pe
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
păcate. Tot mai atins de chinul durerii ce devine obișnuință, cad vinovat în propriile gânduri ca într-o fântână fără ciutură. Orice mă mai așteaptă se hrănește din cuvinte galbene stoarse dintr-o lămâie. Mai luminos decât un copil în joacă mă copilăresc alături de el. Referință Bibliografică: Numai cu ochii / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
NUMAI CU OCHII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362890_a_364219]
-
bucătărie unde, pe vatra caldă, ne aștepta ceva de mâncare. Înfulecam în grabă, apoi singure și fără griji începeam o zi minunată în care făceam tot ce ne trecea prin minte, știind că până seara nimeni nu ne va deranja joacă. Dorina Stoica imagine este preluată de pe web Referință Bibliografica: Acolo unde începe Raiul - din cartea Raiul în care am fost / Dorina Stoica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1067, Anul III, 02 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dorina
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015 Toate Articolele Autorului Când gândul mai zvâcnește-n al meu suflet, mi-atinge buzele-nsetate, căutând, șoaptele ce îmi mângâie în cuget, păcatul dulce ce mă chinuie adânc. Degetele îți ating păru-n joacă, și în șuvițe lungi, cosițe despletesc, tremur de fiori, clipa mă dezbracă, dorințe nude și săruturi te-nblânzesc. Va geme-n mine setea, de iubire și șoapte rupte din abisuri iarăși zbier, când dragostea-n dorințe de-mplinire, o-mpart cu
CÂND GÂNDUL… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362978_a_364307]
-
care îi oferea el bani din plăcere, numai că ea simțea o mare satisfacție dacă-l chinuia, jucându-se cu el. N-am putea spune că acest lucru nu era un chin destul de plăcut până la urmă pentru amândoi. Era o joacă între îndrăgostiți și când el o auzea ciripind: „Ce faci Puiule, mai vrei încă o dată?”, era topit după ea. Minodora recunoștea în sinea sa că a fost uneori răutăcioasă cu el. Când nu avea chef de drăgălășeniile lui, îi promitea
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
volum ,,Taina ghemului de ață” conține și el multe poeme dedicate pisicilor (Taina ghemului de ață sau Concursul de Miss). Motanul Arpagic, personajul minunat al scriitoarei Ana Blandiana, poate răsufla ușurat: nu are motive să se plictisească pe terenul de joacă al literaturii române! (Petre Crăciun) ***4. BORIS IOACHIM (Botoșani) - IUBIRE FĂRĂ DESTINATAR (poezie, A5, 140 pagini) Poezia lui Boris Ioachim este, întotdeauna un eveniment, un spectacol de culoare, romanță, cântec și dans, toate îngemănate în lacrimile de cristal ale unui
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
găsit ca pe un copil, între ceruri, aruncând cu stele în mare și jucând cu mâna oglinda lumii rotunde în odăile noastre albe”. La Orizont sau, dacă privim în sus, la Zenit, acolo e spațiul absolutului, acolo este “locul de joacă” al lui Dumnezeu. Există un spațiu al ființei, anii copilăriei, există un loc al sacrului, al credinței, există un topos al copilului din noi. Un “acolo” al bucuriei inocente de copil, al sentimentului profund care cuprinde toate simțurile, copleșește sufletul
FII MOŞ CRĂCIUN PENTRU O ZI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363334_a_364663]
-
cu greu să nu țip, să nu fac o criză. După două ore de plânsete, țipete, refuzuri din partea lui Victor, sunt la capătul puterilor. - Gata. Te poți opri. Continui mai târziu, cedez eu. Iată că apare și cea mică de la joacă. - Tati! Tati! strigă ea fericită. Am înghețat. Mă uit la ea și îi observ obrăjorii îmbujorați. E ca o prințesă. Dar o prințesă murdară, plină de noroi înghețat. Unde o fi căzut? Acum nu mai are importanță. O iau pe
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
sunt gata! strigă ea din fugă. Sincer, nu mi aduc aminte cum am ajuns lângă ea și am ridicat o în aer, pentru a o feri de zona minată. Am pupat o dulce pe obrăjiori și am trimis o la joacă, în sufragerie. Cum am văzut o că se îndepărtează cu mersu i drăgălaș, mi am șters o lacrimă. Picioarele mele erau din nou în flăcări. Trecusem iar prin cioburi. Am reluat poziția lotus, chiar dacă îmi amorțiseră deja picioarele și am
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
Ocnele Mari cu cea mai mare salină din țară care datează de pe timpul romanilor. Acolo este amenajat un fel de orășel subteran. În adâncul pământului, în imensa cavernă străjuită de pereții de sare, se află terenuri de sport, locuri de joacă și delectare pentru copii și chiar o bisericuță cu tavanul și pereții străjuiți de masivul de sare. Aerul sărat de aici este foarte recomandat celor cu probleme de astm. Și dacă turistul se află în zonă poate alege și stațiunea
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
și e purtat printr-o serie de procesări, până la produsul final al pâinii. Când a început acest voiaj al tău, de la prispa casei, spre frenetica lume a orașului? De mic fugeam după curcubee. Depărtarea însă, nu se îngusta. Plecările în joacă după ideal au deprins un contur la un moment în care am înțeles că dacă doream să îmi depășesc condiția socială și umană trebuie să părăsesc lumea și mirajul vieții sătești, căutându-mi rostul într-o lume nouă. Am plecat
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
e copilăria căreia nu trebuie decât să îi închini poeme. Începe, odată cu liceul, ca vârsta însăși să devină mentor sever? Poate, în primul an de liceu, dacă nu cumva mai înainte. Dar vârsta nu are niciodată rangul de instanță față de joaca și greșeala fără de vină, din copilărie. Vârstele sunt praguri de viață, nu o privire punitivă a uneia spre cealaltă. Ce liceu ai făcut? Liceul cu profil uman, de la Câmpina. Anii de liceu sunt ai vârstei cu harul ei, cu principii
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
vârtos de vâsle, să ajung cât mai curând în zona de pescuit, trecând pe lângă pescărușii, ce-și spălau nepăsători aripile în răcoarea apei. Deasupra mea, câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul vâslelor ce spărgeau oglinda nemișcată a undei și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
se vedeau în jurul rădăcinii - vreo ridicătură de pământ, că s-ar fi aplecat de acolo. Era drept ca lumânarea, numai că era paralel cu pământul. Nu trebuia să facem cine stie ce efort ca să urcăm pe ... spinarea domniei sale. Primăvara era locul de joacă al iezilor, care urcau și ei pe el și săreau jos de acolo. Se jucau până oboseau și adormeau apoi care pe unde. Dacă ne culcam în lungul pomului pe acesta, ne înghioldeau iezii cu piciorușele lor, ne călcau peste
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
ei pe el și săreau jos de acolo. Se jucau până oboseau și adormeau apoi care pe unde. Dacă ne culcam în lungul pomului pe acesta, ne înghioldeau iezii cu piciorușele lor, ne călcau peste tot, ca să-și continue drumul, joaca pe enigmaticul salcâm. În timpul odihnei iezilor începeam și noi să ocupăm salcâmul, să-l obosim un pic. Salcâmul nu mai este de mult. Nu știu cine l-o fi tăiat, dar a săvârșit o crimă acel om. I-aș fi dăruit eu
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
și prada?! întreb eu, aproape sigur pe victorie. Dezgropând zăpada în acel loc, iată că descoperim mult căutata mănușă a Corinei. Dar biata mănușă arăta jalnic: era mototolită și zdrențuită de nu mai aveai ce face cu ea. Probabil din joacă, vullpea a tot tras de ea până a ajuns o zdreanță! Ne întoarcem tăcuți către casă. Corinei îi dădură lacrimile în ochi din cauza mănușei pierdute. - Vezi, Corina, așa se întâmplă când nu ai grijă de lucrurile tale! Nici flaneaua ta
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
Acasa > Poezie > Credinta > LERU-I LER Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului S-au îmbrăcat copacii-n promoroacă, Natura toată-și schimbă-mbrăcămintea, Norii își cern zăpada parcă-n joacă, Reamintind pământului sorgintea. Acolo sus pe cerul plin de aștrii, O stea aparte luminează-n noapte, Cuvânt profetic printre sori sihaștrii, Vorbește de colind și mere coapte. Mai spune de un Prunc ce S-a-ntrupat, Venit de sus, în lumea de
LERU-I LER de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362378_a_363707]
-
meu sunt încrezător; din această cupă am băut zi și noapte nectarul nesecătuit al universului. Clipa de clipă Rost și-a aflat aici iubirea. Durerea n-a supus praful n-a înăbușit arta sa. Știu, când voi părăsi terenul de joacă al lumii, sta-vor crângurile martori în toate anotimpurile înflorite iubirii ce purtasem acestui univers. Numai această iubire e adevărată, e tot ce mi-a dăruit viața. Când va sosi vremea să-mi iau rămas bun, acest adevăr nu se
SOARELE DIN PRIMA ZI ŞI DAN PURIC de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362425_a_363754]
-
înapoi Că am uitat de tine, că am uitat de noi. Ai vrea ca împreună să fim, clădind iar vise Doar că acuma, iată, simțirile-mi sunt stinse De ce, odinioară, păreau atât de vii S-au rătăcit pe drum, în joaca de copii?! Azi ai dori-n cuvinte șoptite să îmi spui Că-ți plac fermecătorii ochi, ochii mei căprui Privindu-i des te arde scânteia parfumată Ce-i doar azi o iluzie, poveste-ndepărtată. Iar dacă-am fi știut să
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
nu pot da înapoiCă am uitat de tine, că am uitat de noi.Ai vrea ca împreună să fim, clădind iar viseDoar că acuma, iată, simțirile-mi sunt stinseDe ce, odinioară, păreau atât de viiS-au rătăcit pe drum, în joaca de copii?! Azi ai dori-n cuvinte șoptite să îmi spuiCă-ți plac fermecătorii ochi, ochii mei căpruiPrivindu-i des te arde scânteia parfumatăCe-i doar azi o iluzie, poveste-ndepărtată. Iar dacă-am fi știut să prețuim trăireaDin dorul
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
era făcută din cearceafuri, părțile laterale ale scenei le împodobeam cu diverse cuverturi țesute de mamele noastre în razboaie, în mai multe ițe, frumos colorate, aduceam fiecare scaune de acasă și dădeam adevarate spectacole cu prietenii și colegii mei de joacă în zilele de duminică, după amiază. Veneau părinții noștri și vecinii ca la adevărate spectacole care se țineau în timpul școlii la căminul cultural. Eram mândri de aplauzele pe care le primeam ca răsplată iar mamele noastre aduceau gogoși, plăcinte, checuri
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]