4,107 matches
-
afirmă poeta, amplificând astfel atmosfera de melancolie în care se înscrie întreaga poezie. “Trebuie să fie și altceva!!!!” În “Masca”, reflecția asupra trecerii timpului, ușor mirată, stă sub semnul cugetării filosofice: Aceeași masă pe care scriu,/ Aceeași copaci care-și leagănă frunza,/ Oamenii ce seamănă între ei,/ Trec pe stradă agale,/ Aceleași mașini , cu același zgomot,/ Trec prin fața blocului meu./ Privesc în gol/ Și totul dispare în trecut/ Într-o lume lipsită de valoare./ Trebuie să fie și altceva!!!!” Acest “Trebuie
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
femeia care a terminat cuminte de mâncat, își aranjează gândurile în oglinzi de tăceri. Mamă? Bunică? Câte ogoare a domesticit, le-a stârpit buruiana cu spatele ocrotit de brusturi amari. De voința ei ascultau semințele, palmele ei hrăneau, glasul ei legăna... Locul ei nu-i aici, între pruncii chemați la mobilizare în marea armată a amneziei, slujind războiul care încă se joacă în locuri ascunse. Instrăinați, defilează mândri în uniforme curate, pozele căzuților mai găsesc rar o icoană în rama căreia
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
dormire, voi fi doar nume scris în pietre dantelate, izvor voi fi, din el să bea drumeț nemuritor. Și când nu voi mai fi, eu tot voi fi, cu stelele de mână, vă voi privi din nori, cu dor voi legăna, voi fi ciutura vieții, voi sta lângă fântână, în apa sfântă voi dormi, din ea cu drag voi da.” - Silvia Urlih Arta, toate artele în general presupun și mai ales se susțin, se construiesc și se consolidează pe cea mai
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
totuși agitată, mai ales între cele două diguri din fața bufetului Semiramis, pe unde ieșeam noi cu bărcile, acolo unde valurile se spărgeau de mal. Era destul de riscant de ieșit, dar puteam să ne hotărâm să pornim pe mare, chiar dacă ne legănau destul de violent talazurile, însă situația ar fi fost neplăcută și nu ne-am fi atins scopul, am fi prins doar câțiva guvizi. Mogâldeața, pe care o văzusem în umbră sub copac, se apropie de mașina mea, observând că era o
FEMEIA DE SUB LUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341203_a_342532]
-
încăpere. Nu singuri,însă.Lord M.Joseph, la pian, interpreta o arie de Beethoven acompaniat vocal de lady Morgan. O voce cam pițigăiată pentru gusturile Almei. Copiii păreau resemnați. Beth se foia,nemulțumită. Băieții erau cuminți. Eduard împietrit, Leon își legăna un picior,semn că începea să-și piardă răbdarea.Intrarea guvernantei ridică sprâncenele lui Eustace. Guvernanta rămase retrasă lângă ușa. Aștepta ca lordul să termine interpretarea la pian. Avea timp să-l observe discret. Cânta cu oarecare dăruire și pasiune
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
spre gura larg deschisă a vulturului. Săgeata țâșni și instantaneu acvila își trase limba scoțând un țipăt de vuiră văile iar căpitanul îi scăpă din gheare în dreptul turnului cel mai înalt. Din reflex se prinde de un colț al acoperișului legănându-se în gol. Își dădu seama că dacă alunecă se face praf de stâncile de la baza zidului. Ridică privirea și văzu că diavolul înaripat mai face un rotocol pe deasupra castelului, aruncând flăcări pe cioc, apoi dispare în negura munților. Jos
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
pământului care născu primul strigăt de la începutul lumii Ecorseu Pogany cuprinsese o pană în zbor așezată pe un scaun al nerostirii cu tâmpla în mână trimitea o scrisoare eternității cocoșii tocmai cântau a treia oară Miracol Măiastra templuind infinitul coloanei legăna nemișcat tăcerea în pântecul ei izvora dimineața mă zidea Referință Bibliografică: brâncușiană / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violeta Deminescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
BRÂNCUŞIANĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341341_a_342670]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > DE ZIUA TA... Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 767 din 05 februarie 2013 Toate Articolele Autorului (Imn dedicat mamei Geea) Mamă, M-ai legănat în brațele tale, Și m-ai hrănit să prind puteri, Să cresc și să fiu blând, Să prețuiesc viața și să iubesc. Un înger trimis din Cer, Lângă inima ta să fiu. Deși m-ai iubit De piedici nu m-
DE ZIUA TA... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341351_a_342680]
-
este Cuvântul dumnezeiesc - Obârșia tuturor cuvintelor-făpturi: Cerul cu Îngerii lui, Pământul cu odraslele sale, Lumina cu cântarea-i serafică, Ziua cu zâmbetul ei, Noaptea cu înțelepciunea sa, Apa cu viețuitoarele zglobii, Iarba cu miresmele florilor, Pomii cu mugurii surâzând, Plantele legănându-se îmbobocite, Codrul cu rapsodiile maeștrilor lui, Soarele cu strălucirea sa, Luna și Stelele cu podoabele lor și sus de tot, peste toate acestea, ca un rege înveșmântat în splendoarea frumuseții este așezat Omul - chip al lui Dumnezeu. Purtăm în
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
cântările copiilor ba și a celor mari care acum în ajun de sărbători fac repetiții la colinzile pe care le vor cânta în seara și noaptea de Crăciun. In dimineața aceea............., cerul era senin. Pe marginea drumului, copacii cu vârfurile legănate de vântul răcoros, se zgribuleau, încercând să-și ascundă goliciunea. Frigul era puternic, până și fumul care ieșea pe hornurile caselor tremura. De frig bătrînul Ion era îmbrăcat cu o haină de fâș îmblănită, purta pe cap o căciulă din
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
laolaltă cu dăplăiele de piele groasă, atingând din când în când, ca o mângâiere, crupa lui Murgu și a lui Șoni, care se muncesc să tragă căruța încărcată cu lemne prin ogașul umed al pădurii. - Dii, Murgule! Și biciul se leagănă, abia atingând calul. Un fior rece îi alunecă pe spinare și mâna i se ridică singură la obrazul stâng. Se scutură ca de un gând rău și începe a cânta: Eu doinesc, pădurea sunăăăă, Eu doinesc, pădurea sună, Badea patruuu
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
soarelui, de-atâtea sânzâiene înflorite. Ce dor mi-a fost de de mirosul lor, de sat, de câmp, de Strei, de Ana! M-a podidit plânsul. -Maică, nu plânge, am auzit iar, nu știu de unde, glasul celei care mi-a legănat visele anilor de demult și mi-a oblojit toate durerile copilăriei. Și până acasă, mi-a povestit iar, ca-n serile noastre de taină, în patul cu strujacul umplut cu fân și toate aromele florilor de câmp ... De Ana. ***** Pământ
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
oțelite cetății mândre de titan. Rotește-ți ochii și privește cum ploaia visurilor tale, ponoarele le primenește să-ți fie sabie și zale! Iar codrii de mătase fină cu brazi și paltini uriași ce se desfată în lumină te-or legăna, în glasul lor mereu cu dragoste și dor, făcând și ei aceeași pași către izvor. Referință Bibliografică: VERS DE MATASE FINA / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul II, 10 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
VERS DE MATASE FINA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341463_a_342792]
-
greu? La război? Du-te tu primul, că venim și noi după aia! Ce, nu vrei? Vezi că Dumnezeu așa a zis, că bărbatul e primul! E rost de vreo inundație, vreun cataclism? Du-te tu, că noi avem de legănat copii!). Din păcate, se pare că nici această ființă (alcătuită deja din materie umană, nobilă, sanchi!) n-a priceput că ar fi bine să tacă și să se pună la adăpost, mimând admirația față de mușchii sexului total și diametral opus
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
de simpatie, de înțelegere, de complicitate. Un copil îmi oferise pachetul său de biscuiți, iar un tânăr îmi adusese la urechi căștile unui casetofon în care se auzea melodia săltăreață a unui buzuki. Asta da muzică, părea să-mi spună, legănându-și cu grație mâna în ritmul ei. În cele din urmă, toropit de soare, obosit, mă așezasem să mă odihnesc pe iarbă la umbra firavă a unui tulipier. Gestul meu stârnise nedumerire. Ba chiar îngrijorare. Pe loc se adunaseră câțiva
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
culoare a văzduhului nesfârșit ce mi-a marcat întreaga-mi copilărie... Sau orașul ! Purpuriul razelor de soare la asfințit, pe care le-am sorbit din priviri de fiecare dată cu atâta sete ! Auriul, culoarea lanului de grâu copt ce se leagănă la adierile pline de mister ale vântului . Culoarea țărmului a cărui trup nisipos îmbrățișează cu atâta tandrețe marea . Verdele crud, cu adieri înmiresmate de iarbă mângâiată de atingerile de cașmir ale soarelui... Florile ! Cum aș putea să le anulez podoaba
UMBRE DE VINĂ de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341522_a_342851]
-
stea pentru buna Maic-a mea. Preacurata cea de sus Maica Domnului Iisus. Lerui Ler și flori de ger Maica Domnului din Cer. PRIMA INTERPRETĂ : Sânul ei ți-a fost altar de lumină și de har. Te-a purtat, te-a legănat pe-un pătuc înmiresmat. Pân’au coborât din zbor îngerașii în sob or să te legene puțin în pătuc curat de crin. A TREIA INTERPRETĂ : Pruncușor cu chipul palid din obârșia lui David din înnobilată viță și dintr-o cerească
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
de ger Maica Domnului din Cer. PRIMA INTERPRETĂ : Sânul ei ți-a fost altar de lumină și de har. Te-a purtat, te-a legănat pe-un pătuc înmiresmat. Pân’au coborât din zbor îngerașii în sob or să te legene puțin în pătuc curat de crin. A TREIA INTERPRETĂ : Pruncușor cu chipul palid din obârșia lui David din înnobilată viță și dintr-o cerească spiță, deopotrivă-n chip firesc Fiul Tatălui Ceresc. PRIMA INTERPRETĂ : Te pogoară binișor în săracă ierslișoară
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
trezesc acum c-un fir de iarbă prin gândul liber călător sunt vie cascada umbrelor se-nșiră verticală deasupra secetei lumina reînvie am adormit iubindu-te pe-o bancă din piatra lunii pline și argint în fire tainice m-a legănat pe țărmul însingurării frumuseții din tumult acum mi-e toamnă cântecul se-aude tăcerea-n jurul meu a renăscut prin vis reîntregit las corbul să mă-ndrume în scoică freamăt de esențe tâmpla-mi umple pe tine alb dor născut
NĂSCUT DIN CÂNTEC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342037_a_343366]
-
Mircea desfăcu capsele sutienului, lăsând liberă frumusețea sânilor, ce fremătau de nerăbdare. - Ce frumos miroși! Parcă ai adunat toată mireasma florilor de primăvară de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii, coborând apoi pe gât și pe sânii ce se legănau jucăuși în timp ce ea se frământa continuu prin patul larg, mișcându-și cu frenezie într-un ritm alert șoldurile lângă trupul atletic al tânărului. Doamne, ce dor îmi era să ating o femeie frumoasă ca tine, să o mângâi și să
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
Acasa > Poeme > Antologie > PE SCURT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului în cuvinte potrivite iar ai coborât din cer vis de toamnă-iarnă-aminte țin în mine și un zbor legănat pe ape sfinte prind iubirea și cobor în adâncuri nesmintite prinse-n patimi și sobor chiar deasupră-mi cântă-n legea liniștii de pe ogor când lăstuni și piatra vie se-nțeleg să pună dor între piatră și cuvinte sensuri calde-n
PE SCURT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342056_a_343385]
-
va reface până când Byron nu-i va fi alături. Cu contele Gucciloli a vorbit tatăl ei și contele a încuviințat. Așa că Teresa îl aștepta pe Byron al ei. Sosise ziua programată pentru plecare în Anglia.Valurile canalului din fața castelului Mocenigo legănau gondola încărcată cu bagaje. Byron, gata de plecare. Îmbrăcase mănușile, Alegra stătea în gondolă, era așteptat doar el și armele. Byron anunță pe neașteptate că dacă ceasul bate ora fixă înainte ca armele să fie aduse în gondolă, nu mai
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎN ÎMPĂRĂȚIA OAC Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 926 din 14 iulie 2013 Toate Articolele Autorului în Împărăția Oac În Împărăția Oac, sub copac bătrân brotac stă întins într-un hamac legănat de-un fante rac. E zăduf și din văzduh cade puf și strigă uf! când o zână tinerică, cu ochi verzi și gura mică spune-un basm despre-un copac ce creștea pe lângă lac. Și spunea și de-un brotac
ÎN ÎMPĂRĂŢIA OAC de LEONID IACOB în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342169_a_343498]
-
semeți, tineri ortaci, și brotacei din cel lac i-a ajuns un simplu oac! Si-a plecat lăsând sărac pe acel bătrân brotac... Și spunând povestea-ntreagă toți aleargă să se dreagă în cel lac unde-un brotac se tot leagănă-n hamac fără oacă fără oac ! Morala: Într-o lume-așa....posacă O brotacă-i tot brotacă. Leonid IACOB Referință Bibliografică: în Împărăția Oac / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 926, Anul III, 14 iulie 2013. Drepturi de Autor
ÎN ÎMPĂRĂŢIA OAC de LEONID IACOB în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342169_a_343498]
-
de aramă și paloșul pe câmpiile de la Termophile ori de pe Eufrat. Lacrimile se rostogolesc pe Calea Lactee, pașii tăi în urmă-i aud venind, tot venind... Aș vrea să fiu marea lui Hemingway, la Havana, ca-n ochiul tău să mă leagăn, să m-alint!... A venit toamna peste inima ta, peste inima mea și depărtările într-una ne cheamă. Nicicând n-om mai fi ca acum! Niciodată! O!, de-am putea opri trecerea, de-am putea lichefia timpul, mireasma trupului meu
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]