149,721 matches
-
conducere este formată din îmbogățiți peste noapte prin mijloace mai mult sau mai puțin oneste și care este expresia "baronilor", adică a unor capitaliști fără scrupule, mai rapaci și mai veroși decât cei de la începuturile epocii moderne. Vladimir Bukowski în Judecată la Moscova a demonstrat cum corupția, cultivată programatic de regimul comunist, este element de continuitate al vechiului sistem. Funcția pe care și-au dat-o Iliescu și PSD este de a salva cât se poate mai mult din structurile și
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
cunoscută ca adeptă a corectitudinii politice, ne explică profesoral în ce constă culpa lui Mircea Mihăieș și justifică amenda aplicată de agenția guvernamentală. La polul opus, Horia Patapievici crede că articolul cu pricina exprimă cu talent o opinie printr-o judecată de valoare. Or, "democrația, ca și libertatea cuvîntului stau sau cad împreună cu garanția că statul nu va criminaliza judecățile de valoare, adică diferențele de opinie.ș...ț nu statului trebuie să i se permită să se pronunțe cu privire la adevărul ori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
aplicată de agenția guvernamentală. La polul opus, Horia Patapievici crede că articolul cu pricina exprimă cu talent o opinie printr-o judecată de valoare. Or, "democrația, ca și libertatea cuvîntului stau sau cad împreună cu garanția că statul nu va criminaliza judecățile de valoare, adică diferențele de opinie.ș...ț nu statului trebuie să i se permită să se pronunțe cu privire la adevărul ori falsitatea opiniilor profesate de cetățeni, ci numai cetățenilor înșiși". Corectitudinea politică îi este lui H.-R.P. odioasă fiindcă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
schimbarea mediului și a perspectivei, cad măștile construite în timp, cu migală, ies la iveală incongruențele, nepotrivirile, se destramă prieteniile și cuplurile. Narațiunea alertă, înțesată cu dialoguri cu substrat ideologic, alternează scene cu tîlc, răsturnări de situație, fără a schița judecăți, dar, subliminal, invită la meditație asupra soluțiilor extreme. Singura "cochetărie" a cărții, scrisă în italiana standard, mizînd pe incisivitatea denotativului, este reprezentată de titlurile capitolelor, în fapt, fraza de început a fiecăruia din ele. În schimb, nu de cochetărie este
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
de produs nemăsurate suferințe unor zeci sau sute de milioane de oameni - nevoia implicită de a consolida și răspîndi libertatea și demnitatea persoanei individuale. Nu-mi fac iluzii: grozav nu stau lucrurile azi în lumea întreagă. Nădejdile oamenilor cu bună judecată și de bună credință se leagă de acea balanță incertă care, în fond, există mai cu seamă (să sperăm că nu exclusiv) în America. O înfrîngere acolo, o schimbare de putere în 2008, nu e defel imposibilă, dar nu ar
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
Bogdan Lefter încearcă să arate. Soluții de "ieșire" din "sofismele" identității se găsesc, dacă, firește, poți duce un pion alb în tabăra neagră (și invers...). Adică dacă poți deconstrui niște relații de "consangvinitate", puse, în general, mai presus de orice judecăți critice. Gîndindu-ne că ideile, chiar și cele mai inocente dintre ele, dau, vor nu vor, un tribut felului cum sînt scrise, un punct de plecare, pentru "deschiderea" falselor "falanstere", ar putea fi concluzia, pedagogică, oarecum, a lui David Randall: "Nu
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
ultimul...) cuvînt. Atunci cînd critica lor nu are vanitatea sterilă a unui loisir intelectual, cînd, altfel spus, nu agită apele doar pentru plăcerea gratuită de-a incomoda. Se cade să vorbească (și să fie și auziți...) dacă arată, porniți pe judecăți, ambiția relansării unor idei, a unor dispute care să și ducă undeva. Dacă, de fapt, creează "lărgime". Postmodernitatea a speculat, în diverse moduri, prejudecata, pînă la urmă, a locului suficient pentru toți. Conul, îngustat spre vîrf, nu devine cilindru otova
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
Simona Vasilache Pandantul, într-un fel, al madelainei lui Proust, este proba amintirilor provocate. Sau testul toleranței la trecut. Încercarea, adică, de-a retrăi, cu puterea de judecată a stării de veghe, scene "performate" ca sub hipnoză. Nu e vorba, în asemenea "reconstituiri", atît de lucrurile prin care ai trecut, cît de lucruri care ți-au fost trecute, transmise, cu nelipsitul corolar că numai cu ele se construiește
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
de propagandă. Tonul "relatărilor" e, și el, cîteodată aproape duios (ca în capitolul despre mărirea și mizeria Luciei Demetrius), de fapt fin ironic, de un umor măsurat și sec. Părînd că doar consemnează, fără a cîntări, fiecare "secțiune" își impune judecățile de valoare prin felul în care face "montajul". Reacția criticii timpului, decentă prin omisiune, curajoasă sau aliniată ține, în fața "galantarului" cu trufandale ajunse în extrasezon, un ciob de oglindă. Se vede acolo, cel mai bine, că soarta e schimbătoare. Și
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
le servesc filmele polițiste made in Romania, tributare aceluiași maniheism "cu tentă". Și, în sfîrșit, ultimul capitol e consacrat "slavei" devenite afacere de stat. Slujbașii ei, de ieri și de azi, expuși la gazeta de perete, sînt lăsați la dreapta judecată a cititorului. Nu trec neobservate "făcăturile", care afectează istoria literaturii, cu "miturile" și "eroii" ei, în măsura în care afectează și istoria națională. Căutarea cu tot dinadinsul a unor legături acolo unde n-au fost niciodată duce la colaje grotești, de-un postmodernism
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
mai putin decât trebuie) și mai ales cum să spună, adoptând un stil colocvial deopotrivă brutal și rafinat, implicându-l pe cititor, fără a friza spectaculosul ieftin și fiind foarte expresiv ca povestitor. Remarcabilă este și analiza concisă, pătrunzătoare și judecata de valoare, fără a se risca un ton sau o formulare patetică, doar din dorința de a convinge. În interiorul acestui teatru de voci, de tonuri, de ticuri golănești, de inflexiuni care transmit raporturile dintre personaje, își fac pe rând o
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
care m-au Ținut într-o atitudine pasivă, când nu știusem ce să fac, mi-era rușine de el, deși după ce i-am simțit grăsimea și transpirația nu-l mai consideram musafirul uimitor (te miri pe ce lucruri mici e judecată lumea celor mari de către copii), mi-era silă, dar acum după ce trecuseră momentele lipsei de reacție am început să-l împing, să tremur de neputință. Zbaterea mea l-a incitat și mai mult, în loc să-mi dea drumul am simțit un
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
da curs solicitării noastre, vom fi nevoiți să intreprindem în justiție toate măsurile legale necesare evacuării spațiului, urmând ca dvs. să fiți obligat la plata prejudiciului cauzat prin refuzul eliberării spațiului în termenul mai sus menționat și a cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea procesului". Înainte de a semna, trag o linie de final, și cu atenția mărită la efectele posibil paradoxale ale textului meu, formulez următoarea precizare care mi se pare extrem de importantă. Aceea că eu nu acuz ci relatez, și
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
se potrivește, de bună seamă, criticii de poezie. Gîndită, atunci cînd ia în cătare autorii "la zi", ca o ramă clasică punînd discret în valoare un tablou de avangardă, trece ușor de la iglița de brodat (înțepat...) pe marginea versurilor, la judecăți transparente și "reci", de "top". Echilibrul între o anume cochetărie de cititor de poezii, pe cît de rutinat, pe-atît de inocent și responsabilitatea criticului "de verdict" îi reușește, ca (aproape) nimănui altcuiva, lui Al. Cistelecan. După un prim "tur de
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
de la ei, fără să-i mai consulte, dar ca și cum l-ar fi întrebat pe fiecare în parte, argumente potrivite pentru așezarea lor într-o "listă" best of. Asemenea "ierarhii" nu le sînt, de multe ori, comode spiritelor "democratice", pentru care judecățile "boante", lipsite de riscul (asumat) al despărțirii apelor, par mai liniștitor-corecte. Și totuși, un top trebuie, din vreme în vreme, alcătuit. Al lui Cistelecan vine, cu nuanțe, nu împotriva, ci în apărarea poeților: "Necrofilia literară e mereu aducătoare de notorietate
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
și cu mai mult presentiment dramatic o cred de-a binelea în criză. Și încă într-una gravă și multiplă.", sau "Există poeți care au, pur și simplu, baftă. Adică tot atît de nemotivat și inexplicabil cum alții au har." Judecăți spuse franș, fără înconjur, ținînd parcă de critica "hieratică", dar "îmbrăcate" sport, în așa fel încît, apucîndu-te să le "desfaci", îți dai deodată seama că-ți plac prea mult ca să le mai pui la îndoială. Ceea ce nu înseamnă, nici o clipă
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
ținut cont, în abordările dialectologice și sociolingvistice, de atitudinea vorbitorilor: de mai multe ori este invocată "intuiția Ťomuluiť de pe stradă" (în perceperea formelor prepozițiilor - de, di, dă etc. - ca indici ai diferențelor dialectale) sau "convingerea lingvistică locală", "granița dialectală subiectivă" (judecata vecinilor despre intonația din Lelești, comună din Bihor, cu lungirea vocalei din silaba finală, e foarte tranșantă, arătînd cum sînt percepute diferențele regionale chiar de la un sat la altul: "ei așa vorbește mai pă lung"; "noi rîdem de ei"). Magdalena
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
Ca să nu spun că a-l arăta cu degetul pe M. Preda că se preocupa de "problemele creației literare" într-un moment în care scriitori ca Noica, Dinu Pillat și Paul Goma erau aruncați în închisoare nu e chiar o judecată istorico-literară sănătoasă. Mai ales într-o revistă tîrgovișteană în care publică des scriitori din "Școala de la Tîrgoviște" și care, în anii stalinismului, își vîrau mai abitir decît Preda capul în nisipurile literaturii ca să nu vadă realitatea din jur.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
tot mai puțin vizibil în noi, iar Charlotte ne bîntuie tot mai tare. Mi se pare extrem de puternică această lectură a lui Andrei Șerban. Perfect susținută și argumentată scenic. Nu sînt critic muzical. Nu sînt în măsură, așadar, să emit judecăți de valoare pe acest teritoriu. Pot spune, pe alt palier, că m-a tușat jocul tinerei Elinei GaranČa în Charlotte, că a înțeles perfect propunerea lui Andrei Șerban. Că trece formidabil de la strălucirea frivolă, la platitudinile unei femei măritate, resemnate
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
care, cel puțin în ultimile decenii, își baricadase esența de plastician în spatele unei complexe și, de multe ori, vehemente retorici intelectuale. Trăind de multă vreme într-o izolare autoimpusă, poate spre a-și apăra mai bine patrimoniul complex al amintirilor, judecata nealterată și marile vecinătăți ale artei noastre moderne - de la Tonitza la Țuculescu -, pictorița Eugenia Iftodi a ieșit pe nesimțite atît din spațiul previzibil și determinat al marii aglomerări urbane, cît și din timpul imediat al istoriei mici. Deși generația mijlocie
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
această patologică noncomunicare, este consolidarea comunităților artistice pe criterii zonale, comunități atît de puternice ca energie creatoare și de spectaculoase ca formă de structurare încît reușesc să devină exponențiale pentru fenomenul național în totalitatea sa. Astfel, dacă analiza critică și judecata istoriografică ar poposi o clipă în Bistrița, de exemplu, și s-ar apleca sistematic asupra unor artiști precum Vioara Popescu, Miron Duca, Maxim Dumitraș, Marcel Lupșe, Mihai Perca, Vasile Tolan și încă mulți alții, s-ar constata, pe nesimțite, că
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
decît de exaltare. A fost, dominînd, în felul lui poate nezgomotos, multă vreme "scena", un om care a știut (și a vrut) să aștepte, dar care a fost constrîns să acționeze. A făcut-o, neputînd evita, cu sentimentul relativității tuturor judecăților, cu patimă bine strunită, cît să convingă fără să deruteze. Nu a căutat concluzii parțiale ci, precum cel mai "ingrat" dintre discipolii lui, un specific. O aceeași unitate de măsură, supusă periodic revizuirii, de la origini pînă în prezent. Dincolo de judecățile
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
judecăților, cu patimă bine strunită, cît să convingă fără să deruteze. Nu a căutat concluzii parțiale ci, precum cel mai "ingrat" dintre discipolii lui, un specific. O aceeași unitate de măsură, supusă periodic revizuirii, de la origini pînă în prezent. Dincolo de judecățile exagerate, de o anume forțare a "desuetudinii" ce refuza să vină (ca în cazul lui Caragiale), a reușit să producă, în critică, fenomenul pe care genetica îl numește "mutație mută": o mutație care alterează structura, dar păstrează intactă funcția. Așa
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
una care iese din rama subiectului de bază, cum s-ar putea închipui, ci cu o ofensivă informativă în virtutea convingerii că "mai multă informație înseamnă mai mult adevăr". O integrare a poetului "în timpul și spațiul său", implicînd o măcar difuză "judecată de situare". Demne de a fi solicitate și în alte circumstanțe" Ťexcursurileť culturale, istorice, lexicologice etc. oferite copios de exegetul bacovian ne duc gîndul la meticuloasele demersuri similare ce se înregistrează în legătură cu Eminescu, de pildă cele ale lui Aug. Z
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
o etichetare ca după un timp persoana însăși - crede, se lasă influențată, sugestionată, pistonată dacă eticheta (negativă) continuă. Negativă în sens că nu s-a respectat probabil această valoare, acest mit interior, dar colectiv, ce ajunge precum o instanță de judecată.La țară, totuși, se cunosc mai bine acestea (cu ‘’mă vorbesc și babele’’).Influențele și corespondențele, sau aprecierile/dezaprecierile colective sunt în genere mai puternice, între ceea ce crede o persoană despre sine și ce cred cei din jur, acestea se
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]