2,595 matches
-
dintr-un oraș mai măricel, la jumătatea drumului către Typical, Wakefield caută o modalitate de a-și umple de sevă laptopul. Locul e plin de alții asemenea lui. Uite-l pe unul, o stîrpitură cu țăcălie. Ochii Îi mătură cu lăcomie holul aeroportului, iscoditor. Apoi face cîțiva pași hotărîți Înainte, și Încă un salt și gata! A ajuns! Se apleacă, rînjește, Își deschide geanta de pe umăr și scoate cablurile. Se lasă pe genunchi și Își bagă În priză laptopul și celularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pelerinaj prin atriumuri care țîșnesc pe verticală și atotputernice temple ale comerțului, ca și cum spațiul furat din avioane a fost adăugat aeroporturilor, Întocmai cum substanțele hrănitoare curg, din ce În ce mai rapid, dinspre plante și animale către gurile hulpave ale oamenilor. Mașinăria simultană a lăcomiei și hulpăviei jertfește individualul În favoarea ego-ului corporatist, Încarcerînd trupul Într-o celulă de grăsime și orice milimetru furat din tihna trupului sfîrșește În spațiul corporatist. CÎndva, existau vapoare cu cabine luxoase, trenuri cu minunate vagoane de dormit și avioane cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
afaceri. Caută urme de rimel scurs, dar sînt amîndoi foarte fercheziți. — Hei, strigă Paulee, cum e viața de om căsătorit? — Să te fut, spune mireasa, absolut relaxat. Felurile indiene sînt vegetariene, cu excepția mielului lui Frakas, pe care Îl hăpăie cu lăcomia unui hămesit. Wakefield bea o uriașă sticlă de bere indiană pentru a spăla În jos pe gît porția sa de vinete Vindaloo extra-picante. — Noi sîntem lumea, Îi șoptește Maggie În ureche. Wakefield se gîndește la familia ei de țărani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ar trebui, chiar ar trebui să-și mai viziteze comorile, ascunse În nenumăratele sale peșteri și să Înrămeze cîteva tablouri. CÎt despre Wakefield, băiatul e acum pe calea cea bună. Nu-i nimic rău cu invidia și cu oleacă de lăcomie. Wakefield continuă, fără să știe de digresiunile Diavolului. — Vă veți Întreba ce anume face ca o pictură a lui Robert Motherwell să valoreze un milion de dolari. O mînă de esteți care au căzut de comun acord, sprijiniți de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
burgheze ale sexului. Și alte picturi din sală reprezintă porci, În tot felul de ipostaze. Iată o fotografie care Înfățișează o gospodină cu șorț prezentînd spre inspecție un leș de porc unui bărbat pe a cărui figură se citesc invidia, lăcomia și dezgustul, ca și cum bărbatul se gîndește că lucrurile ar putea sta și invers: porcul să Îi prezinte spre inspectare gospodina eviscerată. — Mie poți să-mi dai oricînd un cotlet frumușel de la supermarket, observă cu delicatețe Doris. — Eu una nu mănînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este frică. Cred că, în timp, am încheiat un fel de contract, să negociem pe cât posibil. Bineînțeles, fiecare încearcă să obțină maximum de profit cu minimum de pierderi. Odata, un deținut pe viață venit din alt penitenciar se uita cu lăcomie la florile din birou. Comandantul de atunci i-a oferit una ca să o îngrijească în celulă. Aproape că i-au dat lacrimile, ne-a spus că acolo de unde venea îi rugase pe supraveghetori să îi aducă câteva fire de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
însemna să mă condamn singur la moarte. Trăind de mic pe stradă trecând în timp prin toate clasele sociale și intrând în contact cu unii și alții crezând că undeva îmi voi găsi locul, am constatat peste tot numai falsitate, lăcomie, bârfă, batjocură, desmăț, și orgii acest lucru m-a făcut să cred și cred în continuare că ceea ce am făcut până în prezent nu am făcut rău. Că am luat vieți omenești este adevărat, dar sunt sigur că atunci nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Am luat frunze și le-am mestecat, am smuls plante și le-am supt sucul, dar, pe măsură ce trecea timpul, rezistența mea slăbea. Și iar am auzit un râs batjocoritor. M-am pomenit căzut cu fața în apa fântânii, bând cu lăcomie, deși eram sigur că voi muri după ce îmi voi fi potolit setea... Și acum, gata. Vorbește-mi de Julia. Era frumoasă? XLV ― Nu știu dacă era frumoasă... Ceea ce știu e că am iubit-o. Asta îmi era de ajuns... Oricum
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Adică? ― Probabil, știi că a studiat retorica, logica și dialectica, înainte de a intra într-o mănăstire dominicană. Se zice că era atras mai mult de studiu decât de rugăciune și, dacă e adevărat, îl înțeleg foarte bine. Îi citea cu lăcomie pe clasici și se proclama urmaș al lui Democrit, Epicur și Lucrețiu. ― Tu te-ai vrut urmaș al lui Aristarc din Samos. ― Nu la lecturile sale m-am gândit când ți-am spus că eu n-am avut ambițiile lui
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
argintul bisericilor, prețioasele danii de la împărați, consuli și cetățeni particulari, banii pentru cheltuielile curente, pomenile și răscumpărările prizonierilor de război, precum și banii pe care Heraclion îi trimisese pentru plata funcționarilor și a militarilor. Onoriu nu acumulase acea enormă bogăție din lăcomie, ci din trufie. Voia să construiască o nouă Romă creștină, pentru a-l întrece în amintirea oamenilor pe marele papă Grigore. După trei zile de asediu și negocieri, Mauriciu a convocat judecătorii din Roma și pe cei mai înstăriți cetățeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu avuseseră timp să pună la loc sigur eventualul ei tezaur. Puteau fi acolo mătăsuri, pânzeturi și podoabe scumpe. Iar dacă incendiul de la uși ar fi cuprins și acoperișul, toate acele comori ar fi fost mistuite de foc. Am afurisit lăcomia oamenilor. Nu furaseră oare destul? Nu se mulțumeau cu răsplata pentru prizonieri? Refuzul meu însă ar fi stârnit cârteli, cu atât mai mult cu cât Rotari nu se arăta milos în astfel de cazuri. De aceea am hotărât să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a adresat: - Spune-i tot ce știi despre Romilde și pune să-i fie împlinită orice dorință și vrere. Oare sufletul lui Romilde să fi fost mai josnic decât cel al Gundepergăi? Dacă am putut să văd în Gundeperga consecințele lăcomiei de putere, cum am să pot judeca inima lui Romilde? Cu aceeași înțelegere pe care voi o să mi-o îngăduiți mie. Gaila s-a uitat la el uluită, fericită și uluită. Nu atât pentru neașteptata îngăduință, cât pentru dovada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
poți pur și simplu șterge. Dragostea îți va intra în vene, exact ca un drog. Ofrim Ileana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Secusigiu - Arad profesor coordonator Nadina-Maria Szakacs Galaxia celor nouă planete - part I Într-o lume condusă de lăcomie și ură, mai sunt și unii cercetători de care însuși Einstein ar fi fost mândru. Numele lui este dr. Eugenius Darius. El a fost atras de cele opt planete din galaxia cunoscută de tarunieni, cele opt planete se numeau: Pragia
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
foarte atent la cei din jurul meu. Voiam să văd cum reacționează turiștii la tot ce este atât de diferit pe apă. Cineva a fotografiat continuu, aveam impresia că nu mai are vreme să mai și vadă pe unde trece. Cu lăcomie voia să-și ia marea cu el. Frumos, am admirat intenția sa de a strânge marea într-un album. Un copil, privea prin binoclu depărtarea. Mi-am imaginat că citise mai multe despre ea, pentru că, din când în când, cerea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
într-un singur atac. Duse erau aceste planuri și degeaba fuseseră toate nopțile în care socotise cu frații mei ce animale aveau să-i fie oferite lui Esau ca să-i înmoaie inima și ce animale aveau să fie ascunse de lăcomia fratelui. Mamele mele nici nu începuseră să împartă odoarele și să pregătească darurile pe care tata voia să i le pună sub ochi lui Esau ca să-i potolească mâinia. Acum iată era prins în capcană și se afurisea că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acolo, dar printre femei se spune că cei doi au încercat să scoată mai mult de la un negustor într-o oarecare trebușoară. Victima lor s-a nimerit să fie cel mai sângeros cuțitar din Egipt, care i-a ucis pentru lăcomia lor. Gera a ridicat privirea și l-a văzut pe Iuda intrând în cortul lui Iacob. - Unchiul Iuda, fiul Leei, e șeful clanului de mulți ani. E un om cinstit și duce greul familiei, deși unii dintre verii mei cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
crucială, făcînd-o pe Marie să plonjeze În angoasa coșmarului care o chinuia de cînd se Întorsese pe insulă. Bătînd apa cu picioarele, zgîriindu-l pe Lucas pe cînd el Încerca s-o țină, urcă la suprafață, unde trase În piept cu lăcomie puținul aer care mai rămăsese. Ieși la suprafață și el, alături de ea. - Refuz să mor! spuse ea cu voce sacadată, cu energia disperării. Nu așa! Nu acum! Mai tîrziu, Marie avea să spună că fratele ei era cel care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
franci? exclamă PM, cu ochii ieșiți din orbite. - Din vînzarea unui teren bătrînului Pérec, declară Arthus, neluînd În seamă Întreruperea. - O vînzare Înregistrată pentru doar o sută de mii de franci. - Era și ăsta un mod de a scăpa de lăcomia fiscului, i-o Întoarse castelanul. N-ar fi trebuit s-o fac. Pledez vinovat. Bătrînul părea că savurează În mod deosebit situația. - Mai sînt și alte Întrebări curioase la care aș putea da răspuns? se interesă el. - Deocamdată nu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prin sertar, scăpă pe jos cîteva pastile pînă ce izbuti să-și strecoare una printre maxilarele Încleștate, apucă cu greu carafa pentru noapte, udă din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă pe care-l bău cu lăcomie pentru a face să alunece pilula. Anxioliticul Își va face efectul În cîteva minute, iar somnul Îl va elibera. Degetele lui noduroase agățară cuvertura și o dădură la o parte. Spaima Îl paraliză. Pumnalul cel vechi al lui Erwan-Marie, jefuitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cercetător să-și ia un an sabatic pentru a merge să lucreze cu alte echipe În Norvegia, În Japonia, În fine, În una dintre acele țări sinistre unde cvadragenarii se sinucid În masă. Alții - fenomen frecvent În „anii Mitterrand”, când lăcomia financiară atinsese proporții nemaiîntâlnite - porneau În căutarea unui investitor și Înființau o societate pentru a comercializa o moleculă sau alta; de altfel, unii adunaseră În scurt timp averi considerabile, valorificând fără scrupule cunoștințele dobândite În anii de cercetare dezinteresată. Concediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Întăresc, Își Înălță capul. — Continuă, te rog..., Îl rugă ea. El Își Îndreptă capul pentru a sta mai confortabil și Îi mângâie clitorisul cu degetul arătător. Buzele mici Începeau să i se umfle. Copleșit de fericire, i le linse cu lăcomie. Christiane scoase un geamăt. Preț de o clipă, Bruno revăzu vulva slabă și zbârcită a mamei lui; apoi amintirea se șterse, continuă să-i maseze clitorisul din ce În ce mai repede, lingându-i buzele cu limbi afectuoase. Christiane gâfâia tot mai tare, pântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înainte celorlalți rivali Întru boală și moarte. În mod firesc, medicul trebuie să se protejeze Împotriva unor asemenea impulsuri monopolizatoare - sau poate că ar trebui să le numesc instincte - caracteristice oamenilor concentrați orbește pe vindecare, mânați de adânca și specifica lăcomie a bolnavului care a hotărât să nu moară. Doctorul Bakst avea o constituție solidă, cu o curioasă tendință a capului pe care‑l purta ca un boxeur. Era cu neputință să știi ce gândește. Venea și pleca după cum Îi trăsnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mâncăm. MACABEUS: O mâncăm. INAMICUL: O mâncăm și ne culcăm. Și mâine ieșim la soare. (Cei trei mănâncă masa; la început cu oarecare furie o dezmembrează și rup din ea ca dintr-un vițel gras; din când în când, cu lăcomie, își mai smulg unul altuia câte o bucată; apoi se așază fiecare pe jos și își mănâncă partea sa; se privesc din când în când temători, pe sub sprâncene, fiecare păzindu-și bine, partea de masă; se șterg din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să stea și după năsosul ăsta, agent împuțit! Nu degeaba i se spune Omida - Plainjones auzise porecla de la un fost coleg al lui Harry Kerch de când studia dreptul internațional la Syracuse - căci nări-păroase avea nu numai fizionomia uneia ci și lăcomia ei care epuizează și stinge tot. Nu se poate spune, cu toată lenea-i birocratică de animal imens, că agenția dăduse greș alegându-și omul. Avea un nas deosebit, un proboscis de tapir trimis pe limes cu misiunea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai vorbim de rege, de suita sau de rivalul lui. Ar fi îndeajuns ca să puteți constata voi înșiși că dincolo de confortul și rânduiala care domneau în regat și în viața fiecărui supus, se căsca un abis de teamă și de lăcomie. Teamă, o să ziceți, teamă de ce? Căci lăcomia e mai ușor de înțeles. Dar n-am de gând să intru aici în aceste amănunte. Povestea mea e un basm, iar basmele nu sunt pentru cei care se delectează cu perspicacitatea autorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]