KorAP: Find »[drukola/base=labă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...160 >

3,980 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

Îi e Înfundat cu praful cenușiu, gustul de ars, de funingine, pe limbă, icnește, bicicleta s-a poticnit de un corp moale și a aruncat-o Între mormanele de moloz care fumegă, imense, pe cerul roșu, se ridică În patru labe, e desigur un vis că merge Împiedicându-se În sârmele negre, fierbinți, care ies din moloz, din scândurile prăfuite, pline de cuie, din picioarele frânte ale mobilelor. Cade, se ridică, așchii, cioburi fierbinți, pietre ascuțite i se Înfig În coate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

doamnei consul - un mic Maltez cu blana sidefie, zilnic spălată și îndelung pieptănată - care visa liniștit în poala stăpânei sale tresări nervos și începu să adulmece în direcția grupului compact de la ușă. Sări pe covor și, de acolo, proțăpit pe labele lui scurte, începu mai întâi să mârâie, apoi să latre de-a dreptul isteric și să tremure într-un fel atât de caraghios, încât pe cei mai tineri îi pufni râsul. Stârnit și mai tare, Maltezul se apucă să sară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
de-a dreptul isteric și să tremure într-un fel atât de caraghios, încât pe cei mai tineri îi pufni râsul. Stârnit și mai tare, Maltezul se apucă să sară de colo-colo și să se răsucească mereu numai pe patru labe deodată, ca o jucărie de bâlci. Moțul din creștet, legat cu o panglică vert d’eau, într-o potriveală absolut subtilă cu rochia stăpânei, sălta și el în același ritm. Din ce în ce mai înspăimântată și roșind violent pentru comportarea atât de nediplomatică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
lui Ahmed Pașa. Marele vizir era sătul până peste cap de acest război ruinător pentru ambele părți, un război din care avea de câștigat doar dușmanul lor comun, dușmanul seminției umane, teribilul Napoleon, singura dorință a acestuia fiind să pună laba, într-o bună zi, pe amândouă imperiile. În acest sens, marele vizir își formulase și mesajul său către generalul Kutuzov, cu rugămintea de a transmite guvernului rus că ar trebui să se convingă de aceste realități și să renunțe la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
în centrul unor cercuri concentrice. După toate probabilitățile, un antic gnomon. Într-o dioramă cu elemente de vegetație africană, descoperi un animal împăiat, ciudat și legendar. Și barba lui șterse prelung geamul, în încercarea de a examina cât mai bine labele acelui sirus, jumătate de leu, jumătate de condor, crestele zimțate și pliurile gâtului, solzii cozii lungi, botul ca de șarpe, cu limba despicată, ca să se oprească în dreptul cornului ascuțit de pe frunte. Dariustimo îl privi meditativ. Un astfel de corn îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Cu ușa închisă în spatele lui, Hermelinul vedea deja mâna pe care contele o flutura ca pe un steag însângerat. Se sperie și mai tare, pentru că nu suporta sângele. I se tăiară picioarele. Se prăbuși. Încercă să se târască în patru labe, dar nu mai avea pic de putere. Ca prin ceață, întrezări albastrul unor minunați pantofi de lac, două catarame năstrușnice, niște picioare cambrate, galbenul unor ciorapi de mătase bine întinși până sub genunchi și, ceva mai sus, o coapsă fină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
și-a ratat momentul lui de glorie pentru eternitate: capturarea distrugătorului de lume! Ce ratare prostească!” mormăi prințul. „Dacă nu s-ar fi lăsat condus de orgoliu, dacă nu s-ar fi încăpățânat, cu siguranță ar fi reușit să pună laba pe Napoleon. Ohhh, prietene! De ce n-ai făcut-o? De ce n-ai făcut-o! Lumea ar fi fost cu totul alta, iar eu n-aș mai sta acum, în trăsură, cu inima plină de neliniște pentru prezentul și pentru viitorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

Dobrogea? Era a lor, ca să ne-o deie, În-schimb? - Hai să ne Întoarcem unde rămăsesem. - Hai. Și mai zic: «De unde-ai scos tu, Ivane, panglica cu Bessarabia? Eu știu mai bine decât tine care, pe vremea ceea umblai În patru labe prin turbă și pupai poala Hanului... Eu știu de o Basarabie, Între Cotul Dunării, după Galați și Gura Prutului - În mare, Cahulul și Ismailul - așa i s-a spus o vreme locului, după numele lui Basarab I-ul, domn al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Ce-i cu Bessarabia? E a noastră, pământ rusesc, e-hei, de când...» «E-hei - de când?», zic, «să-ți spun eu: din 1812 până În 1918 și acum din ’40...» - ți-am spus: discuția avea loc În ’42 - «de când ați pus iar laba pe ea...» El: «N-am pus nici o labă, fiindcă-i a noastră!» «Era - după ce ați-răpit-o», zic, «ați ocupat un pământ românesc, cu locuitori români, vorbitori de limbă română...» «Vorbitori de limbă moldovenească, limbă slavă, nu românească!», face el, cu spume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
rusesc, e-hei, de când...» «E-hei - de când?», zic, «să-ți spun eu: din 1812 până În 1918 și acum din ’40...» - ți-am spus: discuția avea loc În ’42 - «de când ați pus iar laba pe ea...» El: «N-am pus nici o labă, fiindcă-i a noastră!» «Era - după ce ați-răpit-o», zic, «ați ocupat un pământ românesc, cu locuitori români, vorbitori de limbă română...» «Vorbitori de limbă moldovenească, limbă slavă, nu românească!», face el, cu spume la gură (măi, și când mă gândesc că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
luminate, numai că. Numai că Începe să miroasă ceva necunoscut. Și rău. Și. Tot a Vin-Românii, dar nu-i cal; nici tun. - A ce miroase, așa?, o Întreb pe Nora, În șoaptă. - Hai să vezi. Hai să văd: În patru labe, să nu fim văzuți, ajungem lângă o colibă mai mare de pânză de cort, cu perdeaua-ușă dată la o parte.Înăuntru se văd oameni În alb: nu știu ce le fac - dar le fac ceva rău unor bieți oameni culcați, care gem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
curat, În bolșevici și antibolșevici - cale de mijloc nu există! - Vezi c-ai Învățat lecția, bolșevicule?!, rânjește bivolul de Grabenko. Ce, -ți pare rău că azi n-ai avut cu cine să faci pe tălmaciul? Las’, că mai pun eu laba și pe alți parașutiști, te chem să-mi traduci... - Nu ție, rusnacule!, zice tata. Lor să le traduc ce ordine am primit, direct de la Moscova... - Vezi c-ai Învățat lecția, dom’ uciteli? O continuăm noi altădată, acum să mergem, dom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
prelins, căciula. Și hai, dom’locotinent! Săru’mâna, coniță... - Călătorie sprincenată și salutări soției, zice mama. Mai are vată pentru uz personal, mai are? - Asta-i, că nu prea... Dar lăsați, că mai trec eu... - De ce să mai treci? Pui laba pe-o bolșevică, o aduci Încoace, eu Îi dau vata, dumneata o Împuști frumos, Îi iei vata, i-o dai soției... - Șșșșșș’... - acum tata joacă rolul cumintelui, al șâșâitorului. - Ce, nu-i așa? se răstește mama la tata. - Lăsați, coniță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Început. Dar ți-ai găsit să rostească vreun cuvânt de scuză, măcar de părere de rău... Nimic! Ba, când m-am liberat, unul din ăsta - mă ura, de parcă i-aș fi pohtit ibovnica - zice: «Lasă, că până la urmă tot punem laba pe tine și te-nfundăm!» Că mă Înfundă!, nu că au să afle adevărul-adevărat... Așa am fost eu primit În țara mea... Tata râde, nechează galben. Știu că vine ceva și mai neplăcut: - Dacă nu m-ar fi bătut... Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
propria-le nenorocire. Dar nu fac un efort mărunt (pentru alții!): să-i caute pe vinovați dinaintea lor, deasupra lor (În piramida cu pricina), și să-i arate pe cei care-i umilesc, Înfometează, țin, mențin În genunchi, În patru labe... Nu, ei Îi caută pe „vinovați”, după Înțeleptul obicei al robului din tată-n fiu, printre cei de-alături... Aceștia sunt suspecții, sunt „străinii” (o nuanță: «nu-i de-al nostru»; «nu simte românește”»..); deci: vinovații! - pentru că, o dată, vorba tatei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
al nostru»; «nu simte românește”»..); deci: vinovații! - pentru că, o dată, vorba tatei: „cunoscuseră”, mult Înainte, nenorocirea dinspre Răsărit, iar a doua oară: de-a dreptul periculoși: cum Îndrăznesc ei, niște... rusificați, să se ridice În două picioare, În mijlocul Bărăganului de patru labe neaoșe (acestea daco-romane!) și să strige că-i doare? - ce, parcă numai pe ei Îi doare lovitura de ciomag ori de gârbaci?, pe toți ne doare, dar nu mai facem atâta caz - apoi noi suntem Români, măi frate: rezistenți, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
cum Îți spun: ciocoi! Și tot cu suflet de arendaș a rămas după ce-a devenit stăpân. Nu știu ce scrie În cartea pe care-ai adus-o, dar știu că acel Gheorghe, primul, a făcut el ce-a făcut, a pus laba pe moșiile lui văru-său - ca stăpân! Dar ia dă-l Încolo, ce pierdem noi timpul cu Grecii? Pe mine mă cheamă Popescu și gata! - Și-gata, de rușine? Rușine că bunica a fugit de la tată-său, cu un băiat sărac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
cu totul, că partea intrată-ntâia iese pe partea cealaltă - vorbesc de cap. Intru, ies; intru-ies; intru pe unde-am ieșit - pe brânci. Nu-mi place. Nu-mi mai place: intru, dar nu mai ies: mă Înalț, Întâi În patru labe, apoi În picioare. L-am rupt!, l-am stricat, l-am distrus! Îl calc În picioare, mânios. - Lasă, băi’țălu moș’lui, că la iarnă, -i Începe iară coliba..., Îl audpe Moș Iacob, care mă pândise, la gard. - Dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

el strâmbându-se. Ăștia nu obosesc niciodată. Și de ce trebuie urle tot timpul? Te ia cu durere de cap. Julia s-a dus lângă pat, după care s-a suit pe el și a început să se târască în patru labe, capturând telecomanda din mâna lui James. Apoi a apăsat pe butonul de stingere. —Ei, nu vrem să te ia cu dureri de cap, nu? a spus ea începând să tachineze urechea lui James cu limba. Știa că mișcarea asta îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
erau acelea la care te-ai fi așteptat dacă i s-ar fi propus să cumpere un crocodil matur, pe care să-l țină în baie. Da, știi, o chestie din aia rozacee, care se târăște de colo-colo în patru labe, a glumit Susan, sperând să relaxeze ceea ce de-acum bănuia că avea să devină o conversație teribil de negativistă. Da, Susan. Bărbatul era iritat. — Știu ce e ăla un copil. Ce vreau să spun este de ce ți-ai putea dori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Julia s-a oprit brusc să se holbeze la imaginea unei femei îmbrăcate în ceea ce părea a fi un abajur cu franjuri întors cu susul în jos. Piciorușele viguroase i se ițeau din fund ca două trunchiuri de copac, iar labele erau îndesate într-o pereche de sandale ortopedice, cu talpă de plută, care arătau cu cel puțin un număr mai mici decât ar fi trebuit. Julia a studiat intrigată fotografia, ca să afle identitatea acelei nefericite care arăta de parcă s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
un chestionar detaliat chiar la prima întâlnire. Întrebarea unu: „Ai vreo fostă nevastă, nebună de legat, care bântuie prin viața ta?“ Alison a ridicat un deget. —Întrebarea doi: „Îți dorești copii? Dacă răspunsul este da, atunci ești dispus să faci laba într-o eprubetă?“ Toate patru au izbucnit în râs. Ceea ce reprezenta o schimbare bine-venită față de atmosfera sumbră din ultima jumătate de oră. —Ei, a spus Fiona ridicându-și paharul, aș vrea să propun un toast... pentru minunatele prietenii care ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

tufiș, atât de lipit de pământ și atât de tăcut, că nici băiatul, nici animalele nu-l simțiră, și doar când se pregăti să facă saltul definitiv îl doborî cu o împușcătură în cap, înainte de a apuca să-și desprindă labele de pe pământ. Blana acelui ghepard era unul din motivele lui de mândrie, trezea admirația tuturor celor care îi vizitau jaima, și felul cum îl omorâse făcuse să se răspândească pe acele meleaguri porecla lui, de Vânătorul. Cei patru oameni porniră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
o sirenă sfâșie noaptea, alarmând vecinii, și când fugarul se afla la jumătatea străzii, unul din polițiști își făcu apariția la colț și, fără să ochească, trase o rafală scurtă. Impactul glonțului îl aruncă pe Gacel în față, în patru labe, cu fața spre treptele largi ale străduței, dar se răsuci ca o pisică, trase la rândul lui și-l nimeri în piept pe polițist care căzu pe spate. încărcându-și arma din nou, se adăposti după un colț și așteptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

târguieli și lesa în cealaltă și fu abordat lateral, de la oarecare distanță. Rafael n-ar fi vrut să riște. Adică să nu fie nevoit să-i tragă și câinelui un șut. Ăstuia în nas, ca să-l pună cu botul pe labe. E cel mai sensibil loc; efectu-i garantat, iar câinele parcă i-ar fi ghicit intenția și părea gata să răspundă provocării. Se oprise-n loc odată cu stăpânul și ridicase privirea rece, fioroasă, căpățâna fălcoasă, cu limba atârnând într-o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]