19,358 matches
-
fault, cu pierderea rîndului și free-ball pentru adversar; alteori, mai multe bile Își transmit succesiv mișcarea pe direcții diferite, iar ultima se oprește la un milimetru de intrare. Ca să nu mai spunem că se Întîmplă relativ frecvent ca unul din jucători să introducă primele opt bile, În afară de ultima, cea roșie, pe care o introduce celălalt jucător, cîștigînd astfel partida, sau ca lovitura de spargere să trimită bila roșie direct În buzunar, pur și simplu printr-un capriciu al hazardului. În jocul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mișcarea pe direcții diferite, iar ultima se oprește la un milimetru de intrare. Ca să nu mai spunem că se Întîmplă relativ frecvent ca unul din jucători să introducă primele opt bile, În afară de ultima, cea roșie, pe care o introduce celălalt jucător, cîștigînd astfel partida, sau ca lovitura de spargere să trimită bila roșie direct În buzunar, pur și simplu printr-un capriciu al hazardului. În jocul cu opt bile, dimpotrivă, dacă introduci din greșeală ultima bilă, pe cea neagră, ai pierdut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ai pierdut partida, și la fel dacă o introduci În alt buzunar decît cel indicat - și așa mai departe. Toate acestea, poate și altele mai interesante, dar a căror descriere ar fi complicată și plictisitoare, sunt bine cunoscute chiar și jucătorilor neexperimentați. Însă pentru maiorul Smith, el Însuși un jucător mediocru, jocul de biliard prezenta o atracție În plus. Deoarece el juca singur, ceea ce Îl conducea finalmente la o curioasă formă de dedublare a personalității. Prelua pe rînd rolurile celor doi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În alt buzunar decît cel indicat - și așa mai departe. Toate acestea, poate și altele mai interesante, dar a căror descriere ar fi complicată și plictisitoare, sunt bine cunoscute chiar și jucătorilor neexperimentați. Însă pentru maiorul Smith, el Însuși un jucător mediocru, jocul de biliard prezenta o atracție În plus. Deoarece el juca singur, ceea ce Îl conducea finalmente la o curioasă formă de dedublare a personalității. Prelua pe rînd rolurile celor doi adversari - inclusiv psihologia lor de competiție - care Își transmiteau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de pînză, nu uită să adauge binoclul și aparatul de fotografiat, apoi se gîndi să-și facă ceva de mîncare, obișnuitele paste cu brînză. PÎnă atunci, Însă, Îi veni altă idee. Simțea În vîrful degetelor acea furnicătură plăcută, cunoscută numai jucătorilor cu palmares, și care indică fără dubiu o formă deosebit de bună pentru o partidă de biliard; nu mai jucase de cîteva zile, mai precis, din ajunul manevrelor Spring Time Journey. CÎteva bile rămăseseră Împrăștiate pe masă. Ultima partidă se terminase
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cuvîntul destin se referă chiar la el - poate schimba brusc configurația Întregului cîmp de semnificații, producînd finalmente ceva foarte asemănător haosului. CÎteodată e doar un fir de praf, neprevăzut de niciuna din ecuațiile mișcării; alteori, o mică, insesizabilă ezitare a jucătorului, sau un capriciu de ultim moment, numit de obicei inspirație. Și acum, iată ce au făcut niște oameni deștepți: au numit toată treaba asta impredictibilitate. Un mod mai savant de a spune că diavolul stă ascuns În detalii. Traiectoria unui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
grăbit mai departe, era În căutarea lui o febrilitate destinsă, detașată... O fi corect să spun așa? Căuta, citea, se interesa, uneori pînă la detaliu, totuși conștient de rezultatul final al meciului - unul dezamăgitor -, și nemulțumit de competența limitată a jucătorilor. Chiar așa: din cînd În cînd plescăia nemulțumit! În acest timp, lipsit de orice curiozitate, eu răsfoiam un ziar, sau moțăiam alături pe o canapea, sau ieșeam pe balcon să-mi aprind o țigară. Pe scurt: mă plictiseam. Înțelesesem de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sarea și piperul situației, spune Sena. — Și spectatorii? își amintește domnul Președinte să întrebe. A fost plin stadionul? — Arhiplin, spune Sena. Gazonul impecabil, atmosferă de finală adevărată de Cupă. Primul fluier al arbitrului abia se aude din cauza hărmălaiei din tribună. Jucătorii ambelor echipe încep meciul timorat, cu multe pase înapoi, se tatonează atent la fiecare contact individual. Spectatorii încep să-și piardă încet-încet răbdarea, se aud mai întîi scandări și înjurături răzlețe dinspre o galerie spre cealaltă, care pînă la urmă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
23 August. întărîtate de atmosfera din tribune echipele încep să riște, să deschidă jocul pe extreme, să tragă la poartă aproape din orice poziție. Și tocmai cînd în cele două apărări încep să apară spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la vestiare. Pe timpul pauzei rezervele ies la încălzire, jucătorii de cîmp fac doi contra patru, portarii plonjează de la o bară la alta. În sfîrșit trec cele cincisprezece minute, echipele ies tropăind din tunel, urmate de cei trei arbitri. După
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
riște, să deschidă jocul pe extreme, să tragă la poartă aproape din orice poziție. Și tocmai cînd în cele două apărări încep să apară spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la vestiare. Pe timpul pauzei rezervele ies la încălzire, jucătorii de cîmp fac doi contra patru, portarii plonjează de la o bară la alta. În sfîrșit trec cele cincisprezece minute, echipele ies tropăind din tunel, urmate de cei trei arbitri. După așezare se vede limpede că nici unul dintre antrenori n-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la zero, și bineînțeles că Securitatea este nevoită să riposteze dacă vrea să salveze situația. Unul din secunzi, echipat într-un trening cu dungi, se ridică de pe bancă, înaintează pînă la linia de tușă și începe să dea indicații cîtorva jucători. Așa trebuia să joci de la început, dacă ești mare antrenor, se aud voci din tribună. Ochi bulbucați privesc noile acțiuni ale Milițienilor care încep să-și înghesuie adversarii în propria jumătate de teren, să-i sufoce într-un pressing ucigător
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pot fi de acord cu un astfel de furt pe față și au făcut semn echipei să părăsească terenul în semn de protest. Unde ați mai pomenit așa ceva? Tribunele au reînceput să huiduiască, o parte abandonul Stelei, cealaltă parte pe jucătorii dinamoviști care zăceau trîntiți pe gazon. Pînă la urmă toată lumea a trebuit să-și ia tălpășița, cazul urma să fie rezolvat la comisii. Ei, și cînd spiritele păreau că se potolesc și fotbaliștii dinamoviști începeau să se ridice din iarbă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să-și limpezeacă gîndurile. Intrase în horă și era hotărîtă să joace pînă la capăt. Părințelul făcu ochii mari, își știa și el rolul pe de rost, avea răspunsurile pregătite, era ca într-un joc de pocker în care fiecare jucător știe cărțile adversarului cu care a rămas să pluseze în ultima rundă. Oare cît de departe e dispus să meargă, se întrebase, cît îl va lăsa inima să piardă? Se sperie din nou de cîte calcule are de făcut, o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și eu. Mă uit la treningul lui cu Hearts. Pare nou. Un cadou de Crăciun. Arăt spre emblemă. — Deci ești un microbist, ei? Ai fost ieri? Nu... spune el mîhnit. — Colin obișnuia să... Începe să zică mama lui. Cine-i jucătorul tău preferat? Întreb eu așteptîndu-mă la un Neil McCann sau la un Colin Cameron. — Tom Stronach, presupun, spune el, apoi zîmbește șovăitor, dar nu-i chiar așa de bun cum era Înainte. — Vecinul meu! Trebuie să-l pun pe Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-o!“ - ușurel, cu eleganță, încetișor, și trăiesc senzația aia formidabilă, à la DiMaggio, când o prind peste umăr, ca pe un dar trimis din ceruri... Sau o iau la fugă! O cotesc! Țopăi! La fel ca micuțul Al Gionfriddo - un jucător de baseball care odată a făcut o treabă extraordinară, doctore... Sau rămân locului liniștit - fără cel mai mic tremur, senin la culme - rămân învăluit în razele soarelui (ca în mijlocul unui lan pustiu sau ca la un colț de stradă), rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pornesc spre banca echipei mele, ținând mingea între cele cinci degete ale mâinii stângi, dezmănușate și, când ajung în terenul interior - după ce am bătut strașnic cu piciorul pe sacul din baza a doua - o arunc încetișor, flexându-mi încheietura mâinii, spre jucătorul de câmp advers situat între a doua și a treia bază, care vine în trap spre teren, iar apoi, fără oprire, îmi continuu alergarea lejer, unduindu-mi umerii, lăsându-mi capul să atârne moale, înaintez cu picioarele ușor crăcănate, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
domnișoară Gagică, aveți ceva împotrivă să patinez alături de dumneavoastră, mă numesc Al Parsons -“, dar Alan nu sună oare la fel de evreiesc și străin ca și Alexander? Știu că există un Alan Ladd, dar mai este apoi și prietenul meu Alan Rubin, jucător de câmp între a doua și a treia bază în echipa noastră de softball. Și stai să vezi când o să audă că învăț la Weequahic. Ei, și oricum, ce mai contează, pot să mint în legătură cu numele, în legătură cu școala, dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zilele terenului de dimensiuni reduse) se adună la o partid de softball, cu fiecare echipă de șapte ori la bătaie. Încep la nouă dimineața și termină la amiază, în jurul orei unu; miza e un dolar de rundă pe cap de jucător. Arbitru e dentistul nostru, bătrânul doctor Wolfenberg, absolvent al colegiului de-aici, din cartier, cu studiile făcute la seral, pe High Street, dar pentru noi e la fel de bun ca și un absolvent de Oxford. Printre jucători se numără măcelarul, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rundă pe cap de jucător. Arbitru e dentistul nostru, bătrânul doctor Wolfenberg, absolvent al colegiului de-aici, din cartier, cu studiile făcute la seral, pe High Street, dar pentru noi e la fel de bun ca și un absolvent de Oxford. Printre jucători se numără măcelarul, frate-său geamăn, instalatorul nostru, băcanul, proprietarul stației service de unde cumpără tata benzină - au vârste cuprinse între treizeci și cincizeci de ani, deși eu nu mă gândesc la ei raportându-i vârsta lor, ci doar ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-meu l-a categorisit drept „rusnacul ăla nebun“, Biderman, proprietarul cofetăriei din colț (bârlog al pariorilor), și care are o aruncare „ezitantă“ din șold, nu numai foarte nostimă, ci și foarte eficientă. — Abracadabra, zice el și aruncă mingea în direcția jucătorului aflat la bătaie. Și de fiecare dată îi strigă doctorului Wolfenberg: — Un arbitru chior, mai treacă-meargă, dar ce te faci cu un dentist chior? Simpla idee îl face să-și tragă una cu mănușa în frunte. — Joacă softball, băi, măscăriciule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să se fi mutat în Jersey City. Spune că Allie a fost întotdeauna „un artist“ adevărat. Când Allie aleargă spre baza a doua, răcnind în dodii și în doi peri spre baza-casă (unde până-n prezent nu se află nici măcar un jucător la bătaie - doctorul Wofenberg nu face decât să șteargă de praf baza cu măturica lui de haine cu care vine la meci!), spectatorii din tribună dau pe-afară de încântare: râd, aplaudă, strigă în teren: — Așa, Allie! Trage-i-o, Sokolow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Biderman: Nu vrei, te rog, să-l trimiți pe meșughenerul ăla înapoi în terenul exterior? Crede-mă pe cuvânt, sunt o gașcă irezistibilă. Stau în tribuna de lemn de lângă prima bază, sorb parfumul amărui, primăvăratic, din buzunarul mănușii mele de jucător de câmp - sudoare, piele, vaselină - și râd de mă sparg. Nu-mi imaginez că aș putea trăi și altundeva decât aici. De ce să plec, de ce sămă duc altundeva, când am aici tot ce mi-ar trebui vreodată? Bășcălia, glumele, miștoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mi placă să ajung și eu bărbat evreu! Să locuiesc de-a pururi în cartierul Weequahic și să joc softball pe Chancellor Avenue duminica de la nouă la unu, într-o combinație perfectă de măscărici și luptător, de chibiț șmecheraș și jucător la bătaie superpericulos. Unde? Când îmi vin toate astea în minte? În timp ce căpitanul Meyerson face ultimul viraj lin deasupra aeroportului din Tel Aviv. Stau cu fața lipită de hublou. Da, cred că aș putea să dispar, să-mi schimb numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și doi polițiști veniră În goana mare din susul străzii, cu tocurile revolverelor zăngănind. Și apoi totul deveni iarăși ca de obicei, cu excepția faptului că un mic pâlc de oameni fără treabă se adună la intrarea În clădire. Cei doi jucători de șah se Întoarseră la piesele lor. Șoferul de taximetru apăsă butonul demarorului și, pentru că frigul Îi afectase deja motorul, ieși afară să dea la manivelă. Josef Grünlich o luă la pas În direcția gării, fără a se grăbi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu inima de gheață și nici o clipă la Herr Kolber, al cărui trup era purtat acum prin zăpada cenușie din oraș, fiind urmat de doi funcționari Într-o mașină și un Îndoliat Într-un taxi - un holtei mai bătrâior, mare jucător de dame. — „Stai liniștit În umbra zidului și voi coborî eu la tine“. Lumea era În haos când săracii mureau de foame și bogații nu era mai fericiți din cauza asta; când hoțul poate fi pedepsit sau recompensat cu titluri; când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]