4,183 matches
-
oricum, vulturul e respectat din timpuri străvechi în Mexic, din cauza vechii religii și a acelei clase mărețe de cavaleri din zilele masacrului cu săbii obsidiene la care a fost martor Diaz del Castillo. Copiii, după cum spuneam, țipau, în timp ce el se legăna pe pumnul meu, „El águila, el águila!“ Și, pentru că auzeam pentru prima dată spaniola, am înțeles cu totul alt cuvânt, și anume numele împăratului roman, Caligula. M-am gândit în sufletul meu cât de potrivit era. Caligula! El águila! Si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
astea; în timp ce ea, pe de altă parte, presupun că aștepta să mă satur de Moulton și compania. Între timp avea loc fiesta după fiesta. Orchestra plonja în zócalo, clănțănea, bocănea, zbiera; artificiile înfloreau și explodau unul după altul, procesiunile se legănau unele după altele o dată cu imaginile care se succedau. O femeie a făcut infarct și a murit la o paranghelie care a durat cinci zile și se iscau tot felul de scandaluri. Doi bărbați, amanți, s-au certat din cauza unui cățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-a pornit o furtună cumplită, cu tunete. Așa că în cele din urmă a aruncat omleta pe fereastră și i-a spus lui Dumnezeu, „Seigneur! Tant de bruit pour une omelette.“ Asta îți punea lucrurile într-o altă lumină. Se legăna, cu ochii închiși, pronunțând foarte atent. Sau îmi zicea, „Ludovic XIII adora să facă pe bărbierul și își bărbierea gentilomii, că le plăcea, că nu le plăcea. Și îi plăcea și să se prefacă în chinurile morții așa că se schimonosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îndrăgostită. Mi s-a urcat la cap cuvântul când am auzit-o rostindu-l. Construiam palate din ce în ce mai înalte, până în cele mai înalte sfere și în același timp comiteam nenumărate fărădelegi ca să îmi ating scopul. Pisica îmi zgâria mâna, cum se legăna pe scaun. Credeam că o să îmi dea și sângele pe nas, de atâta pasiune. Pentru un minut m-am simțit dezgustător și umflat, și în secunda următoare mi s-a înălțat sufletul, concertând printre sufletele ei briliante. Mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Am început să râd în hohote. Și ce făceam eu acolo, pe câmpurile Normandiei? La asta oare de ce nu mă gândisem? Te gândești la ceva haios, M’sieu March? mi-a spus ea și a pășit în grabă lângă mine, legănându-și brațele în scurta ei cu mâneci din piele de oaie. Foarte haios! Apoi mi-a arătat ceva. Vous voyez les chiens? Câinii de la fermă săriseră peste pârâu și se îndreptau în goană spre noi peste pardesiul cafeniu al câmpiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
gravă, sau chiar viața. Copii, mamele noastre ne-au dat la fiecare dintre noi, viață, dar nu avem nici un drept ca să le luăm noi viața lor. Lor, mamelor, care ne-au vegheat copilăria, nopțile când eram bolnavi, care ne- au legănat, ne-au cântat și ne-au spus povești până venea Moș Ene pe la gene. Ana II: Eu sunt...un roboțel, cum spune Raluca și Gigel. O să spuneți că o...tinichea nu are suflet. Am scris în memoria mea o rugă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
la vârsta de... Radu: O să socotești acasă. Mătușa Halley a fost în vizită acum șapte ani... Gigel: Acum șapte ani? Nu se poate. Eu unde am fost? Radu (bufnind în râs): Tu? Cu biberonul în gură și eu te legănam și doamne ce scâncit erai și ce greu adormeai. Gigel: Vezi, ML, ce mic eram... ML:... o pușlama. Gigel: ML, s-ar putea s-o vedem pe Mătușa Halley? Cine știe dacă o mai văd ...(numără iar pe degete) ML
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
a născut aduce lumină mare cu el), dar lumina acelui copil întrecea tot ce văzuse vreodată îngerul. Și atunci și-a spus: cum să sufere tocmai el ? L-a învăluit strâns, strâns cu lumina lui, l-a mângâiat, l-a legănat, i-a cântat și când un înger cântă, nu mai aude dacă e strigat de aceea nu l-am găsit. Și niciodată îngerul acela n-a mai plecat de lângă copilul pe care l-a văzut atunci. Îl iubește și-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a mângâiat ușurel pe cap, m-a ridicat și m-a așezat nu pe genunchi ei, crescusem doar ! m-a așezat chiar pe picioarele lui așa cum făcea tata când eram mic, numai că unchiu' meu n-a început să mă legene... mă mângâia din când în când ușurel pe cap și cum nu încăpeam, că mulțimea se tot strângea în jur, i-am strâns în brațe picioarele și mi-am pus capul pe genunchii lui. Nu mă săturam uitându-mă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
știam că există... Și totuși... era. Atunci am înțeles secretul omului : când omul spune că e fericit, înseamnă că știe că Tatăl Lui e acolo și chiar dacă nu-L poate atinge, fiindcă e în cer, îmbrățișarea Lui îl cuprinde, îl leagănă, îl alintă și-l face așa cum sunt eu : cât pământul întreg și mai știam că aveam să durez cât țin cerurile și pământul... Asta e fericirea... Pe urmă s-a făcut muntele munte, cerul cer, oamenii oameni, ca mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
moșul meu, care trăiește de atunci, așa spune c-a auzit de la oameni : copilul acela a venit și ne-a adus viața veșnică. De aceea cerul trimisese pe ai săi să-i cânte când s-a născut și să-l legene... Și fiindcă știe asta și crede asta, moșul meu trăiește mereu de-atunci. Oare oamenii de ce-or fi murind ?! Întâmpinarea -Uite, știi, stăteam așa și mă uitam în urma lor... Parcă mă cuprinsese jalea. Nici eu nu știam de ce. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sunt eu, sora ta... am lăsat să ardă lampa, așa cum ai vrut, uită-te, e lumină..." O strângea la piept pe sora ei, care-și mai domolise suspinele și-și venea în fire încet-încet... "Gata, gata... uite... A trecut...." O legăna lin, așa cum faci cu un copil speriat în puterea nopții... "Așa. Hai, deschide ochii și spune-mi ce-ai visat..." Cele două surori stăteau îmbrățișate, cea mare căutând s-o liniștească pe cealaltă, care începuse deodată să plângă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
înfloritură, colo încă una, mai amestecau poveștile lor cu ale altora (știam asta, fiindcă pe unele le mai auzisem și altădată), dar ne plăcea să-i ascultăm și stăteam, așa, până când glasul lor se amesteca în murmurul mării și adormeam legănați de poveștile lor, mângâiați de vântul călduț și parfumat... Taică-mio zicea că am eu gărgăuni în cap: cine a mai auzit să fie parfumată marea. Ei, da: mirosea a alge, a pește... dar asta numai parfum nu era. Ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ei înșiși s-au născut dintr-un cuțit de sacrificiu. Omacihuatl, zeița mamă, ar fi dat naștere unui cuțit de obsidian care, căzând în câmpie, ă făcut să apară 1600 de zei. Mai târziu, plângând pe fiul ei mort, Cihualcoatl legăna tot un cuțit de sacrificiu. Zeii se întîlnesc (rezum dintr-o legendă) la Teotihuacan, după eșecul celor patru lumi precedente, pentru a crea Soarele și Luna. Un zeu mai important, îmbrăcat în veșminte strălucitoare, și altul umil și disprețuit, îmbrăcat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
răbdării, așteptând ca, după zile și săptămâni de arșiță, să vină în sfârșit ploaia. Plantă care nu cunoaște luxul pădurilor ce foșnesc, suspină, cântă, freamătă, vuiesc; ea nu poate face nimic din toate astea; țepii ei sunt muți; tulpinile se leagănă fără sunet; cel mult al aerului zgâriat de acest arici vegetal. Plantă a dezolării. Plantă a câmpurilor golite de vegetație. Plantă a tenacității ce se cheltuie într-atît în efortul de a rezista încît nu mai găsește energia de a se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
monument macabru. Macabru, da, căci nu poți să treci indiferent pe lângă sutele de cranii din el. Unul, cel al lui Yorick, e destul pentru întrebarea lui Hamlet. Mai multe, iată pus în discuție chiar răspunsul firesc. Florile galbene care se leagănă ușor în interstiții și șopârlele care dorm pe pietre îmi stârnesc un regret. Am vorbit prea puțin sau aproape deloc despre Mexicul viu, despre Mexicul de azi. Cine îmi va citi jurnalul va spune, probabil, că n-am fost în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
bucătărie, cu mersul ei falnic, scuturîndu-și părul negru și lung asemeni cailor de rasă coama în arenele circurilor. De ce nu-l repede totuși pe individul ăsta?!" Ce naiba găsești la telefoanele lui? vrea să pară indiferent în continuare. Vorbe. Vorbe frumoase leagănă din umeri Paula, lovind paharele în ritmul pașilor săltați cu care străbate încăperea. Știi că individul a lucrat la circ, la "zidul morții"? Are o motocicletă!... Ha! Mai bine motoretă, să-ți dea impresia că duce un țap între picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de parbriz deschid două sectoare mari de cerc, lăsînd să se vadă șoseaua acoperită cu un strat alb, în care roțile mașinilor ce vin din sens invers taie urme late, negre. Toți cei din cursă moțăie, cu bărbiile în piept, legănați de uruitul continuu al motorului. Chiar și actorul, după ce a mai exclamat cîte un "extraordinar!" la fiecare ziar cercetat încă o dată, spre mirarea și neliniștea vecinei, s-a potolit, punînd ziarele și revistele peste geanta de pe brațe. Profesorul și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cînd ne sărutăm." Ha-ha! taie încet liniștea rîsul lui Lazăr, ca intervenție la melodia transmisă la radio. Ce va să-nsemne muzica ușoară, profund și din greu angajată zice uitîndu-se spre studenta care a deschis ochii, încetînd să-și mai legene capul în ritmul muzicii. Aveam un profesor care făcea, la modul serios, analiza literară a poeziei "Cățeluș cu părul creț"... Oricum, versurile astea se pretează mult mai bine la o analiză literară: Schelă plin avînt constructiv. Umbrelă condiție materială; e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acum? Multe. Chiar și "Suflecată pîn' la brîu". Pe vremea ta nu? răspunde fata ironic. Nțt! Pe-atunci se purta " Nud cu cinci foi de viță", îți poate confirma și maestrul arată Lazăr cu privirea spre profesor, apoi închide ochii, legănînd capul în ritmul muzicii. În ferestre și în parbriz, vîntul lovește mai rar, dar cu mai multă putere, depunînd straturi întregi de zăpadă, ca și cum norii și-ar desface solzi uriași, albi, trimițîndu-i spre pămînt. Copilul din brațele tatălui se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un an vechime în meseria de tată; nevastă-mea-i în ultima lună răspunde Lazăr jucîndu-se cu ceasul. Nu-l vînd că-i scump și bun. Vine copilul, vin necazurile... Îți plac? Am crescut deja unul. Învățam pentru bacalaureat și legănam. Zău?! îi aruncă Lazăr o privire ca o măsurătoare fugară. Și-acum unde-i? Cu mama. A. E bine să ți-l crească mama... Cum să nu-l crească dacă e-al ei! rîde studenta. Tînără mamă. Ți-e vitregă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cunosc locurile, nu-ți fă griji. Iese afară, băgat cu totul sub sac, lăsîndu-se înghițit de viscol. Ăsta nu-i sănătos arată în urma lui țăranul, care se întoarce cu un alt braț cu lemne, dar nimeni nu-i răspunde. Studenta leagănă în brațe de zor unul din copii, care se uită la ea cu ochi obosiți, aproape închiși, încercînd uneori să deschidă gura, să spună ceva, dar tace, amețit de legănat și de șușotitul fetei. Celălalt băiat stă în brațele tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să deschidă gura, să spună ceva, dar tace, amețit de legănat și de șușotitul fetei. Celălalt băiat stă în brațele tatălui, atent la ce se întîmplă cu fratele său, apoi, cînd înțelege, lasă capul pe pieptul tatălui, începe să-l legene și murmură un "a-a-a", semn că vrea și el legănat. Sus în dormitor, Sultana și Mihaela dorm, învelite bine, să uite de foame. Pavel, ca unul care nu mai are ce face, se învîrte prin sala restaurantului, adunînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o ascult pe Maria și să-i dau dreptate; ar fi monstruos să-i jignesc sentimentele de mamă, cu atît mai mult cu cît Doina nu mă mai interesează." Spuneți, doamnă șoptește Mihai, așezîndu-se pe marginea patului. Piciorul Mariei se leagănă încet, anume parcă să pună în evidență mai mult frumusețea genunchiului dezgolit, pe care ciorapul de nylon, la lumina venită dinspre fereastră, îl face să semene cu o bucată de jar stînd gata să pălească, ori să întețească focul. Dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privirea mereu spre copii. Nu-i așa că-s superbi? A?! tresare Lazăr. Te pomenești că te-a prins frica! rîde fata, bine dispusă, așezîndu-se dincolo de masă, cu obrazul între palme. Gata cu întîrziatul la o bere, că n-are cine legăna, cît face soția mîncare; dimineața, gata cu lenevitul, că se termină laptele la alimentara; fuga după morcov în piață..., scutece, landou... "Igiena", "igienă"; că orice microb adus în casă lovește întîi în cel mic... Pariez că la asta ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]