2,103 matches
-
textul criticat ar fi fost aplicabil cu privire la toate primele de concediu de care ar beneficia personalul bugetar, deci și cu privire la cele rezultate din contractele colective de muncă, astfel cum este cazul autorului excepției. Or, acest lucru ar fi însemnat ca legiuitorul primar sau delegat să fi adoptat un act de reglementare primară care să fi vizat situații juridice ce rezultau dintr-un contract colectiv de muncă, ceea ce este inadmisibil. Într-o atare situație, legea ar deveni un act secundar, subordonat unui
DECIZIE nr. 1.251 din 7 octombrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227230_a_228559]
-
lege, arogându-și astfel acte, atribuții și competențe care, potrivit Constituției, aparțin Parlamentului, cele două autorități publice intrând astfel într-un conflict juridic de natură constituțională. Se arată că, prin acest demers, Guvernul a sfidat rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, consacrat de art. 61 alin. (1) din Constituție, și a încălcat principiul separației puterilor consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție, creând un precedent foarte periculos prin care se poate generaliza o practică de ocolire a dezbaterilor parlamentare. Cu privire la
DECIZIE nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României şi Guvern, formulată de Preşedintele Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227219_a_228548]
-
prin angajarea răspunderii cu privire la un proiect de lege aflat în dezbatere parlamentară, proiect al cărui inițiator este, adoptat ulterior de Camera Deputaților, Guvernul și-a arogat competențe care, potrivit Constituției, nu îi aparțin, a încălcat competența Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, ori a creat orice alt conflict juridic de natură constituțională. V. Analizând textele constituționale de referință, se constată următoarele: Potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării
DECIZIE nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României şi Guvern, formulată de Preşedintele Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227219_a_228548]
-
unică autoritate legiuitoare, ori a creat orice alt conflict juridic de natură constituțională. V. Analizând textele constituționale de referință, se constată următoarele: Potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării". Potrivit art. 102 alin. (1) din Constituție, "Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice". Raporturile dintre cele două autorități sunt guvernate
DECIZIE nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României şi Guvern, formulată de Preşedintele Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227219_a_228548]
-
în decizia anterior menționată, Curtea observă și reține că acceptarea ideii potrivit căreia Guvernul își poate angaja răspunderea asupra unui proiect de lege în mod discreționar, oricând și în orice condiții, ar echivala cu transformarea acestei autorități în autoritate publică legiuitoare, concurentă cu Parlamentul în ceea ce privește atribuția de legiferare. Or, o astfel de interpretare dată dispozițiilor art. 114 din Legea fundamentală este în totală contradicție cu cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența citată și, prin urmare, în contradicție cu prevederile art.
DECIZIE nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României şi Guvern, formulată de Preşedintele Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227219_a_228548]
-
la Senat, în calitate de Cameră decizională, a declanșat un conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Parlament, întrucât prin exercitarea de către Guvern a unei competențe, cu nerespectarea cadrului constituțional care o circumstanțiază, s-a încălcat competența Parlamentului de unică autoritate legiuitoare. Legitimarea unui astfel de act, cu argumentul că art. 114 din Constituție nu face nicio distincție cu privire la posibilitatea Guvernului de a-și angaja răspunderea, argument fundamentat pe ideea că tot ce nu este interzis este permis, ar putea conduce, în
DECIZIE nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României şi Guvern, formulată de Preşedintele Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227219_a_228548]
-
că tot ce nu este interzis este permis, ar putea conduce, în final, la crearea unui blocaj instituțional, în sensul că Parlamentul ar fi în imposibilitate de a legifera, adică de a-și exercită rolul său fundamental, de unică autoritate legiuitoare. Curtea subliniază în acest context importanța, pentru buna funcționare a statului de drept, a colaborării dintre puterile statului, care ar trebui să se manifeste în spiritul normelor de loialitate constituțională, comportamentul loial fiind o prelungire a principiului separației și echilibrului
DECIZIE nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României şi Guvern, formulată de Preşedintele Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227219_a_228548]
-
să se raporteze la textele din Legea fundamentală incidente pentru a determina competența celor două autorități implicate: Parlamentul României și Guvernul României. Potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării". Potrivit art. 102 alin. (1) din Constituție, "Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice". Realizarea programului de guvernare acceptat de Parlament
DECIZIE nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României şi Guvern, formulată de Preşedintele Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227219_a_228548]
-
procedurile parlamentare aferente, Parlamentul nu a avut o conduită din care să rezulte o stare de conflict juridic de natură constituțională. Chiar dacă s-ar accepta ipoteza unui atare conflict, declanșat de solicitarea primului-ministru al Guvernului, prin conduita sa ulterioară, autoritatea legiuitoare a dezamorsat această stare, parcurgând procedurile parlamentare și evitând, deci, un blocaj instituțional. Prin urmare, constatăm că din coroborarea dispozițiilor constituționale incidente în cauză, și anume art. 1 alin. (5), art. 61 alin. (1) și art. 114 alin. (1) și
DECIZIE nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României şi Guvern, formulată de Preşedintele Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227219_a_228548]
-
un blocaj instituțional. Prin urmare, constatăm că din coroborarea dispozițiilor constituționale incidente în cauză, și anume art. 1 alin. (5), art. 61 alin. (1) și art. 114 alin. (1) și (2), rezultă - indubitabil - că Parlamentul este și rămâne unica autoritate legiuitoare și în cazul asumării răspunderii de către Guvern, întrucât procedura asumării răspunderii de către Guvern se derulează în fața camerelor reunite ale Parlamentului și se desfășoară sub supravegherea și controlul forului legislativ suprem, care are la îndemână, în virtutea prevederilor constituționale exprese ale art.
DECIZIE nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României şi Guvern, formulată de Preşedintele Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227219_a_228548]
-
2009 , având acest scop. Este adevărat că acordarea de despăgubiri pentru daune morale este la libera apreciere a legiuitorului, care - în temeiul art. 61 din Legea fundamentală, potrivit căruia "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării" - este competent să stabilească condițiile și criteriile de acordare a acestui drept. Însă, Parlamentul, elaborând politica legislativă a țării, este în măsură să opteze pentru adoptarea oricărei soluții legislative de acordare a unor măsuri reparatorii celor îndreptățiți pentru
DECIZIE nr. 1.360 din 21 octombrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227258_a_228587]
-
2009 , având acest scop. Este adevărat că acordarea de despăgubiri pentru daune morale este la libera apreciere a legiuitorului, care - în temeiul art. 61 din Legea fundamentală, potrivit căruia "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării" - este competent să stabilească condițiile și criteriile de acordare a acestui drept. Însă, Parlamentul, elaborând politica legislativă a țării, este în măsură să opteze pentru adoptarea oricărei soluții legislative de acordare a unor măsuri reparatorii celor îndreptățiți pentru
DECIZIE nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227257_a_228586]
-
textele legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate, art. 57 referitoare la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și a libertăților, art. 61 alin. (1) care consacră rolul Parlamentului de unic�� autoritate legiuitoare a țării și ale art. 73 alin. (1) și alin. (3) lit. m) cu referire la atribuția Parlamentului de a adopta legi constituționale, legi organice și legi ordinare, respectiv de a reglementa prin lege organică regimul juridic general al proprietății
DECIZIE nr. 1.127 din 23 septembrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227374_a_228703]
-
de instanța de judecată (...)". Curtea nu poate reține nici critica prin raportare la dispozițiile art. 73 alin. (1) și alin. (3) lit. m) din Constituție, coroborate cu cele ale art. 61 alin. (1) care consacră rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării, întrucât textele de lege criticate, după cum s-a arătat anterior, nu au ca domeniu de reglementare aspecte referitoare la regimul juridic general al proprietății sau al moștenirii, astfel că includerea acestora într-un act normativ cu o forță
DECIZIE nr. 1.127 din 23 septembrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227374_a_228703]
-
pot contribui la asigurarea reprezentării minorităților. - Anumite forme de vot preferențial, în care alegătorii clasează candidații într-o ordine de preferință pot facilita reprezentarea minorităților și pot promova cooperarea în interiorul comunității. - Un prag electoral mai coborât pentru reprezentarea în corpul legiuitor poate să consolideze includerea minorităților naționale în gestionarea chestiunilor publice. 10) Delimitarea circumscripțiilor electorale ar trebui să permită o reprezentare echitabilă a minorităților naționale." Recomandările de la Lund sunt dezvoltate în "Liniile directoare pentru favorizarea participării minorităților naționale la procesul electoral
HOTĂRÂRE din 2 martie 2010 în Cauza Grosaru împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/226362_a_227691]
-
expuși unui risc serios, și dacă aceștia nu pot sau, din cauza existenței acestui risc, nu doresc protecția acelei țări. Dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 explicitează noțiunea "risc serios", iar Curtea observă că, în definirea acesteia, legiuitorul român folosește termeni identici cu cei pe care Consiliul Uniunii Europene a înțeles să îi utilizeze în reglementarea aceleiași problematici, mai exact în art. 15 din Directiva 2004/83/CE din 29 aprilie 2004 privind standardele minime pentru calificare și
DECIZIE nr. 1.178 din 30 septembrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227030_a_228359]
-
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară încalcă, în opinia autorilor excepției, principiul separației puterilor în stat și principiul independenței judecătorilor, potrivit căruia aceștia se supun numai legii. Se arată, în esență, că interpretarea generală a legii este atributul autorității legiuitoare, și nu al puterii judecătorești și cu atât mai puțin al puterii executive al cărei reprezentant este procurorul, în exercitarea atribuției sale conferite de art. 329 alin. 1 din Codul de procedură civilă referitoare la solicitarea adresată Înaltei Curți de
DECIZIE nr. 221 din 9 martie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, art. 2 teza întâi şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/221925_a_223254]
-
cauze în care nu au fost citați și nu și-au putut formula apărările, iar judecătorul nu se supune numai legii, de vreme ce soluțiile pronunțate de un alt judecător nu echivalează cu actul juridic ce emană de la Parlament ca unică autoritate legiuitoare a țării. Este indicată, în sensul neconstituționalității textelor legale menționate, Cauza Brumărescu împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că procurorul general nu are posibilitatea legală de a introduce căi extraordinare de atac împotriva unor hotărâri
DECIZIE nr. 221 din 9 martie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, art. 2 teza întâi şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/221925_a_223254]
-
47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, controlul se efectuează numai prin raportare la prevederile și principiile Constituției. Așadar, aspecte ca cele arătate nu intră în competența de soluționare a Curții, coordonarea legislației în vigoare fiind de competența autorității legiuitoare". Dincolo de aceste precizări, Curtea a constatat că, "nici în sine, prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5), ale art. 15 alin. (1) sau ale art. 16 alin. (2) din Constituție", deoarece acestea cuprind, pe de o
DECIZIE nr. 221 din 9 martie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, art. 2 teza întâi şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/221925_a_223254]
-
activitatea Legislativului. Tribunalul Neamț - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât adoptarea de către Guvern a ordonanțelor de urgență nr. 1/2009 și nr. 41/2009 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracarare a unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament. Instanța mai reține că, prin Legea nr. 221/2008 , legiuitorul primar a stabilit condițiile și criteriile de
DECIZIE nr. 124 din 9 februarie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar şi a celor ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/221930_a_223259]
-
necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracarare a unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament. Instanța mai reține că, prin Legea nr. 221/2008 , legiuitorul primar a stabilit condițiile și criteriile de acordare a creșterilor salariale, iar Guvernul, prin intervenția sa ulterioară, intră în conflict cu dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile
DECIZIE nr. 124 din 9 februarie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar şi a celor ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/221930_a_223259]
-
invocate de autor vizează modalitatea de redactare a textelor de lege criticate, pretinsa neconstituționalitate fiind dedusă dintr-o omisiune de reglementare, pe care, însă, Curtea Constituțională nu o poate complini, întrucât, potrivit art. 61 din Constituție, Parlamentul este "unica autoritate legiuitoare a țării", modificarea sau completarea normelor juridice fiind atribuțiile exclusive ale acestuia. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
DECIZIE nr. 1.048 din 14 iulie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 şi art. 48 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/214265_a_215594]
-
putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Modificarea conținutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării." Cu privire la critica potrivit căreia prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) și h) și ale art. 12 din Legea nr. 10/2001 sunt contrare și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a
DECIZIE nr. 863 din 16 iunie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/214274_a_215603]
-
putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Modificarea conținutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării". Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992
DECIZIE nr. 1.064 din 14 iulie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1200 , art. 1201 , art. 1295 şi art. 1306 din Codul civil. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/214280_a_215609]
-
nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005, Curtea, respingând criticile de neconstituționalitate ca neîntemeiate, a reținut că "dispozițiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție , de competența autorității legiuitoare". De asemenea, Curtea a arătat că " art. 133 alin. (1) și (2) din legea criticată permite instanței de judecată ca, ținând seama de circumstanțele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual șicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a
DECIZIE nr. 877 din 16 iunie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/214310_a_215639]