KorAP: Find »[drukola/base=laptop & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...70 >

1,740 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452

lipseau în totalitate: săptămâna trecută, adică 3 octombrie, azi 10 și săptămâna viitoare 17 octombrie. Nu era nimic scris în dreptul lor, numai ziua și ora. Nu m-ași fi supărat, dar ieri seara verificasem cu ochii mei întreaga planificare de pe laptopul personal. Nu exista nici un spațiu gol. Nici în momentul de față nu-mi imaginez, de unde au apărut spațiile acelea goale. Inspectorul intrigat, sesizând nedumerirea mea, îmi ceru multiprogramatorul. Într-adevăr, constată și el același lucru. În dreptul zilei de azi și

by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
până la urmă cum s-a terminat? În coadă de pește. Am impresia că și în planificarea inspectorului era strecurată aceeași greșeală. Contrariat și puțin nervos, l-a avertizat pe directorul școlii că se va lăsa cu sancțiuni; și-a strâns laptopul cu înregistrările făcute și direct în mașină. Nu te-ai uitat pe registrul magnetic de prezență să-ți amintești ce ai predat data trecută? Ba da. Era bifat, iar în locul unde trebuia să fie titlul lecției, un spațiu gol, deși

by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

întuneric, dar o a doua lampă cu picior, așezată în mijlocul camerei împrăștia un cerc alb-gălbui de lumină, cu diametrul cam de trei metri și jumătate. Sub lampă, stând pe un scaun, se afla un bărbat care scria concentrat la un laptop. Când m-am apropiat, bărbatul ridică privirea, zâmbi, dădu jos laptopul de pe genunchi și se ridică să mă întâmpine. Ați ajuns, slavă Domnului. Scuze pentru toate... arătă cu mâna în jur. Speram să ne putem întâlni în foaier, dar raportul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
împrăștia un cerc alb-gălbui de lumină, cu diametrul cam de trei metri și jumătate. Sub lampă, stând pe un scaun, se afla un bărbat care scria concentrat la un laptop. Când m-am apropiat, bărbatul ridică privirea, zâmbi, dădu jos laptopul de pe genunchi și se ridică să mă întâmpine. Ați ajuns, slavă Domnului. Scuze pentru toate... arătă cu mâna în jur. Speram să ne putem întâlni în foaier, dar raportul ăsta... se pare că termenele-limită tot termene-limită rămân. Bărbatul era cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
punând capacul flaconului și lăsându-l să cadă înapoi în geantă. Poate reconstitui o persoană din compuși chimici și fire, o poate face să continue să se miște și să vorbească... miracolele științei moderne. Se așeză, punându-și din nou laptopul pe genunchi. Culoarea îi revenise parțial în obraji, pârâiașele de apă care curseseră din manșetele cămășii și pantalonilor se reduseseră la o picurare lentă. — Există anumite proceduri, experimente și așa mai departe care sunt vitale pentru ca angajatorul meu să studieze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fi avut cât de cât minte în ultimele câteva ore, aș fi șters-o încă de mult. — Mulțumesc, am spus cât mai calm posibil, dar acum o să plec. Nimeni ridică privirea. Sprâncenele i se împreunară în spatele ochelarilor și coborî ecranul laptopului. Mi-am încordat mușchii pentru a fugi, așteptându-mă la ceva brusc și îngrozitor; ca el să sară de pe scaun și să se aproprie țipând în gura mare, inuman, de mine. Nu făcu asta. Înclină capul, mutându-și atenția de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ciudat întu nericul erau doctori i celălalt n strigă o i arătarea m lipitoare ă alge nămol uIte 0 @ M-am tras și mai în spate, spre marginea cercului de lumină. — Crabii conceptuali, meduzele, unii dintre peștii simpli. Nimeni pusese laptopul jos și-și aranja părul într-un fel care să semene cu frizura fără cusur de dinainte. — Angajatorul meu îi poate îndruma, poate încuraja anumite comportamente. Cum am spus, e un expert în domeniu. Sângele îmi pulsa în maxilar, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o să număr până la trei, o să alerg în cealaltă parte a camerei și o să iau unul dintre scaunele alea, apoi o să-l folosesc ca să sparg una dintre ferestrele din cealaltă parte a secției. O să vii cu mine, luând în drum și laptopul lui Nimeni. Ai priceput? Țigara îmi ridica fuioare de fum în ochi. Am strâns din pleoape și am încuviințat. — Bine. O să trebuiască să alergi cât de tare te țin picioarele. Ai grijă să intri și să ieși repede din lumina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cizmelor. Apucă din fugă scaunul de spătar, avântul făcându-l să zboare în urma ei, după care fata dispăru din nou în întuneric. Am ajuns la lumină după o jumătate de secundă, m-am lăsat ușor pe vine și-am cules laptopul de pe pardoseala alb cu negru. Acumulând viteză, l-am ridicat cu o mișcare puternică din antebraț și l-am strâns la piept, după care... piciorul îmi alunecă pe ceva de pe podea. M-am prăvălit înainte fără control, cu mâinile întinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cu negru. Acumulând viteză, l-am ridicat cu o mișcare puternică din antebraț și l-am strâns la piept, după care... piciorul îmi alunecă pe ceva de pe podea. M-am prăvălit înainte fără control, cu mâinile întinse în față iar laptopul a alunecat pe dalele de gresie ca o piatră bine șlefuită. Cu mâinile și picioarele așchiate și aproape sufocat, m-am întors să văd peste ce căzusem. Unul dintre dictafoane. O frântură de secundă - timp insuficient pentru a gândi, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lovi o dată, de două ori, de trei ori cu picioarele lui pentru a desprinde cioburile rămase în ramă. — Fugi, îmi strigă ea din nou. Fugi naibii odată. mi-am forțat cât am putut picioarele tremurătoare și, când am ajuns la laptop, i-am tras un șut tare, făcându-l să se învârtă pe pardoseală către fată, care așeză scaunul în chip de scară în fața geamului spart, și am auzit-simțit un sunet ca fâșâitul memelor ieșind la suprafața lumii și fata se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un șut tare, făcându-l să se învârtă pe pardoseală către fată, care așeză scaunul în chip de scară în fața geamului spart, și am auzit-simțit un sunet ca fâșâitul memelor ieșind la suprafața lumii și fata se aplecă și apucă laptopul și strigă „Vino“ și se urcă pe scaun și se aruncă pe geam și dispăru și apoi... am rămas doar eu. Doar eu, alergând. Doar eu, alergând, fiindu-mi greață și tremurând din tot corpul și neștiind dacă voi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
abandonate de lumină. Hainele mele ude și noroioase zăceau grămadă în fața dulapului. Aruncasem pe mine o pereche de pantaloni scurți și-o bluză veche, cu glugă. Jacheta de camuflaj a fetei atârna pe spătarul scaunului, cizmele erau așezate dedesubt și laptopul lui Nimeni stătea cocoțat pe scaun. Dușul pornit în baie scotea un fâsâit greoi, ritmic, întrerupt din când în când de tăcere și clipoceli când fata se mișca sub jetul de apă. Punând cutia lângă mine, am răsucit reportofonul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Insula Paștelui - pe când alergam să-mi salvez viața. Acum începeam să înțeleg că toate întrebările rămăseseră acolo, așteptându-mă să mă întorc și să le confrunt una câte una. — Nu, am spus puțin cam vlăguit, presupun că nu. Scout luă laptopul lui Nimeni de pe scaun și se așeză, mai trase cu peria prin păr de câteva ori, apoi se lăsă pe spate, lipindu-se de haina ei mare. Avea probabil douăzeci și ceva de ani, era palidă și prea subțirică. Părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sterline, sumă care, trebuie să recunoști, este foarte rezonabilă având în vedere că ți-am salvat deja o dată viața. Pe lângă banii peșin, am dreptul să păstrez și anumite obiecte peste care s-ar putea să dăm pe drum, începând cu laptopul ăsta. — Stai, am spus, pierdut din nou în ceață. Pentru ce încasezi taxa asta? — Pentru ca să-ți fiu ghid, prostule. Îl cauți pe Trey Fidorous, nu? — Știi unde se află? — Mda. — Adevărat? — Mda. Cinci miare. E-o nimica toată, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
coborâserăm noi. — Avem lumină, am spus, trăgând rucsacul pe podea. Vocea mea iscă ecouri puternice, ca pocnetul unor palme într-o cameră goală. Aerul era uscat și avea un miros industrial. Scout stătea sprijinită de perete, puțin mai încolo, cu laptopul lui Nimeni, Ian în cușca lui, punga cu mâncare și, am observat, un alt rucsac, toate aruncate alandala în jurul ei. Mă așteptase să cobor și, când văzu că am ajuns, îngenunche, deschise noul rucsac și scotoci prin el. — Ăsta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Hei, făcu ea și ridică din sprâncene. Am glumit. Te iau peste picior. Am încuviințat. Încerca să fie amabilă și eu mă simțeam și mai prost ca înainte. Scout puse plasa cu mâncare în rucsacul ei, apoi începu să lege laptopul lui Nimeni în spate. Eu am îndesat în rucsacul meu hainele pe care le purtase ea, l-am pus pe umeri și-am ridicat cușca lui Ian, uitându-mă înăuntru să mă conving că motanul era în ordine. Doi ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
trist, pe jumătate fericit. — E un defect al meu. În orice caz, nu mi-a plăcut cum sunau tehnicile lui de evaluare (lovi cu degetul în computerul lui Nimeni încă legat de rucsacul ei), dar am pus totuși mâna pe laptopul lui. — Ai furat laptopul unui doctor? Cum, dintr-un spital? — Da, și ce? E ușor când știi cum s-o faci. — Scout, am spus, încercând să nu par prea impresionat, mai exact, de ce te-a vrut Ward? Ea ridică din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
E un defect al meu. În orice caz, nu mi-a plăcut cum sunau tehnicile lui de evaluare (lovi cu degetul în computerul lui Nimeni încă legat de rucsacul ei), dar am pus totuși mâna pe laptopul lui. — Ai furat laptopul unui doctor? Cum, dintr-un spital? — Da, și ce? E ușor când știi cum s-o faci. — Scout, am spus, încercând să nu par prea impresionat, mai exact, de ce te-a vrut Ward? Ea ridică din umeri. — Nu știu. Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mă hotărâsem să nu merg la aia. Putem lăsa acum în pace felul pripit în care iau decizii, te rog? — Scuze. Am rămas la fuga ta? Ea încuviință. — Toată vara am călătorit, încercând să nu ies în evidență. Am luat laptopul specialistului cu mine și din el am aflat unele dintre lucrurile pe care voiam să le știu, dar nu-i înțelegeam software-ul. Butonând la voia întâmplării, am declanșat ceva și s-a închis pentru totdeauna, dar mi-a oferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nu mai avea nici un farmec pentru mine. Nu m-am putut bucura de el nici măcar o secundă; îmi stârnea doar rușinea. În cele din urmă, l-am aruncat de pe un pod. Am zâmbit. — Asta a făcut o fată care colecționează laptopuri? — Ideea e că trebuie să te prefaci că eu sunt Iisus și că asta e-o parabolă, bine? Încerc să spun că eu nu fac nimic dacă a doua zi o să mă simt ca naiba din acea cauză. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
șah, planul lui Scout era simplu și evident - evident după derularea evenimentelor, când îți dădeai seama ce ar fi trebuit să urmărești de fapt. Ca și Dorothy, își adusese condurii de rubin cu ea. Spre deosebire de Dorothy, desigur, Scout știa asta. Laptopul lui Nimeni. Laptopul lui Nimeni era cheia întregii tărășenii. Nimeni fusese unul dintre cei mai importanți agenți operativi ai lui Mycroft Ward și, pentru șaizeci de secunde, zi de zi, între 12.21 și 12.22, laptopul lui avea permisiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Scout era simplu și evident - evident după derularea evenimentelor, când îți dădeai seama ce ar fi trebuit să urmărești de fapt. Ca și Dorothy, își adusese condurii de rubin cu ea. Spre deosebire de Dorothy, desigur, Scout știa asta. Laptopul lui Nimeni. Laptopul lui Nimeni era cheia întregii tărășenii. Nimeni fusese unul dintre cei mai importanți agenți operativi ai lui Mycroft Ward și, pentru șaizeci de secunde, zi de zi, între 12.21 și 12.22, laptopul lui avea permisiunea de-a se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Scout știa asta. Laptopul lui Nimeni. Laptopul lui Nimeni era cheia întregii tărășenii. Nimeni fusese unul dintre cei mai importanți agenți operativi ai lui Mycroft Ward și, pentru șaizeci de secunde, zi de zi, între 12.21 și 12.22, laptopul lui avea permisiunea de-a se conecta direct la gigantica bancă de date on-line a eului care era mintea lui Mycroft Ward. În cursul acelui singur minut, Nimeni își încărca rapoartele direct în vastul conștient al lui Ward. În cursul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lui Ward. În cursul acelui singur minut, un canal direct se deschidea între mintea lui Ward și lumea de-afară. Scout avea să convertească unul dintre programele de interceptare a e-mailurilor ale lui Fidorous pentru a menține deschisă legătura dintre laptop și Ward, odată ce aceasta avea loc. Fidorous, spera Scout, avea să creeze un soi de dispozitiv care să canalizeze ludovicianul în laptop și în Ward. Simplu. Singura parte dificilă, periculoasă avea să fie să se apropie de ludovician. Eram pe cale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]