1,913 matches
-
care au fost importate. Se întâlnește de asemenea foarte frecventă miaza țesuturilor moi ale ongloanelor. Ele pot fi declanșate fie de un traumatism în zona coroanei abaxiale, fie de o pododermatită necrobacilară. Infecția autopodului constituie punctul de atracție a depoziției larvelor de "W. magnifica". Penetrația acestor larve în interiorul cutiei cornoase este facilitată de asemenea de evoluția pododermitei infecțioase care, atingând pododermul și țesuturile învecinate (membrana keratogenă), o detașează încetul cu încetul până la decolarea sa completă. În acest mod, larvele invadează atât
Wohlfahrtioză () [Corola-website/Science/312197_a_313526]
-
de asemenea foarte frecventă miaza țesuturilor moi ale ongloanelor. Ele pot fi declanșate fie de un traumatism în zona coroanei abaxiale, fie de o pododermatită necrobacilară. Infecția autopodului constituie punctul de atracție a depoziției larvelor de "W. magnifica". Penetrația acestor larve în interiorul cutiei cornoase este facilitată de asemenea de evoluția pododermitei infecțioase care, atingând pododermul și țesuturile învecinate (membrana keratogenă), o detașează încetul cu încetul până la decolarea sa completă. În acest mod, larvele invadează atât zona interdigitală, cât și interiorul cutiei
Wohlfahrtioză () [Corola-website/Science/312197_a_313526]
-
a depoziției larvelor de "W. magnifica". Penetrația acestor larve în interiorul cutiei cornoase este facilitată de asemenea de evoluția pododermitei infecțioase care, atingând pododermul și țesuturile învecinate (membrana keratogenă), o detașează încetul cu încetul până la decolarea sa completă. În acest mod, larvele invadează atât zona interdigitală, cât și interiorul cutiei cornoase, provocând distrugerea țesuturilor falangelor ș accelararea căderii ongloanelor. Cu alte cuvinte, podomiaza poate fi interdigitală, intraongulară și mixtă. Se observă adesea la miei și la oile de diverse origini. Un traumatism
Wohlfahrtioză () [Corola-website/Science/312197_a_313526]
-
Cu alte cuvinte, podomiaza poate fi interdigitală, intraongulară și mixtă. Se observă adesea la miei și la oile de diverse origini. Un traumatism sau o leziune din zona proximală a ochilor în momentul tunderii pot constitui punctul de infestare pentru larvele de "W. magnifica", care pătrund în orbite. Asupra mieilor nou-născuți, afectați de o keratoconjunctivită, seromucoasele și secrețiile purulente conjunctivale atrag multe muște, printre care acest parazit obligator. Larvele sunt depuse la nivelul mucoasei oculare, de unde ele pot distruge globul ocular
Wohlfahrtioză () [Corola-website/Science/312197_a_313526]
-
proximală a ochilor în momentul tunderii pot constitui punctul de infestare pentru larvele de "W. magnifica", care pătrund în orbite. Asupra mieilor nou-născuți, afectați de o keratoconjunctivită, seromucoasele și secrețiile purulente conjunctivale atrag multe muște, printre care acest parazit obligator. Larvele sunt depuse la nivelul mucoasei oculare, de unde ele pot distruge globul ocular și trece prin canalul lacrimo-nazal în sinusurile nazale și maxilare. Aceasta este în realitate miaza plăgilor, produsă de diferite cauze. Cea mai răspândită este aceea care urmează tunderii
Wohlfahrtioză () [Corola-website/Science/312197_a_313526]
-
miazigene din cauza mirosurilor specifice și a descompunerilor bacteriene intense. Procesul parazitar se instalează foarte repede când fătarile au loc în boxe neprotejate, sub căldura ardentă a soarelui din regiunile de stepă și de silvostepă. În aceste circumstanțe, "W. magnifica" depune larvele sale pe mucoasele genitale existente pe suprafața corpului. Consecințele acestei miaze sunt extrem de nefaste, pentru că ea provoacă pierderea până la 20% din efectivul de nou-născuți și distrugeri foarte întinse pe partea dorsală a pielii (greabăn, lombe, crupe).
Wohlfahrtioză () [Corola-website/Science/312197_a_313526]
-
care trăiesc și în timpul iernii fără să intre în diapauză. Adultul depune ouăle când temperatura apei depășește 10 °C (între sfârșitul lui aprilie și mai); generațiile din primăvară și vară se succed la fiecare 15-20 zile, în funcție de temperatura apei. Dezvoltarea larvelor se realizează în ape stătătoare. Femelele pot transmite malarie, o boală infecțioasă gravă. Corpul este alcătuit din cap, torace și abdomen. Prezintă două aripi, iar aparatul bucal este specializat pentru înțepat și supt. Femelele pot trăi până la 24 de ore
Țânțar () [Corola-website/Science/311742_a_313071]
-
ul (în - ceea ce rătăcește) este o parte componentă a planctonului, ce reprezintă totalitatea organismelor animale care populează apele dulci și marine. ul este compus din protozoare, viermi, artropode (crustacee inferioare), moluște (pteropode), larve ale unor animale de fund etc. Zooplanctonul servește, mai ales, ca hrană pentru peste. Zooplanctonul include 6 grupe de protozoare: foraminifere, acantari, radiolari , tintinide,talomite, actolite Foraminiferele (foramen = gaură) au o cochilie numită test, calcaroasa, hialina, cu aspect porțelanos ori
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
cm.Provin din Șerbia și au zoolomite coolomite ceeolomite Actolitele provin din limba greacă căra înseamnă suflet.Ele sunt niște animale marine, femelă depunând peste 5 milioane de ouă la 24 h. Microplanctonul (50 μm-1 mm) include metazoare, mai ales larve de crustacee. Cele mai frecvente sunt copepodele (picior în formă de râma), care se deplasează prin mișcări sacadate determinate de “bătaia” antenelor, perpendiculare pe corp. În bazinele oceanice copepodele constituie cea mai mare concentrare de proteine alimentare datorită populațiilor lor
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
de “bătaia” antenelor, perpendiculare pe corp. În bazinele oceanice copepodele constituie cea mai mare concentrare de proteine alimentare datorită populațiilor lor enorme. Sardinele și heringii se hranesc aproape numai cu aceste crustacee. Unele sunt erbivore (consumă diatomee) altele sunt carnivore (larve sau copepode minuscule) și au un ritm de creștere remarcabil. Speciile de Calanus, cu dimensiuni de câțiva mm, corp oval, transformă rapid fitoplanctonul în proteină animală și ar putea constitui o resursă de hrană și pentru om. Copepodele întreprind migrații
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
de a incuba ouăle în interiorul carapacei. Una din cele mai comune specii din M.Mediterană este Evadne spinifera, ușor de recunoscut datorită unei prelungiri spiniforme a carapacei. Trăiește mai ales în apele superficiale și se hrănește cu flagelate și diferite larve. Penilia avirostris este un indicator de ape cu salinitate mai scăzută, sub 38‰. Ostracodele au dimensiuni de câțiva mm iar carapacea are forma unei cochilii din două vâlve articulate. Se găsesc în ape dulci și marine, atât în plancton cât
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
acestea, tecosomele au o cochilie. Se hrănesc cu fitoplancton pe care-l aglutinează cu ajutorul mucusului secretat. Sunt răspândite ain apele tropicale. Heteropodele sunt gasteropode adaptate la viață pelagica, piciorul este aplatizat. Se deplasează în bancuri în căutarea protozoarelor și diferitelor larve. Euphausiile sunt crevete cu lungimea cuprinsă între câțiva mm și 5 cm. În marile polare, Euphausia superba-krilul- care se hrănește exclusiv cu fitoplancton, formează aglomerări enorme care constituie hrană balenelor cu fanoane, a focilor, a numeroase păsări și a peștilor
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
o încrengătura diferită de cea a celenteratelor. Au șiruri lungi de cili și le lipsesc nematociștii, în locul acestora fiind prevăzute cu coloblaste sau celule adezive cu ajutorul cărora aglutinează pradă. Cele mai cunoscute genuri sunt Pleurobrachia (se hrănește cu copepode și larve de pești), Cestus (cu specia Cestus veneris, centura Venerei) și Beroe (cu aspect saciform). Tunicierii. În componență planctonului intra larve de ascidii (care sunt sedentare), pirosome, salpe și appendiculare. Pyrosomele sunt animale coloniale, luminiscente, în general se deplasează pasiv dar
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
cu coloblaste sau celule adezive cu ajutorul cărora aglutinează pradă. Cele mai cunoscute genuri sunt Pleurobrachia (se hrănește cu copepode și larve de pești), Cestus (cu specia Cestus veneris, centura Venerei) și Beroe (cu aspect saciform). Tunicierii. În componență planctonului intra larve de ascidii (care sunt sedentare), pirosome, salpe și appendiculare. Pyrosomele sunt animale coloniale, luminiscente, în general se deplasează pasiv dar și activ datorită unui curent de apă format între sifoane. Hrană lor de bază este microplanctonul. Salpele, transparente și gelatinoase
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
vizibile cu ochiul liber) sunt reprezentate de plantele superioare, precum: ciuma-apelor, brădițul, sârmulița, cu rădăcini fixate în substratul de nisip, lintița, cu rădăcini scurte si libere, plutind la suprafața apei. La adăpostul vegetației își duc viața numeroase animale: pești, melci, larve de insecte etc. Acest lucru este explicabil căci, pe lângă hrana și adăpost, animalele găsesc oxigenul eliminat de plante in procesul lor de fotosinteză. Plantele, la rândul lor, folosesc în același proces dioxidul de carbon provenit prin respirația animalelor. Dintre peștii
Acvariu () [Corola-website/Science/311246_a_312575]
-
Insecte cu specii de: fluturi, gărgărițe sau cărăbuși, dar și un coleopter cunoscut sub denumirea populară de rădașca ("Lucanus cervus"), ce-și are habitatul în zonele împădurite (pe scoarță copacilor sau printre frunzele uscate de pe sol) și se hrănește cu larve și furnici. Rădașca este o specie (protejată prin lege) ce aparține familiei "Lucanidae". Principala caracteristică a rețelei hidrografice este repartiția uniformă a numărului de izvoare (care alimenteză numeroasele pâraie cu debit mic de apă, dar permanent) pe toată suprafața nordică
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
prin ouă (ca la celenterate sau la corali). Viermii paraziți sunt hermafrodiți și depun un număr cât mai mare de ouă. Pe când tenia își depune ouăle în organismul gazdă, alți viermi ca viermele-de-gălbează depun ouăle în bălți. Din ouă ies larve mici, care înoată. Acestea găsesc un organism pe care îl vor infesta temporar pentru a se dezvolta. La insectele coleoptere și diptere, din ouăle depuse de femelă iese o larvă; larva rește, devine o "nimfă" și apoi ajunge adult. La
Naștere () [Corola-website/Science/312338_a_313667]
-
viermi ca viermele-de-gălbează depun ouăle în bălți. Din ouă ies larve mici, care înoată. Acestea găsesc un organism pe care îl vor infesta temporar pentru a se dezvolta. La insectele coleoptere și diptere, din ouăle depuse de femelă iese o larvă; larva rește, devine o "nimfă" și apoi ajunge adult. La himenoptere, matca se împerechează cu trântorii și depunde sute de ouă în fagure. După ce ies larvele, acestea sunt hrănite cu miere de către lucrătoare, până ajung adulte. La lepidoptere, puii se
Naștere () [Corola-website/Science/312338_a_313667]
-
ca viermele-de-gălbează depun ouăle în bălți. Din ouă ies larve mici, care înoată. Acestea găsesc un organism pe care îl vor infesta temporar pentru a se dezvolta. La insectele coleoptere și diptere, din ouăle depuse de femelă iese o larvă; larva rește, devine o "nimfă" și apoi ajunge adult. La himenoptere, matca se împerechează cu trântorii și depunde sute de ouă în fagure. După ce ies larvele, acestea sunt hrănite cu miere de către lucrătoare, până ajung adulte. La lepidoptere, puii se nasc
Naștere () [Corola-website/Science/312338_a_313667]
-
se dezvolta. La insectele coleoptere și diptere, din ouăle depuse de femelă iese o larvă; larva rește, devine o "nimfă" și apoi ajunge adult. La himenoptere, matca se împerechează cu trântorii și depunde sute de ouă în fagure. După ce ies larvele, acestea sunt hrănite cu miere de către lucrătoare, până ajung adulte. La lepidoptere, puii se nasc din ouă; mai întâi sunt larve (popular "omide") și se hrănesc de obicei cu frunze, mărindu-și într-un mod spectaculos dimensiunile. Omizile se acoperă
Naștere () [Corola-website/Science/312338_a_313667]
-
apoi ajunge adult. La himenoptere, matca se împerechează cu trântorii și depunde sute de ouă în fagure. După ce ies larvele, acestea sunt hrănite cu miere de către lucrătoare, până ajung adulte. La lepidoptere, puii se nasc din ouă; mai întâi sunt larve (popular "omide") și se hrănesc de obicei cu frunze, mărindu-și într-un mod spectaculos dimensiunile. Omizile se acoperă apoi cu un strat protector, devin "pupe" și se metamorfozează, devenind fluturi adulți. La cea mai mare parte din pești, fecundația
Naștere () [Corola-website/Science/312338_a_313667]
-
și deci peștii nu nasc pui vii. Embrionii se dezvoltă în icre până când devin prea mari ca să mai încapă în ou. Atunci oul crapă și în cele din urmă se sparge, eliberând o formă primitivă a peștelui de mai târziu, larva. Larva se va dezvolta, devenind un juvete (un baboi), apoi un peștișor. La reptile și la țestoase, fecundația este internă, chiar dacă puii eclozează tot din ouăle depuse de femelă. La broasca de lac, fecundația este tot internă iar femela depune
Naștere () [Corola-website/Science/312338_a_313667]
-
deci peștii nu nasc pui vii. Embrionii se dezvoltă în icre până când devin prea mari ca să mai încapă în ou. Atunci oul crapă și în cele din urmă se sparge, eliberând o formă primitivă a peștelui de mai târziu, larva. Larva se va dezvolta, devenind un juvete (un baboi), apoi un peștișor. La reptile și la țestoase, fecundația este internă, chiar dacă puii eclozează tot din ouăle depuse de femelă. La broasca de lac, fecundația este tot internă iar femela depune icre
Naștere () [Corola-website/Science/312338_a_313667]
-
Kiwi ("Apteryx australis") este o pasăre acarinată din Noua Zeelandă, pe cale de dispariție, înaltă de 30 cm, cu aripile atrofiate, lipsită de claviculă, care se hrănește cu larve de insecte și duce o viață nocturnă. Unul din punctele de atracție a orașului neozeelandez Rotorua este o casă kiwi, unde vizitatorii au ocazia să admire pasărea națională și simbolul Noii Zeelande. Fiind păsări de noapte, păsările kiwi nu pot
Pasărea Kiwi () [Corola-website/Science/312896_a_314225]
-
o pereche de aripi rudimentare și nu are coadă. Este singura pasăre care se ghidează în vânătorile sale după miros. La capătul ciocului prelung este prevăzută cu nări, pe care și le lipește de pământul umed pentru a adulmeca râmele, larvele, insectele sau rădăcinile. De mărimea puilor de găină, păsările kiwi sunt aproape oarbe. Ele trăiesc în vizuini săpate în pământul umed își depun ouăle de dimensiuni uriașe câte unul sau două pe an, cântărind până la 450 grame, ceea ce reprezintă aproximativ
Pasărea Kiwi () [Corola-website/Science/312896_a_314225]