4,114 matches
-
albiseră. — N-o să ghicești cine e aici. Ghicește! Am privit împrejur, dar n-am văzut pe nimeni care să merite gradul acela de încântare al lui Bea. — Pabst Blue Ribbon, a pronunțat rar și solemn Bea. Ochii mi s-au lărgit la fel de tare ca și ai ei. Tu glumești. Aș glumi eu pe chestia asta? Tipul e aici. și cred că a devenit și mai superb decât era în facultate. Dacă așa ceva e posibil. Bea și-a cârmit discret capul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu excepția lui Vivian, care era în L.A. - era așezat pe o parte. Am ochit un loc gol lângă Phil și i-am aruncat pe privire lui Lulu cea îngâmfată, care stătea pe scaun cu o expresie inocentă, pictată în ochii lărgiți de uimire. Pe ea aveam s-o ucid mai târziu. Acum aveam treabă. — Toată lumea, faceți cunoștință cu cel mai nou editor al nostru, Claire Truman, a spus Graham. Claire, ai sosit la timp ca să le povestești tuturor despre cele douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
după care ezită. Desfăcu una din veste din legătura compactă și izbuti să și-o pună pe ea. Apoi se întinse iar pe saltea, cu fața în jos, și vâsli în continuare cu mâinile, înaintând pe canalul care se tot lărgea. Sally stătea rezemată de ușa cabinei și se uita plină de ură la Gaskell. — Javră idioată! zise ea. Trebuia să-ți deschizi tu gura aia mare! Și-acum ce dracu’ ai de gând să faci? Pentru început, să divorțez de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
uscat. Nu îi răspund. La început. În schimb, ochii mi s-au oprit asupra unei fotografii de-a lui Adam. E o fotografie imensă, și el arată splendid. Zâmbește, scoțând la iveală niște dinți perfecți, și poartă smoching. Și-a lărgit nodul de la cravată și stă pe jos, cu picioarele încrucișate. Un pic de balsam... Doamne, e superb, nu-i așa? — Da... aaaa. Aș vrea doar un pic de... aaa... balsam fără clătire. Nu prea mult, totuși. Se culcă cu Jane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ar fi putut publica decât economisind banii de la întreținere, adică mutându-se într-o casă ce nu mai corespundea descripțiilor homerice. Aici, cercul de cunoștințe întâmplătoare, cu care probabilitatea să mai dai vreodată ochii este redusă la minimum, s-a lărgit până la dimensiunile unui târg de provincie. Ies repede din crâșma de cartier, zdrăngănind clopoțelul de deasupra ușii, apăsat aproape fizic (cu capul îngropat între urechi) de gândul că trebuie să mă întorc acasă, la cina săracă din care unchiu-meu abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
coc și mân calul în galop. Călăresc peste dealuri și pe malul râului. Vântul care îmi adie pe față mă face să simt primăvara. Zâmbind în vânt, mă gândesc în sinea mea: Sunt o fată-bandit! Călăresc până când nările calului se lărgesc de la gâfâit și pătura s-a umezit de la transpirația lui. Și apoi îmi mai înfig călcâiele în el pentru un ultim galop. Doamna Mao Jiang Ching e mulțumită, dar plictisită în același timp. Începe să se sature de rolul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-și exerseze rolul așa cum îl percepe ea. Citește documentele care circulă pe biroul lui Mao. Află că Statele Unite au intrat în război. Află că Hitler este alungat de Uniunea Sovietică și că japonezii se retrag. Partidul Comunist Chinez s-a lărgit și este cea mai mare grupare politică din lume. Soțul ei devine un nume de marcă al țării și un simbol al puterii și adevărului. Ce s-a ales de mine? se întreabă actrița. Fairlynn ocupă un loc în congresul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îndrăzneț. Îmi educ prietenii trimițându-le lucrări de referință, printre ele „Tămâia de la miezul nopții”, o piesă clasică de operă chinezească, și celebrul cântec italian „Întoarcerea la Sorento”. La început, ei sunt nedumeriți - sunt obișnuiți cu gândirea liniară tradițională. Le lărgesc orizontul și, treptat, ei profită de pe urma învățăturii mele. Se dezvoltă din ideile mele. Există câteva minți strălucite. Un compozitor este atât de ager la minte, că transformă „Valsul florilor” de Ceaikovski într-un dans popular chinezesc și-l intitulează „Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
el poartă o pereche de pantofi noi din piele. Își amintește că el urăște pantofii noi. Îl întreabă dacă nu vrea să se schimbe în niște sandale din bumbac. Nu mă bat, îi explic el. Micul Dragon mi i-a lărgit. Sala Pinilor a fost cândva o curte mare cu copaci seculari. Pe laturile de est, vest și nord sunt arcade. Și, de asemenea, stâlpi din piatră, minunat sculptați. Cuplul pășește încet printre copaci. Se află acum pe aleea imperială centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
gâtul singur, azi, cu dosarul transfugului: trebuie numai să fie cu ochii pe el, să nu-i compromită lucrarea. — De săptămâna trecută, planul de măsuri trebuia să fie pe masa mea! Aici! (Bate cu pumnul În masă.) Unde e? Își lărgește cravata la gât și-și desface nasturele cămășii. * La controlul de rutină de săptămâna trecută, medicul Direcției, Felceru, cum Îi zice el și-n față, i-a atras atenția s-o lase mai moale, că tensiunea, colesterolul, plus coxartorza... — ...Data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că avea exercițiu! Poate s-o fi utilizat, la rândul ei, ca să-și acorde un ascendent față de prietene. În schimb, Cristian nu povestea nimic despre familia soției! — Era conștient că a făcut o mezalianță! Lumina tunelului din care ies se lărgește treptat spre păduricea cu trunchiuri subțiri și drepte. Dealuri golașe, semănate cu smocuri de vegetație, lăsând tot mai jos albia secată a râurilor de altădată, care umpleau de mlaștini și țânțari văile, azi secate. Cristos s-a oprit la Eboli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fi chiar ultimul. Degeaba încercă D’Autrey să pătrundă dincolo de zâmbetul prințului. Acesta își lăsase deja pleoapele în jos. Așa încât se apucă temeinic să mănânce. Înghițea enorm. Își trecea, pur și simplu, mâncarea direct în stomac, fără să o mestece, lărgindu-și gâtlejul cu ușurința unui imens șarpe boa. ― Sunteți un om extrem de generos, Alteță! Prietenul meu se va bucura, după cum, de altfel, și eu mă bucur că am din nou privilegiul de a vă vorbi despre tainicele aspecte ale existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
buze. —Păi, n-o să fii sigură până nu încerci, nu? În fond, nu mi se pare că situația s-ar putea înrăutăți. N-ar putea decât să se îmbunătățească. Ai făcut cunoștință cu ea? a întrebat-o Susan cu ochii lărgiți de curiozitate. —N-am văzut-o decât atunci când a dat buzna la noi, la nuntă, așa că nu, nu realmente. Știi ceva despre ea? — Știu că e italiancă. Adevărată. S-a născut în Italia. A venit aici când Luca a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
guelta din munții Huaila. Lângă mormântul lui Ahmed-el-Ainin, „schimnicul“. — Știi unde e? — Personal, nu, dar mi-au explicat cum se ajunge acolo. — E departe? — O zi și jumătate de drum. — Anunță-l pe caporal. Plecăm în zori. Zâmbetul negrului se lărgi și spuse cu intenție: — Acum eu sunt caporalul, îi aminti. Caporal-șef. Zâmbi și el. — Ai dreptate. Acum ești caporal-șef. Ai grijă să fie totul pregătit când răsare soarele... Și adu-mi ceaiul cu un sfert de oră înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu se aude decât o fată zbierând „Come with me to ecstasy“ sau „I’m coming up on love“ de sute de ori, și veșnic pe aceeași notă, te poate scoate din minți. M-am consolat cu gândul că Îmi lărgeam astfel orizonturile și rămâneam În pas cu ultimele tendințe. Băiatul În costumul ecosez roșu-verde era alături, la bar, și comanda o sticlă cu suc de portocale. Întorcându-și capul, ne zise: — Bine, fetelor. V-ați aranjat sau mai aveți nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am ajuns eu puțin cam devreme. Voi aștepta În creșă. — Derek nu mi-a pomenit nimic despre faptul că urmează să aibă o Întâlnire cu cineva, zise Lesley, iar ochii albaștri i se Îngustară. Ca reacție, ai lui Janice se lărgiră brusc. Păi, de ce ar face asta? spuse cu un glas dulce. Asta e problema lui personală, nu? Hai, vino, Devon. Trebuie că era prima dată când Lesley apuca să-l privească mai atent pe băiețelul care o ținea pe Janice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În jurul numelui lui Khayyam, traducerile se succedară, edițiile se Înmulțiră În Anglia, apoi În mai multe orașe americane; s-au format societăți „omariene”. În 1870, s-o repetăm, moda Khayyam se găsea la Începuturile sale, cercul admiratorilor lui Omar se lărgea cu fiecare zi, dar fără a depăși Încă limitele păturii intelectuale. Cum acea lectură comună Îi apropiase pe tatăl și pe mama mea, ei se apucară să recite catrenele lui Omar, să dezbată semnificația acestora: vinul și taverna erau oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se opreau să ia o gustare festivă cei care terminaseră deja defilarea. În fiecare an, de ziua națională, eu eram în culmea fericirii. Din cauza mirosului de friptură, care urca până la ferestrele noastre. Alergam pe balcon și simțeam cum mi se lărgesc nările ca ale lui Fernando, taurul cel cuminte, când adulmecă petalele florilor. Teribil îmi plac desenele animate. Pe axa principală, care lega Gara de Nord cu Piața Operei, mesele înguste erau acoperite cu hârtie albă, iar pe hârtie rămâneau pete verzui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
locuința care semăna cu o masă de biliard. De câteva săptămâni, tata spăla vase într-un subsol, opt ore pe zi. Între timp, căpătase destulă îndemânare. Toni îi dăduse un palton vechi de-al lui, unul lung, iar el îi lărgise buzunarele, tăind căptușeala. Ca să-l ajute, doamna Sanowsky stătuse la mașina de cusut până noaptea târziu. În pauzele partidei de wrestling, tata umbla de colo până colo, cu paltonul pe el, iar Toni îl examina cu priviri de expert. Spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
picături de ploaie, limba mea este însetată de vin, îi caut urmele pe organul tare, care i se leagănă bețiv între testicule, mă lipește de el, sticla goală de vin îmi alunecă pe ceafă, oaza din deșertul ochilor lui se lărgește în clipa în care geme adânc, trupul său încordat se relaxează dintr-odată. Hai în pat, îmi șoptește el cu voce tandră, mă învelește într-un prosop și mă trage după el, ca pe o fetiță pe care o duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fiecărui sentiment, efectul lor asupra vremii, asupra plantelor și asupra animalelor, asupra pământului și asupra aerului, nu doar asupra ta, iar el tace rușinat, gura lui se deschide încetișor, mâinile slăbesc strânsoarea prosopului, iar eu observ încordată cum nodul se lărgește, îl și văd căzând pe podea, dar imediat îmi mut privirile de la el către ea, o privesc, suntem dezgoliți în fața ei. Am auzit furia în vocea ta, Naama, reproșul ei plutește în spatele meu, te-ai înfuriat pentru că te-a deranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă uit prin camere, una după alta, până când descopăr într-una dintre ele, lângă geam, o grămăjoară de membre adunate cu durere în jurul delușorului unei burți ascuțite, un cap aplecat acoperit de păr roșu, scurt, ochii de căprioară rănită se lărgesc surprinși la vederea mea, iar eu mă așez șocată pe marginea patului ei și șoptesc, Yael, ce faci aici, când ai ajuns, nici nu mă gândeam că ai putea fi aici. Am venit în urmă cu o săptămână, miaună ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cum te voi aduce aici și îmi vei face un cadou, știi că am fost acolo numai pentru tine, iar eu oftez, avea dreptate, avea dreptate, doar eu greșesc tot timpul, mă așez înfrântă pe marginea patului, îi văd umerii lărgindu-se, privirile lui sunt din ce în ce mai impunătoare pe măsură ce se apropie de mine, zâmbetul său e uriaș, am impresia că imediat dinăuntrul gâtlejului său va izbucni un lătrat, asemenea lătratului lui Eliahu. Lasă-mă în pace, îl împing eu, dar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
căruia se adaugă treptat trăsăturile unei fețe arse de soare, încordate, de care ea se apropie încet, fără încredere, temându-se că imediat și fața aceasta va exploda în mii de fâșii colorate, dar un zâmbet îi înflorește pe buze, lărgindu-se din ce în ce mai mult. Privesc pragul acela îngust, pe care silueta trupului său îl umple și dealurile umerilor săi ascuțiți și îmbrățișarea aceea lungă și tăcută a lor care îngheață în fața ochilor mei, sunt ca două păpuși răsucite una în îmbrățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lăsĂm urme direct de pe drumul principal, Îi explică soră-sii. Tufărișul se-ntinsese așa de tare peste potecă, Încît fură nevoiți să se oprească de cîteva ori ca să evite crengile. — Parcă sîntem Într-un tunel, spuse soră-sa. — O să se lărgească mai Încolo. Am mai fost vreodată pe-aici? — Nu. Nu te-am luat niciodată la vînĂtoare atît de departe. — Și cînd se termină ajungem În locul Ăla secret? — Nu, Piticot. Trebuie să trecem de niște Încrengături rele de tot. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]