4,795 matches
-
existat, se întreabă dacă nu l-a inventat el, dacă nu e cumva "paznicul interior", instinctul de conservare, conștiința. La fel și scenele voit "tari" sunt subminate de simboluri și au ceva aforistic: astfel roiul de molii care iese din lada încuiată ("interzisă") pare o cugetare pe tema deșertăciunii și a trecerii timpului. Același lucru și cu proza a doua. Pusă artificial în formele povestirii cu ramă, ea ar fi valorificat mult mai spectaculos erudiția autorului și "anevoioasele nimicuri" dacă s-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o fugă să nu ajungem cumva ultimii la intrarea în sala cinematografului. Dar nu din cauza problemelor cu biletele. Bilete se găseau, nu de asta era vorba, pentru că nu mai era nevoie să le cumpărăm de la casă. în spatele cinematografului, într-o ladă se aruncau toate jumătățile de bilet rupte de controlor la intrare, așa că aveam de unde alege, și apoi, lipite cu măiestrie de cealaltă jumătate, puteai să juri că sunt proaspăt cumpărate de la casă. Dar ca să fim și mai siguri, preferam să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
am încercat noi s-o măturăm, tot s-a terminat și cum nu mai aveam ce face, ne tot suceam și ne învârteam, până ce a dat cu ochii de noi inginerul. - Hai să vă mai dau o treabă. Vedeți colo, lăzile alea? Trebuie aranjate frumos, în stive. Hai, la treabă! Am început noi să le aranjăm cât mai frumos, dar mai ales cât mai încet, că nu de alta, dar iar rămâneam fără sarcini de îndeplinit. Cam obosiți de atâta muncă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
inginer. Facem treabă bună! Apoi către noi: Bă băieți, dacă ne înțelegem, rămâneți cu mine la lucru toată perioada. Nu e greu, o să vedeți că chiar o să vă placă. Numai să faceți exact ce vă spun eu, bine? Puneți în ladă cam jumătate din gunoiul ăsta și așteptați să mă întorc eu. Am încărcat după instrucțiuni și când eram aproape gata, apare și nea șoferu’ cu o ladă de ceapă pe care o bagă în gunoiul din remorcă, avertizându-ne: „asta
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
vă placă. Numai să faceți exact ce vă spun eu, bine? Puneți în ladă cam jumătate din gunoiul ăsta și așteptați să mă întorc eu. Am încărcat după instrucțiuni și când eram aproape gata, apare și nea șoferu’ cu o ladă de ceapă pe care o bagă în gunoiul din remorcă, avertizându-ne: „asta nu vă privește, e clar?” Apoi pleacă din nou întorcându-se cu alte lazi cu castraveți, care se alăturară celei dinainte, apoi încă vreo două cu ceapă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
după instrucțiuni și când eram aproape gata, apare și nea șoferu’ cu o ladă de ceapă pe care o bagă în gunoiul din remorcă, avertizându-ne: „asta nu vă privește, e clar?” Apoi pleacă din nou întorcându-se cu alte lazi cu castraveți, care se alăturară celei dinainte, apoi încă vreo două cu ceapă și altele cu roșii. - Hai, repede încărcarea, că ne grăbim! Am înțeles, am încărcat rapid restul de gunoi și am plecat. Trecând printr-un sat, s-a
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pas vioi strada și întorcându-se cu cele promise. Am înțeles atunci că munca îl înviorează pe om, pentru că ce altceva ar fi putut explica sprinteneala și buna dispoziție a lui nea Victor, dacă nu efortul de a căra singur lăzile cu legume până la porțile beneficiarilor?! Cum se anunțau ceva mișcări de trupe prin burțile noastre și ne uitam semnificativ către sacoșa cu de-ale gurii, nea Victor, cu ochiul format, ne-a recitat rapid dictonul care conținea chintesența progresului în
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
seama că într-o societate comunistă, așa era corect. Dacă la prima vedere ni se părea că nea Victor procedase de-a-ndoaselea, la o analiză mai atentă ne-am dat seama că îl judecam greșit, deoarece și în cazul concret cu lăzile de legume, întâi fusese într-adevăr munca unor oameni și după aceea, haleala. Așa că am ascultat directivele lui nea Victor și la întoarcerea de la vărsătoare, ne-a dus pe un câmp la un loc știut dinainte, unde, sub o salcie
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
noastre postdecembriste, unii care nici nu mai contează dacă sunt pui de evrei sau nu, precum H. R. Patapievici și alții ca el, vor, nu să-l răstignească ca pe Isus Cristos, ci pur și simplu să-l arunce la lada de gunoi ca pe o vechitură care ne încurcă în marșul nostru „triumfal” spre Europa! În articolul „Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”, publicat în numerele 1-2 din 2002 ale revistei Flacăra și republicat în nr. 8, august 2006 al
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
porunci, după care le întoarse liniștită spatele ca să se ocupe de foc, deasupra căruia stătea atârnată o oală de fier. Lăsând la o parte vătraiul, se duse în colțul din dreapta al peretelui din fund și începu să scotocească într-o ladă mare. — Acum trebuie să lungesc fiertura, bolborosi nemulțumită. Oaspeții săi se așezaseră în tăcere pe băncile puse de o parte și de alta a mesei - o masă veche, lungă și cu scândurile desfăcute. Balamber încă se străduia să-și revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săbiei. Audbert, care îl știa cât e de impulsiv, nu-l scăpa din ochi, temându-se să nu facă vreun gest neașteptat și violent, cu consecințe imprevizibile. Ceilalți își strângeau degetele pe amulete și se uitau în jur neliniștiți, cercetând lada descoperită, micul spălător cu o găleată de metal lângă el, vreascurile uscate, sacii cu cereale și așternutul - nimic altceva decât o împletitură din trestie, cu o piele de berbec veche și zdrențuită întinsă peste ea; în sfârșit, pe niște etajere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mare de cinci pași, cu o singură fereastră închisă cu gratii ruginite și cu un canat de lemn dezmembrat, mobilierul ce consta doar într-un singur pat jos, cu salteaua zdrențuită, cu o masă de campanie, două scăunele și o ladă. Nimic pentru încălzit decât un căzănel pe cărbuni, stins acum, pe un suport jos din bronz, pe trei picioare. Pentru a evita confruntarea cu ploșnițele cuibărite în saltea, o lăsase neatinsă și își aranjase un culcuș pe pământ, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și bine uns cu propria-i grăsime, se rumenea ultimul sfert dintr-un berbec, arunca pe chipurile tuturor celor prezenți reflexe schimbătoare de un roșu aprins. Șei, arme, pături, saci cu grâu fuseseră îngrămădite haotic și rezemate de pereți. Două lăzi fără capac și două trepiede date cu bronz, răsturnate, erau tot ceea ce rămăsese din conținutul încăperii, căci zilele acelea o bună parte din mobile fusese făcută bucăți ca să alimenteze focurile aprinse de războinici. Din vatră, fumul urca leneș spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
țîță și care n-au tras la jug; înjugați vacile la car, și mînați înapoi acasă vițeii lor care se țin după ele. 8. Să luați chivotul Domnului, și să-l puneți în car; să puneți alături de el într-o ladă, lucrurile de aur pe care le dați Domnului ca dar pentru vină, apoi să-l trimiteți, și va pleca. 9. Să-l urmăriți cu privirea; și dacă se va sui pe drumul hotarului său spre Bet-Șemeș, Domnul ne-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întîmplare." 10. Oamenii au făcut așa. Au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car, și le-au închis vițeii acasă. 11. Au pus în car chivotul Domnului, și lada cu șoarecii de aur și chipurile umflăturilor lor. 12. Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Șemeș; au ținut mereu același drum, mugind, și nu s-au abătut nici la dreapta, nici la stînga. Domnitorii Filistenilor au mers după ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Carul a ajuns în cîmpul lui Iosua din Bet-Șemeș, și s-a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului, și vacile le-au adus ca ardere de tot Domnului. 15. Leviții au coborît chivotul Domnului, și lada de lîngă el în care se aflau lucrurile de aur, și le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Șemeș au adus Domnului în ziua aceea arderi de tot și jertfe. 16. Cei cinci domnitori ai Filistenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ce-i povestise Filip sau auzise, dar nu vroia s-o arate. Filip nu se intimidă. Se uită prin cameră, jur împrejur, în căutarea unui loc cât de cât amenajabil. Singurul lucru pe care îl găsi fu un fel de ladă mare de lemn, lipită de perete și închisă cu lacăt. Nu reuși să-și imagineze ce conținea, dar putea să fie un straniu coșciug de rinocer, sau ceva de genul ăsta. Nu știa prea bine cum arată un rinocer, dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
conținea, dar putea să fie un straniu coșciug de rinocer, sau ceva de genul ăsta. Nu știa prea bine cum arată un rinocer, dar dacă ar fi fost pus să-i meșterească un coșciug, l-ar fi făcut cam ca lada aceea. Se întinse pe lemnul tare, învelindu-se cu pledul de pe ladă, cu gând să ațipească, pentru că o conversație cu Carol părea a fi, cel puțin pentru moment, inoportună. Filip avea somnul foarte ușor. Se trezea la cel mai mic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de genul ăsta. Nu știa prea bine cum arată un rinocer, dar dacă ar fi fost pus să-i meșterească un coșciug, l-ar fi făcut cam ca lada aceea. Se întinse pe lemnul tare, învelindu-se cu pledul de pe ladă, cu gând să ațipească, pentru că o conversație cu Carol părea a fi, cel puțin pentru moment, inoportună. Filip avea somnul foarte ușor. Se trezea la cel mai mic zgomot. Dormea întotdeauna în aceeași poziție, pe partea dreaptă, cu o ureche
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mâna stângă, trecută peste cap, își acoperea cealaltă ureche. Diminua astfel zgomotele care altfel, cu somnul său iepuresc, nu i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract, neidentificabil cu vreun sunet produs vreodată. Fu deșteptat din somn de un zgomot familiar. Sirena din port anunță lăsarea nopții, chemând din larg pescarii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
straniu stop-cadru, în care cei doi își amestecau privirile timp de o fracțiune de secundă, suficient însă ca să-și arate unul altuia uimirea de a vedea o ființă ciudată și necunoscută. Filip dormise prost și nu se odihnise. Zumzăitul din ladă i se înșurubase în ureche și acum simțea cum un roi de viespi se cuibărise printre cutele creierului său. Ce Dumnezeu ții în lada asta, domnule Carol? Pare a fi plină de cochilii ce imită nostalgic mugetul mării de care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a vedea o ființă ciudată și necunoscută. Filip dormise prost și nu se odihnise. Zumzăitul din ladă i se înșurubase în ureche și acum simțea cum un roi de viespi se cuibărise printre cutele creierului său. Ce Dumnezeu ții în lada asta, domnule Carol? Pare a fi plină de cochilii ce imită nostalgic mugetul mării de care au fost despărțite. Carol își întoarse pentru prima oară capul spre Filip, fără să-i răspundă însă. ̨ i acordă doar o privire umedă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
privire umedă de reptilă bătrână, în care nu se putea citi nimic; nici măcar dispreț. Totuși o discretă urmă de mirare apăru pe chipul bătrânului. Părea că atunci îl descoperă pe Filip, chircit în poziția acea ciudată de aspidă fricoasă, pe lada de lemn din camera sa. "Numai veninoasa aspidă, pentru a scăpa de descântecul ucigaș, își astupă urechile, lipind-o pe una de pământ și înfundându-și vârful cozii șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil de la purtatul pălăriei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
incanteze descântecul, îl scriau cu litere de aur pe o eșarfă roșie, pe care o aduceau în fața ochilor deschiși ai jivinei, răpunând-o..." Capitolul III TĂCEREA DINTRE EI DURĂ TOATĂ vara. Nu ieșeau nicăieri. Filip stătea toată ziua turcește pe lada de lemn, atent la toate mișcările lui Carol și însemnând din timp în timp câte ceva într-un carnet gros cu coperte negre de carton. Câteodată își aprindea și fuma cu savoare o jumătate de țigară cu tutun fin, auriu. Era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]