4,083 matches
-
comentatorilor operei sale În RDG nu se explică doar prin atracția reprezentată de ridicarea interdicției. Este, de asemenea, succesul unei formule intens practicate de Bloch - foiletonul - care reprezenta apropierea de zonă cea mai „creatoare” din filosofie, la contactul cu literatura. Jurnalismul filosofic și eseistica ofereau mai multe posibilități de ocolire a cenzurii decât disciplină de gandire științific structurată. Însă nu numai tinerii cercetători sau scriitorii s-au interesat de operă foștilor „revizioniști”: Înalții responsabili din domeniul filosofiei au găsit nimerit să
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
strict organizată, militarizata Într-o oarecare măsură. Nu a rămas acolo decât patru luni, neputând să suporte regimul de lucru. Pierzându-și speranța de a putea lucra În străinătate, cum sperase, dar nevoind să rămână nici la ADN („Pentru mine jurnalismul era totuși altceva”), Peter K. s-a reîntors la comisia de cadre, care a decis să-l trimită la Neues Deutschland, deși el ar fi preferat Neue Berliner Illustrierte (NBI), un periodic În tradiția jurnalelor ilustrate berlineze. În toamna lui
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
naționale, Încercând mai degrabă să reunească elitele literare din diferite țări decât să se constituie Într-o internațională a tuturor scriitorilor. Își propusese de asemenea să apere libertatea profesiei În raport cu politicul, urmărind să separe literatura că arta de literatură că jurnalism sau formă de propagandă, Încercând să proscrie din PEN, așa cum ceruse Galsworthy În discursul său testament din 1932, termeni că naționalist, internaționalist, democratic, aristocratic, imperialist, antiimperialist, burghez, revoluționar, pe care Îi consideră incompatibili cu literatura (cf. Vegesack, 1986, p. 361
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
politică. Junimea, a luat ființă Într-un salon monden, ca grup literar care va contribui mai mult ca oricare altul la consacrarea «clasicilor» literaturii naționale. Majoritatea membrilor săi proveneau din Moldova și din familii de boieri. Ei practicau În majoritate jurnalismul și aproape jumătate erau profesori universitari sau de liceu. Liderii grupului (P.P. Carp, Ț. Rosetti, Ț. Maiorescu) deveniseră la apogeul carierei lor miniștri (și prim-ministru), membri ai Academiei, rector universitar. Grup afirmat În opoziție cu cultura universitară oficială, ridiculizând
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
din ce In ce mai multor «etnici» români. Toate categoriile sociale sunt reprezentate, dar paturile posesorilor de diplome sunt suprareprezentate. Scriitorii sunt și ei, proporțional, tot mai numeroși. Printre ei, figură «scriitorului disident» este o excepție, majoritatea văzându-se obligați să se reconvertească În jurnalism politic (În special În redacțiile posturilor de radio RFE, BBC, RFI...), sau publicând că autori amatori În publicațiile exilului. Rezultatele unei anchete din anii ’80 asupra compoziției sociale a publicului de studenti indică În mod vădit o tendință spre autoreproducere
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
au fost amîndoi, la distanță de cîțiva ani, simbolul opoziției literare În România, pe care au fost nevoiți să o părăsească (Goma În 1978, Tudoran În 1984), remînÎnd foarte activi În exil. După 1990, Goma a abandonat literatura romanesca pentru jurnalismul polemic și eseul istoric, pe teme anticomuniste, antiintelectuale, antisemite și revizioniste, cf. Goma (2004). Tudoran a fost și el implicat În polemici pe tema «iudeo-bolșevismului», cf. Michael Shafir (2002). Mă spirjin pe interviurile pe care le-am realizat În anii
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În 1942 este trimis în Italia, corespondent al Agenției Rador, funcționând ulterior ca atașat de presă în cadrul Legației României de pe lângă Sfântul Scaun. În 1943 părăsește pentru totdeauna țara și se stabilește la Roma. Activitatea lui R. a fost dedicată exclusiv jurnalismului, pe care l-a practicat cu pasiune, de la reportajul de fapt divers la foiletonul literar și la articolul de fond, fiind „unul dintre cei mai interesanți gazetari din presa de stânga” (Monica Lovinescu). Fidel ideilor sale democratice, în anii premergători
ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
STOICA, Sorin (27.VII.1978, Bănești, j. Prahova - 6.I.2006, Bănești, j. Prahova), prozator. Este fiul Georgetei Stoica (n. Petre) și al lui Pascu Stoica, profesori. Va absolvi Liceul Teoretic „Nicolae Grigorescu” din Câmpina (1996) și Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării de la Universitatea din București (2000). Își continuă studiile cu un masterat în comunicare la aceeași facultate și altul în antropologie la Școala Națională de Studii Politice și Administrație. În 2002 devine preparator asociat la Catedra de antropologie
STOICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
Dar dacă un singur om, după ce vede The Insider, se lasă de fumat, înseamnă că filmul n-a fost făcut degeaba! Filmul poate fi văzut și ca un discurs despre puterea presei, în acea lume, și despre "normele deontologice" ale jurnalismului, în orice lume... (Ziaristul nu-și abandonează "sursa", după ce a fumat-o, dimpotrivă, e gata să moară cu victima de gît; cînd companiile de tutun în pericol lansează un dosar menit să distrugă credibilitatea martorului, ziaristul știe să dezamorseze bomba
Bătălia cu morile de fum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17165_a_18490]
-
acel moment, și rodul unei prudențe sau al unei cenzuri ideologice care să fi condus la eliminarea oricărei aluzii la superstiții... Construcțiile în cauză aparțin în cea mai mare parte registrului popular, colocvial. Larga pătrundere în scris, mai ales în jurnalism, a acestui registru oferă în prezent noi atestări - poate surprinzătoare - ale vitalității prepoziției a în îmbinările care exprimă asemănarea și mai ales interpretarea semnelor. Sînt produse, prin analogie, combinații noi: unele se păstrează încă, sub aspect lexical, în registrul popular
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
VIP”, după care va fonda revista „Super-vip”. Este și director la „Vocea Valahiei” (din 2000) și la publicația „Ro-Coop”. Colaborează, de asemenea, la „Zig-zag”, „Cotidianul”, „Jurnal de Transilvania”, „Curierul zilei”, „Gazeta de Sud”. Din 2001 devine lector la secția de jurnalism din cadrul Universității „Constantin Brâncoveanu” din București. Participă la turnee prin țară ale unor formații, recitând pe scenă texte proprii, face parte din jurii naționale la diverse festivaluri muzicale. Scrie versuri pentru interpreți pop-folk, realizează emisiuni de profil la Radio Contact
STANCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
Brazii, județul Ilfov (1974-1978), redactor la „Scânteia tineretului” (1978-1988) și la „România pitorească” (1988-1989), ulterior redactor-șef adjunct la cotidianul „Expres”, director la „Expresul de marți” și secretar general de redacție la „București match”. De asemenea, predă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București și la Universitatea „Virgil Madgearu” din Craiova. Debutează la „Luceafărul”, în 1972, cu nuvela Departe, acolo, dincolo, la noi, iar editorial cu romanul Carapacea, apărut în 1979. Mai colaborează la „România literară”, „Cronica
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
literară” (1971) și editorial cu placheta Totem în alb (1973), premiată de Uniunea Scriitorilor. Scrie articole de critică literară și culturală în „Pagini bucovinene”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „România literară”, „Vatra” ș.a., în 1996 fiind premiată pentru jurnalism cultural de Uniunea Scriitorilor. Ca poetă, S. se remarcă de la început prin maturitatea scriiturii și construcția sigură a versului, „prin bogăția și diversitatea lexicului” (Laurențiu Ulici). Vădește abilitatea de a trece ușor de la o formulă la alta, exploatează ambiguitatea sau
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
în fizică teoretică, și devine cadru didactic la Catedra de fizică nucleară a facultății. Din 1967 lucrează în Cluj, la Centrul de Cercetări al Academiei, apoi, resimțind lipsa de orizont a unei activități de performanță în domeniu, se orientează spre jurnalism, ca redactor la revistele „Vatra” (1970-1973) și „Contemporanul” (1973-1982). Deopotrivă înzestrat pentru plastică (realizează, ca sculptor, lucrarea Fântână la Târgu Mureș, iar ca grafician semnează ilustrație de carte) și literatură, Ș. debutează în 1967, cu versuri, la „Cronica”, fiind prezent
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
Continent” (1999), e prezent, de asemenea, în „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Ateneu” ș.a. Ca artist plastic, participă la mai multe expoziții. I s-au decernat Premiul Fundației Culturale a Bucovinei (1994, 1998, 2003), Premiul pentru poezie haiku (Japonia, 1996), Premiul pentru jurnalism cultural al Ministerului Culturii (1998) ș.a. S. scrie o poezie cerebrală, vizibil lucrată. În prima sa carte realul se cuprinde într-un timp de elecție, acela sacru al duminicii. Poetul se autodefinește „blând visător al realului”, iar o sintagmă precum
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
București Liceul „Mihail Sadoveanu” și Facultatea de Teatrologie-Filmologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, absolvită în 1977. În anul următor obține o bursă de studii la Salzburg Seminar in American Studies, de pe lângă Harvard University, pentru specializare în jurnalism. Începe apoi o activitate susținută în presa scrisă și audiovizuală, în calitate de cronicar, eseist, comentator și editorialist, autor de scenarii pentru radio și televiziune. Debutul s-a produs în 1974, cu un reportaj cultural, în „Luceafărul”, iar editorial în 1996, cu
SILVESTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289671_a_291000]
-
realizarea unui anuar al liceului. Coordonează cenaclul literar „Astra” (1968-1987). În 1996 întemeiază Editură Dealul Melcilor, iar în 1998 revista cu același nume. După 1994 va fi lector la Facultatea de Filologie a Universității din Brașov, apoi la Facultatea de Jurnalism a Universității Româno-Canadiene (2001-2003). Debutează în ziarul clujean „Făclia” (1954), cu povestirea Prietenul meu, semnată Ion Popescu-Horști. Colaborează cu proza, versuri, însemnări și note critice la „Astra”, „Caiete de literatură”, „Brașovul literar și artistic”, „Steaua”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Cronică”, „România literară
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
simț (1996) -, Ț. a tipărit mai multe culegeri de versuri, între care Cămașa lui Nessos (1988), Elegii pentru mintea cea de pe urmă (2000), precum și eseul Sabatul sau Noaptea vrăjitoarelor politicii moldovenești (2000). I s-au decernat Premiul Centrului Independent de Jurnalism (1999) și Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2000). Zgârcit în aprecieri atunci când face comentarii referitoare la scrisul din Basarabia, conștient de anacronismul unei literaturi „acefale”, Ț. răbufnește adesea categoric și malițios. A fost, în consecință, sancționat oficial, luându-se măsuri
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
la București Facultatea de Limbi Străine, secția franceză-spaniolă (1963-1968) și Facultatea de Filosofie (1971-1976). Din 1968 este redactor de politică externă la revista „Lumea”, unde va lucra până în 1991, când va deveni redactor-șef al săptămânalului „Zig-zag”. Intrat în sistemul jurnalismului privat, deține funcțiile de redactor-șef adjunct și redactor-șef al cotidianului „Meridian” (1992-1994), director al Departamentului de știri la postul de televiziune Antena 1 (1994-1996), director editorial la PRO TV (din 1996), director al Editurii Fundației PRO (din 2001). Concomitent
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
cu volumul Poeme simple, distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români. Înființează revista „Azi” (martie 1932-septembrie 1940), dă un volum de tălmăciri din Esenin și Antologia poeților tineri (ambele în 1934), scrie romane, își publică versurile în câteva plachete. Practică intens jurnalismul: e redactor la ziarul „Credința” (1934-1936), secretar de redacție la „Tempo” (1936), în iunie 1937 editează, împreună cu Constantin Clonaru, gazeta „Lumea românească” (până în februarie 1939), din mai 1941 până în martie 1942 conduce „Revista română”. Pentru atitudinea sa antifascistă, este internat
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
jurnalist. Este fiul Anei și al lui Dumitru Popa, țărani. Va absolvi cursurile Liceului „Al. Sahia” din Târnăveni (1957) și pe cele ale Facultății de Drept din București (1967), fiind doctor în științe juridice. Urmează și un curs postuniversitar de jurnalism, între 1967 și 1972 lucrând ca redactor la „Scânteia”, iar între 1987 și 1990 ca șef al Catedrei de presă la Facultatea de Ziaristică din cadrul Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Ulterior este redactor-șef la „Românul” (1990) și „Românul
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
fiind numit secretar de stat, membru al Guvernului (1993-1994), director general al Televiziunii Române (1994- 1996), membru în Consiliul de Administrație al Radiodifuziunii Române (1995-1999). Desfășoară și activitate didactică în cadrul Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative și la Facultatea de Jurnalism a Universității Hyperion din București, aici deținând și funcția de decan. P. începe să publice versuri în „Luceafărul” și în „Tribuna”, însă iese din anonimat odată cu prezentarea pe care Nina Cassian o face unui grupaj de poezii, la rubrica „Poșta
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
Chișinău, 1998, 551-554; Cristina Tamaș, „Vremea Mânzului Sec”, TMS, 1999, 3; Ion Simuț, Un prozator persecutat de un gazetar, F, 1999, 4; Simion, Fragmente, IV, 259-264; Alex. Ștefănescu, Un Cristian Tudor Popescu mai puțin cunoscut, RL, 2000, 16; Mircea Morariu, Jurnalismul polemic, F, 2000, 6; Luminița Marcu, Scriitorul deghizat în jurnalist, RL, 2001, 23; Radu Pavel Gheo, Despre Science Fiction, Satu Mare, 2001, 154-158; Cristea-Enache, Concert, 238-245; Opriță, Anticipația, 298-300. M.I.
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
XX-lea. Nefiind un cronicar în sensul comun al termenului, criticul oferă mai degrabă niște micromonografii unde încearcă să surprindă „figura spiritului creator” al autorilor. Se poate spune că interpretul nu ține să exceleze prin expresivitate, nu simte nici tentația jurnalismului, dar intuiește fără greș esențialul unei opere. Pericolul pare a fi altul: aplicând o grilă de analiză mult mai complexă decât obiectul, criticul tinde uneori să îl deformeze prin supralicitare. Totuși, în majoritatea cazurilor, discursul critic probează nu numai o
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Sadova, j. Dolj), poet și jurnalist. Este fiul Gheorghiței (n. Apostolache) și al lui Petre Preda, țărani. Își începe învățătura în localitatea natală, continuând-o la Liceul „Frații Buzești”din Craiova (1974- 1978). În 1994 devine absolvent al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București. Lucrează ca metodist la Casa de Cultură a Tineretului din Craiova (1982-1990) și ulterior ca redactor la periodicele „Cuvântul libertății”, „Gazeta de Sud” și „Național”. Debutează cu grupajul de versuri Despre starea planetei
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]