3,756 matches
-
Îți amintești, Într-o sticlă de la Binkie? Kay Își aminti. Faptul că nu-și amintise Înainte - nu-și amintise și și-o Închipuise pe Mickey tăind chiar felii de lămîie, storcînd sucul - o făcu să se simtă stînjenită. — Suc de lămîie, zise ea Încruntîndu-se, Într-o sticlă. Oare de ce am uitat asta? — Nu te mai gîndi la chestii de-astea, Kay. — Nu vreau să mă gîndesc la asta! Dar nici nu vreau să uit. Uneori nu mă gîndesc decît la asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și slăbi nodul cravatei. Mickey era ocupată cu scoterea păhărelelor, lingurilor și sifonului. Le puse pe o ladă de bere Întoarsă cu susul În jos, care se afla Între Binkie și Kay, luă ginul și deschise sticla cu suc de lămîie. Ginul era unul ieftin, fără o marcă anume, și În loc de Înlocuitor, avea suc original de lămîie pus Într-o sticlă maronie de medicamente cu un capac alb. Binkie Îl cumpărase de la farmacie, zise, pe post de supliment alimentar. Mickey amestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o ladă de bere Întoarsă cu susul În jos, care se afla Între Binkie și Kay, luă ginul și deschise sticla cu suc de lămîie. Ginul era unul ieftin, fără o marcă anume, și În loc de Înlocuitor, avea suc original de lămîie pus Într-o sticlă maronie de medicamente cu un capac alb. Binkie Îl cumpărase de la farmacie, zise, pe post de supliment alimentar. Mickey amestecă ingredientele și dădu fiecăreia paharul, păstrîndu-și unul. Le ridicară, gustară, apoi se cutremurară. — E ca acidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rîse. — Salut, Binkie, salut, Mickey. Ce mai faceți? Foarte bine. Gata de luptă, fată dragă. Și tu? Helen făcu un semn spre pahare. — Cred o să mă simt bine cu ceva de genul ăsta În mine. Bem gin cu vodcă și lămîie - Îți place? — Acum aș bea și sticlă pisată, dacă ar avea o urmă de alcool În ea. Își scoase paltonul și pălăria și căută o oglindă. — Arăt groaznic? zise ea, cînd nu găsi nici una și Începu să-și aranjeze părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cum să-ți descriu cît de ciudat apare un singur sîn În beznă, cînd pui lumina pe el. Își Înceti pașii și balansă lanterna. — Uite, aici e St Clement’s, biserica din poezia de grădiniță. Probabil că aduceau portocale și lămîi spre malul Tamisei, pe-aici. Helen se gîndi la portocala pe care i-o dăduse Kay În dimineața aceea. Dar, și Kay, și portocala păreau departe de acest loc. Erau de cealaltă parte a acestui peisaj nebunesc, imposibil. Traversară drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
amețită. — Atunci ar trebui să mă amețesc și eu. Nu-i plăcut să fii amețit de unul singur. Mai băură, apoi stătură așa, fără să vorbească. În cele din urmă, Helen Începu să cînte Încet. Clopotul de la SÎn Clement bate lămîi și portocale strident SÎn Petru-l Îngînă, pandișpan și smîntînă. — Ce cuvinte absurde, nu-i așa, zise ea oprindu-se. PÎnă acum, nici nu știam că mi le voi aminti. La SÎnta Margareta el bate cleștele și spineta. SÎn Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Apoi devastez dulăpiorul În căutarea unui ulei de baie relaxant - levănțică, castravete de mare, bergamotă -, dar cum mereu mi se termină aromele relaxante, mă mulțumesc cu o chestie care face spumă, se numește Vitality și are o culoare radioactivă de lămâie verde. Dau drumul la o apă insuportabil de fierbinte, atât de fierbinte Încât, când mă bag În cadă, corpului meu i se pare pe moment rece. Stau pe spate, cu nările umflate deasupra apei, ca un aligator. Mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-te o adolescentă cu un cercel În limbă. Stăm la o masă din colț, sub portretul unui conte cu obraji roșii. Tata are În față un scotch dublu și un pachet mare de arahide, eu am o apă tonică cu lămâie. Apa tonică cu lămâie a fost Întotdeauna băutura favorită a mamei mele. La Început a fost doar o băutură nealcoolică, doar mai târziu a devenit o stare de spirit. — Ce mai face micuța Emma? mă Întreabă tata. Respirația lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un cercel În limbă. Stăm la o masă din colț, sub portretul unui conte cu obraji roșii. Tata are În față un scotch dublu și un pachet mare de arahide, eu am o apă tonică cu lămâie. Apa tonică cu lămâie a fost Întotdeauna băutura favorită a mamei mele. La Început a fost doar o băutură nealcoolică, doar mai târziu a devenit o stare de spirit. — Ce mai face micuța Emma? mă Întreabă tata. Respirația lui e un amestec puternic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
zis că pot să mă uit la Rugrats. —Bine, poți să te uiți la Rugrats dacă te Îmbraci În rochia albastră până vin Kirsty și Simon. 11.47: Totul e perfect sub control. Mă Întorc la rețetă. „Amestecați sucul de lămâie și brânza cu mucegai cu sosul béchamel rece“. Care sos béchamel? Dau pagina. „Pentru rețeta de sos béchamel, vezi pagina 74.“ Ce? Acum Îmi spun. Sună mobilul: e Rod Task. E un moment prost, Katie? Nu, deloc. Au! Ben, termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care a ieșit din mulțime și a luat-o În brațe pe Emily. Mami se simte atât de bine, că a râs până când i-au căzut lacrimile singure. Așa, cine vrea să mănânce o clătită? Vrei cu gem sau cu lămâie? Eu o să iau cu gem. E În regulă dacă-i iau cu mine, Kate? mă Întreabă Paula repede. Iar eu dau din cap pentru că, În mod evident, nu pot să vorbesc. Cu Ben În cărucior și Emily țopăind lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să-mi ajungă la fix să acopăr tortul. Îmi ia opt minute să transform roca pentru glazură În praf. Am grijă să nu adaug prea multă apă caldă, picur apoi un strop minuscul de colorant galben. Iese o nuanță de lămâie mai decolorată: puțin cam prea sclifosit, un pic prea - cum să zic - ca rochia mamei premiantului clasei la ceremonia de absolvire a școlii preparatorii pentru facultate. Ne trebuie ceva mai vesel pentru o zi de naștere: galben-gălbenuș, galbenul lui Van
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de droguri. Ce dracu’ o să-i zic lui Richard? Pe măsură ce dispare efectul ierbii, simt și greață, și o foame Îngrozitoare În același timp. Evaluez comparativ meritele brioșei uriașe cu afine cu ale autohtonei ei surori mai de soi, brioșa cu lămâie și susan. Le cumpăr pe amândouă. Îmi Îndes În gură bucăți din fiecare, alternativ, când ridic privirea și văd niște trăsături familiare de culoarea cărămizii aruncându-mi priviri Întunecate. —Iisuse, Katie. Sper că nu mănânci pentru doi. Am deja destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Încerca să-și vîndă acțiunile de la club. Hennessy traversă terasa În urma mea, fără nici o tragere de inimă. Un balcon Îngust Înconjura casa și ducea la o scară de piatră care urca dealul la vreo cincisprezece metri distanță. Un crîng de lămîi Își revărsase cîndva parfumul uleios asupra ferestrelor dormitorului, dar furtuna de flăcări trecuse și prin el, iar acum doar niște cioturi carbonizate mai răsăreau din pămînt ca o pădure de umbrele negre. — Dumnezeule mare, e o ieșire de incendiu..., am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
doamna Hollinger? — Nu, răspunse Cabrera, arătînd spre coridor. Se refugiase În capătul casei. Poate focul era mai puțin intens acolo. Ne-am croit drum de-a lungul coridorului către o Încăpere mică, a cărei unică fereastră dădea spre livada de lămîi. Cu tot efectul distructiv al focului, era limpede că aici o sensibilitate sofisticată născocise o tainică lume rafinată, aproape desăvîrșită. Un paravan chinezesc lăcuit separa dormitorul de living, iar pe latura opusă căminului, față În față, se afla ceea ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
stîncoasă de deasupra casei Hollinger. Coincidență sau nu, Crawford abandonase Saabul aproape În același loc În care fusese găsit Jaguarul lui Frank cu tot cu sticla incriminatoare, conținînd amestecul de eter și benzină. Mă trăsni ideea că incendiatorul ajunsese În livada de lămîi urcînd scara de piatră, iar la Întoarcere, văzînd Jaguarul parcat lîngă stația de autobuz, profitase de ocazie ca să-l implice pe posesorul acestuia, lăsîndu-i pe bancheta din spate sticla pe care n-o folosise. Încredințînd Citroënul camerelor de securitate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
către est, turnurile hotelurilor din Fuengirola i se Înfățișau soarelui care cobora, așteptînd să Înceapă proiectarea spectacolului vesperal de sunet și lumină pe ecranele gigantice reprezentate de fațadele lor placate cu sticlă. De la platforma de piatră, povîrnișul cobora către rariștea lămîilor Înnegriți, apoi spre poarta din spate și spre garajul de lîngă casa năruită de incendiu. Am părăsit platforma și am pornit către livadă, cercetînd terenul pietros În căutarea vreunei posibile urme lăsate de incendiator. Chiar deasupra capului meu se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vizetei, plutea atît de aproape deasupra mea, Încît aproape Îmi atingea creștetul cu ghetele. I-aș fi făcut cu mîna de n-aș fi fost atît de preocupat de-ale mele, așa că am pășit mai departe printre cioturile arse ale lămîilor, zdrobind sub tălpile pantofilor fulgii de cărbune care acopereau pămîntul. Treizeci de metri mai Încolo, lîngă poartă, șoferul familiei Hollinger stătea cu spatele la vechiul Bentley, oprit pe alee. Mă pîndea, ca Întotdeauna, cu o privire fixă și un aer aproape amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În parcarea de la Închisoare rezervată vizitatorilor. L-am condus pe Danvila la mașină și, În vreme ce el Își aranja servietele pe scaunul de alături, am scos din buzunarul halatului meu flaușat setul de chei pe care Îl găsisem În livada de lămîi. Le-am testat În Încuietoarea portierei lui și, după cum bănuisem, nu se potriveau. Însă Danvila Îmi remarcă schimbarea din privire. Domnule Prentice, vă bucurați de șederea În Estrella de Mar? — Nu chiar. Dar e un loc plin de farmec - chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sfărâme totul, și realitatea, care mi se părea nu demult foarte mică și plicticoasă, să se întindă cât cuprinde, ca un lințoliu greu, peste tot ce izvodea mintea mea? Bobo s-a întors cu o cană fierbinte de ceai cu lămâie și m-a obligat să sorb măcar câteva înghițituri. A îngenuncheat din nou și iar mi a șters cu vată julitura de la genunchi. îmi tampona rana, aplecat, și în timpul ăsta îmi povestea despre accidentul lui Eduard. Abia atunci am înțeles
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
senzația că este un turist pornit într-o excursie lungă care-și îngăduie un mic popas la o cabană, în față având o farfurie plină cu plăcinte pufoase și ceai fierbinte, îndulcit cu miere și aromat cu multe felii de lămâie. Ca o manifestare involuntară a senzației de plăcere la asemenea gânduri își trece limba uscată peste buzele arse și crăpate de sete. Zgribulit, strânge mai tare mantaua lungă în speranța că așa va simți mai puțin mușcătura frigului. Curând, tihna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bătrânețe un imobil delabrat pe strada Carol, colț cu strada Olari, unde starea amărâtă a casei răspundea aceleia proprii. Mai curios încă, instalat, în fine, într-un luxos apartament în centrul Capitalei, ducea dorul casei de mahala, cu leandri și lămâi pe prispă, cu liniște, sațiu. Semn că soarta nu-i hărăzise darul de a se bucura de viață așa cum decurgea, că o adâncă nemulțumire mocnea în însăși alcătuirea insului. Moștenită, dar în altă gamă, de la detestatul părinte. Alegerea de primar
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
ne dau mașini pe el..." "Bine, dă-ne atunci icre negre", zise Ion. Ni se schimbă fața de masă, murdărită de scrumul țigărilor, ni se aduseră scrumiere curate, apoi, foarte ceremonios, chelnerul sosi cu icrele, cu pâinea prăjită, unt și lămâie. "Doriți și cîte-o țuiculiță? zise el. Merge după bere, nu prea merge invers...'" Ne aduse țuică și apă minerală și ne părăsi. "E un tip interesant, zise Ion, știe multe. Îmi place de el că judecă regimul cu blândețe și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lemn galben, ce-o fi fost, stejar bine lustruit, miez de trandafir... Dădurăm într-un antreu cu dalii roșietice și intrarăm apoi într-o încăpere fără ferestre și fără ziduri, ai fi zis un uriaș dulap din același lemn de lămâi sau de trandafir, și ne oprirăm lângă altă ușă, adică femeia se opri, și în semiântuneric dibui cu mâna într-un loc știut de ea. Auzii pocnetul unor comutatoare de două, de trei, de patru ori. Apoi deschise ușa și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
masă de hol spre fereastra care da în stradă, iar alături, în stânga, o dormeză cu noptieră mare, plină de cărți. Plafoniera era aceeași din camera ei de fată, lacrimi și frunze de cristal, iar parchetul, denivelat, era totuși galben ca lămâia. Mă mirai, în timp ce ea dispăruse pe o mică ușă de lângă dormeză, că în acest spațiu mai avea loc în stânga o pianină pe care fusese așezată o fotografie cu suport de carton. Era ea, cu o expresie nostalgică, ca și când ar fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]