2,513 matches
-
frumoasă sau poate că nu era vorba despre frumusețe, mă simțeam un om nou, cu totul nou. Pensula lui șterge straturi întregi de frustrări, depresii și frici, mă reconstruiește din temelii, făcându-mă exact așa cum îmi doream să fiu, o lebădă tăcută și nobilă, demnă și mândră, iată cum trupul meu se reîntoarce la mine după o călătorie lungă într-o țară îndepărtată, navigând pe râuri albastre și reci, acest trup care i-a aparținut lui Udi, apoi lui Noga, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu Arca Împotmolită pe culme. În partea de sus, În colțuri, doi nori luminați fiecare de câte o stea, trimițând asupra turnului raze oblice, de-a lungul cărora levitau două figuri, un bărbat gol Încolăcit de un șarpe, și o lebădă. Sus, În centru, un nimb având deasupra cuvântul «oriens» cu caractere ebraice imprimate Îngroșat, din care ieșea mâna lui Dumnezeu ținând, legat de un fir, turnul. Turnul se mișca pe niște roți, avea un prim nivel pătrat, ferestre, o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe internet, am selectat la întîm plare o sută de comentarii din diferite domenii (adică un fel de eșantion - obsesii de sociolog, ce să fac ?) și am încercat să trag o concluzie firavă și preliminară. A rezultat următorul portret-robot : Autorul : Lebedele din România sînt albe ! Comentatorul : De unde ai mai scos-o și pe asta, băi jeg judeo-masonic ? și nentu Iliescu/ Constantinescu/Băsescu, ăla de-l lingi tu undeva de kkat, tot alb e bey penibilule ? ? ? Epitetele și celelalte expresii din acest
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pentru că am stat până la zece noaptea, până nu ne-am mai văzut fețele, până când tot ce mai rămăsese din lume era pătratul de cer albastru închis de deasupra noastră, străbătut de pulberea de stele a Căii Lactee. Era povestea Celor unsprezece lebede, și vocea copilului suia, cobora, se rotea, înnebunindu-ne de tristețe. Copila mută, împletind straie de urzici pentru frații ei deveniți păsări regale, zborul acestora peste marea cea verde, o aripă de lebădă -toate acestea ..... Foarte multă vreme, Mendebilul parcă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stele a Căii Lactee. Era povestea Celor unsprezece lebede, și vocea copilului suia, cobora, se rotea, înnebunindu-ne de tristețe. Copila mută, împletind straie de urzici pentru frații ei deveniți păsări regale, zborul acestora peste marea cea verde, o aripă de lebădă -toate acestea ..... Foarte multă vreme, Mendebilul parcă zâmbea . Când a terminat povestea, în liniștea nopții se auzeau vuind tramvaiele care treceau pe Ștefan cel Mare. A doua zi a fost ultima zi. În dimineața rece m-am întîlnit cu Luci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
slujnică, foarte preocupată de revistele de modă, era alta care, nu se știe de ce, pretindea să i se zică Vasile, mai era și una, foarte stranie, un fel de frumusețe de mahala cu ceva naiv-pervers în ea, un fel de lebădă neagră, numită Dialisa care a rămas gravidă într-a unsprezecea și s-a retras de la liceu. Firește, erau și fete foarte bune și muncitoare, iar altele destul de frumoase și binecrescute ca să nu se lipească nici o bârfă de ele. Dar nici unele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înăuntru. Un culoar lung și întotdeauna cenușiu și friguros ne conducea în sufragerie. În timp ce mama și mătușa stăteau de vorbă, eu mă uitam la peștele de sticlă din vitrină, la tablourile făcute din voaluri și mătase galbenă de pe pereți, înfățișînd lebede plutind pe un lac albastru, dar mai ales îmi făceam de lucru la mașina de cusut. Scoteam din sertarele ei petice de pânză de toate culorile, cârpe cu înflorituri, bucăți de pluș vișiniu, cu care mă apucam să-mi înfășor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fereastră sau pe balcon, și tot i se părea că vede ceva jos, în stradă, ceva care o cheamă. Eu m-am culcat puțin obosit de întîmplîrile zilei și începusem probabil să visez ceva ciudat, cu plimbări pe ape, cu lebede, cu licurici, căci m-am trezit oarecum uluit, auzind câteva bătăi în ușă. Am întrebat cine e, dar nu mi-a răspuns nimeni. Mi-era puțină frică, s-o mărturisesc, și am aprins lampa. Ventilatorul alerga cu acel zgomot de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
știi de la nea Goguță, care e administrator... administratorul părții botanice, de mica grădină zoo se ocupă altcineva. Parcul e Într-adevăr impresionant de mare și cred că se poate spune că e și frumos. Are un lac cu bărci, nuferi, lebede și debarcader și e străjuit de un set de arbori exotici (aduși din Himalaya), are un hipodrom și terenuri de sport, are un castel miniatural, un pod suspendat și un teatru de vară iar lîngă teatrul de vară, se găsește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în ansamblu înțelegea poemul, ba chiar îl trăia, nu reușea să-l interpreteze. Firește, nu izbutea nici Hattie, care nu-l citise niciodată până atunci. Încercarea ei de a-l traduce literal, începu astfel: „Un soi de solititudine, fără o lebădă sau un țărm, își oglindește desuetudinea în privirea la care am renunțat, sau pe care am îndepărtat-o de glorioasa... nu, de deșertăciunea... atât de înaltă încât nu poate fi atinsă, cu care multe ceruri se vrâstează sau, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se uită la text în tăcere, iar părintele Bernard îi admiră gâtul neted, ușor băiețesc, pe care zburdau câțiva cârcei de păr blond-platinat, desprinși din cocul ei elaborat. Nu știu, răspunse ea în cele din urmă. Din moment ce spune că fără lebădă și fără țărm, presupun că e vorba de un râu? — O deducție bună. În fond, e un poem. — Și la urmă se vorbește de o undă. — Și... nue1? — Cineva gol, poate că cineva care înoată gol. — Da. E o imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și pasărea nu poate fi subiectul, pentru că atunci longe n-ar mai avea sens... cred... bănuiesc că regard, privirea, e subiectul... dar atunci... — O, subiectul n-are importanță. — Ba pentru mine are. Solitudinea, desueta solitudine își oglindește dezolarea văduvită de lebede în privirea pe care și-a întors-o de la falsa glorie, prea înaltă pentru a fi atinsă, și cu care multe ceruri se împestrițează în aurul asfințitului - poate că vrea să spună că asfințiturile sunt vulgare - atunci de ce mais, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de asemenea, pe Emil Cioran, după care ne murim moartea «trăind», dacă îi cunoaștem intimitatea, înainte de a luneca în ea, ca spre tine însuți. În această paradigmă, versurile din volumul de față pot fi citite și ca un cântec de lebădă, ca strigăt al atașamentului față de viață, dar și ca preludiu al morții, ca încercare de acceptare a ceea ce, unanim, este considerat firesc - însă nu când este vorba de viața ta -, totul adunat în cuvintele, mai mult sau mai puțin persuasive
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dacă nu chiar obscen taie în mintea lectorului tot ce ar fi altfel în rest și subordonează întreaga scriitură impresiei pe care i-a făcut-o imaginea respectivă. Ceva în genul perceperii românilor - în Austria parcă - drept mâncători cu toții de lebede! Am făcut toate aceste precizări pentru a arăta că, dacă unii dintre contestatarii vehemenți ai postmodernismului ar citi o parte măcar din poeziile lui Daniel Corbu, ar mai reflecta asupra acestei orientări artistice, înainte de a o incrimina. În ceea ce-l
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Și ce-i ăla seif? Se...Un fel de cutie securizată cu cifru, cu... Mițooo, tragemă de...Nu! Mai bine pișcă-mă, că am coșmaruri. Am visat c-a intrat cineva prin efracție. Imposibil, Mișulică. Suntem singuri singurei ca două lebede pe Marea Moartă cum poate să confirme și Dânsu, care tentreba de seif, care-i o cutie de păstrat valori și are ușă dublă, cifru și... ...și cântă? Ce să... Întrebam dacă seiful e o cutie care cântă... Nu cântă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
puteți mînca: vulturul, gripsorul și vulturul de mare; 13. șorecarul, șoimul, gaia și tot ce ține de neamul său. 14. corbul și toate soiurile lui; 15. struțul, bufnița, pescărelul, coroiul și ce ține de neamul lui; 16. huhurezul, cocostîrcul și lebăda; 17. pelicanul, corbul de mare și heretele, 18. barza, bîtlanul și ce ține de neamul lui, pupăza și liliacul. 19. Să priviți ca necurată orice tîrîtoare care zboară; să nu mîncați din ea. 20. Să mîncați orice pasăre curată. 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
de cerboaică al iluziei. Dezlegat cum stai și fără de Împotrivire, dezlegat de harul tatălui, Încercînd În genunchi, Încercînd zadarnic ghemuit pe țărm să spargi pîntecele peștelui, mînuind cazmaua ca cel mai desăvîrșit gropar Încercînd În zadar să frîngi cîntecul de lebădă al proniei. SÎngele e tot mai Înghețat, cazmaua din ce În ce mai tocită, țărmul tot mai departe, răspîntia care duce la cifra ta duhnește din ce În ce mai tare a moarte. Am să te arunc unui carnaval al scrîșnetului, am să-i
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
vulturul, gripsorul și vulturul de mare; 14. șorecarul, șoimul și tot ce este din neamul lui; 15. corbul și toate soiurile lui; 16. struțul, bufnița, pescărelul, coroiul și tot ce ține de neamul lui; 17. huhurezul, heretele și cocostîrcul; 18. lebăda, pelicanul și corbul de mare; 19. barza, bîtlanul, și ce este din neamul lui, pupăza și liliacul. 20. Să priviți ca o urîciune orice tîrîtoare care zboară și umblă pe patru picioare. 21. Dar, dintre toate tîrîtoarele care zboară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
bagajul. ― De ce-ai întîrziat atîta? În loc să-i răspund, i-am spus: ― Haidem, Aimée, e timpul să mergem. Vaporul pleacă la nouă și trebuie să fim în port cu cel puțin o oră mai devreme. "Principesa" mândră, albă ca o lebădă, se afla sub presiune. O febră, un du-te-vino necontenit frământa micul port. Călătorii se strecurau grăbiți, înghesuindu-se la revizia bagajelor. Dinspre mare se stârnise un vânt răcoros care umfla rochiile femeilor și flutura fularele de mătase. ― Ce feridți trebuie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
era cea mai frumoasă declarație de dragoste pe care nu cred s-o mai fi auzit cineva pe lumea asta în afară de mine. Vaporul fluieră dogit și țipătul lui răni adânc văzduhul. Era semnalul de plecare. Puntea fu trasă, otgoanele desfăcute. Lebăda plutitoare, descătușată de chei, lunecă pe apă depărtîndu-se ușor de țărm. Batistele dintre cele două lumi, a apei și a uscatului, fluturau despărțirea. Din Constanța nu se mai văzură decât luminile împrăștiate pe spinarea ei. Farul de la Tuzla, intrat parcă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
floare-n floare ; Pe-o pășune sar grămadă, Țopăind în ascunziș, greieri negri lustruiți; Ziua zgomotul răsună Până noaptea-avânt își ia; Și-animalele pădurii Precum bufnița ori cerbul Fredonează-n cor doar teama! Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Lebedele -fabulă Era odat’ un lac frumos La margine de sat în jos. Și pe apa ce lucea O rățușcă se juca, Iar trei lebede-au venit, Pe rățușcă-au fugărit... Mica rață a-ntrebat: De ce voi m-ați speriat?! -...de ce noi
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Precum bufnița ori cerbul Fredonează-n cor doar teama! Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Lebedele -fabulă Era odat’ un lac frumos La margine de sat în jos. Și pe apa ce lucea O rățușcă se juca, Iar trei lebede-au venit, Pe rățușcă-au fugărit... Mica rață a-ntrebat: De ce voi m-ați speriat?! -...de ce noi te-am speriat?! E lacul nostru...ai uitat? În timp ce rațele se certau, Trei vânători s-apropiau. Hei, rațo,-ai priceput? Că tu parte n-
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
zâmbet larg, care-ți umplea de plăcere ziua?!? Când, odată întors acasă, am dat, ca-n fiecare vară, de strada decopertată din nu știu ce motiv, cu mațele atârnând noroios în afară, cum să nu plângă fierea în mine amintindu-mi de lebedele, rațele sălbatice și pescărușii care ne veneau la Amsterdam sub fereastră, de autostrăzile ca-n palmă, hamacul din sufrageria olandeză, aerul curat și grădina cu iepuri din Lille ori de mersul ca o plutire în vis din trenul Anvers Bruges
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Zdrobitoarea mea anti-telegenie logopată, plus faptul că, pur și simplu, veneam dintr-o lume de nișă, poticnindu-mă pe ecran taman la 47 de ani, nu puteau nicidecum să faciliteze osmoza. Oricum am răsuci lucrurile, am rămas o rață între lebede, ceea ce nu mă contrariază deloc, dar m-a stânjenit irepresibil oricând am fost invitat la pe trecerile aniversare ale Pro-ului. O singură dată m-am simțit „în element“: în 2005, la Buftea, la zece ani de la explozia lui „Te
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu se grăbește. Cedează politicos, la toate intersecțiile, prioritatea și ține să-mi explice orice poate prezenta interes, pe drum, ca un ghid. Vrea să-mi facă educație turistică, încetinind mașina ca să văd mai bine, în vreme ce eu fierb. Îmi arată lebedele care plutesc melancolic pe un lac, în dreapta noastră, vorbindu-mi despre fidelitatea lor în dragoste. Dacă-și pierde perechea, o lebădă nu mai stă niciodată laolaltă cu suratele sale. Rămâne deoparte, singură, mereu, neconsolată și neconsolabilă. Romantic, nu? mă întreabă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]