2,105 matches
-
Beth? — Nu există nici un buton. Sunt conectate la niște senzori automați de vibrații. — Vrei să spui că se declanșează automat? — Da, Norman. — Beth, dar asta e o nebunie. Cineva continuă să provoace aceste manifestări. Cine le provoacă, Beth? Beth surâse leneș, adresându-i un zâmbet felin și părând amuzată de ceea ce auzea. — Chiar nu știi? Ba știa. Da, știa și simți că-l trece un fior rece. — Tu ești sursa acestor manifestări, Beth. Nu, Norman, spuse ea fără să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spre sfârșitul ei. Chiar dacă locuitorii de la sat încă nu-și dau seama și tânjesc să ajungă a locui în oraș, un veteran de război precum Polikarp Feofanovici știe foarte bine că „se întâmplă ceva grav cu generația tânără. E impertinentă, leneșă, fără idealuri ă...ț, fii nacealnicilor s-au boierit, s-au occidentalizat“. Pierderea coeziunii sociale, obținute cu forța sub Stalin și din ce în ce mai fărâmițată sub Hrușciov și Brejnev, îi pare bătrânului un simptom apocaliptic, ceea ce, într-un anumit sens, chiar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
pare să se fi mișcat între timp în univers este soarele. Cerul a rămas la fel de încremenit și lipsit de nori. La o privire mai atentă X descoperă însă că incendiile continuă în oraș. în două sau trei locuri fumul urcă leneș, în rotocoale negre. X și-a terminat raportul. îl lasă pe biroul șefului, alături de revista acestuia de cuvinte încrucișate. în timp ce-i cad din nou privirile pe careul neterminat de șef, X resimte un impuls diabolic, i-ar plăce să completeze
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a marii actrițe ce zace În ea, doamna Mariana arăta spre tablou teribil, pe care, din nefericire pentru mine, nu-l voi uita. Jos, ca și În ziua dinainte, defilaseră taurii; sus, ca și În ziua dinainte, stăpânul casei prezidase leneșa paradă; de data aceasta, taurii defilaseră pentru un singur om, iar acela era mort de-acum. Dantela spătarului de pai fusese spartă de-un pumnal. Sprijinit de brațele fotoliului cu spătar Înalt, cadavrul era țeapăn. Anglada a observat Îngrozit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
consolare, el însuși putînd ridica pretenții mari, chiar foarte mari, o dată ce Ferdinand se dusese în lumea celor drepți și tronul era gol. Gol. Poate că ar fi reușit dacă n-ar fi fost chiar atît de comod, să nu spunem leneș sau trîndav. Nu-i trebuia decît puțin, foarte puțin să convingă pe toți acei care aveau în mînă zarurile că el este cel mai potrivit prin simplul fapt că nu are chef să se vîre în viața altora. Lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
caz de imaginație. O știu prea bine și chiar Leonard Bîlbîie o știa prea bine!" Șerban Pangratty se ridică, era o situație complicată, trebuia să-l contrazică pe Mihai Mihail și comoditatea fotoliului îl împiedica, îl făcea să fie moale, leneș, delăsător. Dar în acest punct nu putea lăsa nimic, mai ales dacă ținea cont de valoarea adversarului. "Domnule director, îmi permit să vă cer o explicație. Ați spus așa: Leonard Bîlbîie a dovedit reale calități în stabilirea realității. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unul?" De undeva, din întuneric, i se păru că aude răspunsul. "Nu prea mulți, domnule Mihail, nu prea mulți." Deși nu era decît o voce imaginară, o voce născută din propria sa imaginație, avu senzația că deslușește în ea inflexiunile leneșe, sîsîitul inconfundabil al celuilalt prinț, intangibil și de data asta, Basarab Cantacuzino. "Și cînd te gîndești că pe nenorocitul ăsta de Pangratty vor fi nevoiți să-l aresteze!" 1988-Cluj Cuprins I 5 II 47 III 98 IV 149 V 194
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
84 am fost, dacă-mi aduc bine aminte, al nouălea sau al zecelea. Deci, erau medii foarte mari. Se învăța. — Știu, pentru că eu sunt relativ apropiat de generația aceasta. Vă spun foarte sincer că mă îngrozea, fiind un student mai leneș, ideea de tocit. Se știa că la drept, la istorie, la psihologie erau oameni care toceau, toceai cartea la pro priu, până-ți intra în cap. Era un studiu bazat pe memorare. Trebuia să înghiți drept roman, coduri, articole de
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
felul de lucruri hand-made, bungee jumping, tiroliană, oameni, oameni, oameni. Party meditation. Ca să nu mai zic de cel mai chilling loc de pe planeta Sziget, Ambient Tent, care e în sine o insulă ruptă de tot restul. Fiecare dimineață de atârnat leneș după o noapte de iureș devine aici un must absolut. Pentru că pe podeaua psihedelică stau întinși laolaltă zeci de nații, care nu au de împărțit altceva decât un zâmbet, un fum, sunet ambiental și stare. Aici ești pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
când, frunze pălite se desprindeau și zburau obosite prin licăririle amurgului. Sub coastă era împrăștiat satul, într-o ușoară pâclă. Dintre livezi și dintre căsuțele albe se ridicau stâlpi vineți de fum. De cealaltă parte, pe iaz, se mișcau negurile leneșe ale serii, pe deasupra apelor întunecoase și peste pădurea gălbie de trestii. Cireada venea pe maluri într-un murmur somnoros de tălăngi. În sat, scârțâiau cumpene de fântâni, se auzeau lătrături întrerupte de câni și, câteodată, un chiot prelung izbucnea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-mă prin tufele de trestii și papură, spre mal. Sara de vară împânzea taina-i fumurie peste Iezer. Marele pod de fier, departe, părea o panglică lungă, albă, întinsă pe sub cerul albastru. Din fund, din urmă, se înălțau aburii ușori, leneși, ai apei stătute; un vânt abia simțit aducea miasmele ascuțite, calde ale mâlului și ale stufăriilor putrezite. Omul vâslea, încordându-și grumazul, scuipa în palme, trăgea de mănunchiuri, și apa plescăia ușor, apoi rămânea în urmă tremurând în cercurele. Tresării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu care nu era obișnuit din parte-mi. Făgăduii oamenilor țuică, și multă vreme îi privii cum se mișcau vioi printre snopii aurii, cu țăpoaiele, cu brațele, cu glasuri puternice, cu glume vesele. Pe la toacă, pornii spre Iezer în trap leneș. Domnul Sandu, crâșmarul, mă aștepta în prag cu mânile în șolduri, zâmbindu-mi cu obișnuita-i prietinie. S-a întors iar vremea bună, boierule! Ce mai zici? Te așteaptă neica Marin... Și vânătorul ieși îndată tropăind cu cizmele-i grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi în vremea lui și Neculai Arnăutu fusese hoț de codru și-și făcuse și osânda la ocnă... L-a scos boierul și l-a adus la moșie - ca să mai îngrozească oamenii... că și pe vremea aceea oamenii erau mai leneși... Țiganul privi în depărtări pe ușa deschisă - parcă din neguri chema amintirile. Lepădatu, c-o custură ascuțită, tăia curele pentru opinci. —Eu, zise iar Isailă, pe mezinul boierului, pe cuconu ista Jor, l-am purtat în brațe și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spațiu liber, de unde să se poată vedea mai lesne atât lansarea propriu-zisă a miilor de lanterne aprinse în amurg, cât și fantasticele jerbe de artificii colorate, programate să brăzdeze cerul încălzit, într-un splendid climax al întregii ceremonii. Din păcate, leneși cum suntem, ajungem prea târziu pe faleză pentru a mai spera să prindem un loc liber. În parte, este vina noastră: într-un tipic acces de contrapragmatism, ne-am abătut din drum pentru a vizita unul dintre cele mai impresionante
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unei scrumiere, prevăzut pentru ca fumătorul să își așeze țigara încă aprinsă? Probabil că mulți dintre noi nici nu și-au pus problema că și "așa ceva" poate purta un nume. Ei bine, japonezii și-au pus-o. Există, cred, limbi mai leneșe, care, disprețuind aristocratic zelul ingineresc de a clasifica și schematiza, plutesc într-o vagă legănare asupra lucrurilor, recurgând, de multe ori, în loc de a le numi cu precizie, la expresii gen "asta, lucrul, chestia aia" (în franceză, ce truc-là). O altă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
recurgând, de multe ori, în loc de a le numi cu precizie, la expresii gen "asta, lucrul, chestia aia" (în franceză, ce truc-là). O altă consecință, mult mai importantă, decurge însă din acest tip de raportare cognitivă diferită la real. O limbă leneșă nu numai că va lăsa neacoperite lingvistic anumite porțiuni din real, ci se va abține, chiar atunci când se consacră activității de a "da nume" și de la a atribui o denumire diferită fiecărui obiect sau fenomen întâlnit. Pentru a-și simplifica
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
asigura cât mai repede și mai simplu transferul mesajului, nu este evident că, slujind zeița preciziei absolute, îți legi singur pietre de moară la gât? Ba da zic eu și, de aici, polemica poate începe. Trăiască spiritul boem, imprecis și leneș al românei, față de spiritul disciplinat al japonezei, castrator în "schemofilia" și exactitatea lui! Cine are nevoie de infinite grafice și subcategorii, de infinite cuvinte care, toate, înseamnă pentru noi același lucru? Dar nu mă luați în seamă. Mi-a mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cuprindă și să transmită lucruri despre care ai crede că pot încăpea doar într-o viață. Și, poate tocmai în asta constă bogăția vieții, farmecul ei inconfundabil care, oricât ai încerca, nu pot fi circumscrise cuvintelor, devenite, acum, mult prea leneșe. IV. 1.Iată-mă, aproape fără să-mi dau seama, pe o uliță, devenită, acum, stradă, ca la oraș, și căreia oamenii i-au pus numele Badea Barbu. În istoria, nescrisă dar vie, a satului, nu vei întâlni niciodată vreun
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
n-are nici o importanță. Important este că atunci, privind firișoarele de nisip care curgeau nepăsătoare dintr-o jumătate în cealaltă a clepsidrei, ajunsesem să înțeleg exact, să trec prin filtrul sufletului această cursă implacabilă a timpului. Nisipul se scurgea din ce în ce mai leneș. În fluxul lui, reușeam să recunosc fiecare secundă, să identific fiecare fracțiune de secundă, chiar cu ajutorul unui insignifiant cristal gălbui. “Parcă aș avea în față o clepsidră electronică” mi-am spus atunci. Priveam fascinat cum “funcționa” anticul ornic când, deodată
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ăsta, așa încins și plin de neghină, decât nimic.” “Mă, altă dată să fiți și voi mai atenți ce primiți, nu mai luați așa, totul, ca niște orbi” Am înțeles, ‘trăiți!” “No-roooc”, făcu plictisit, primul secretar și, cu un gest leneș, puse receptorul în furcă. Mda! Am rezolvat-o și pe asta. Ce mai e... ah, da. Bine că și-a adus aminte. Ia să vadă la Inspectoratul Școlar ce e cu... “Cu tovarășa Uuuuudrea” Legătura vine, iarăși, foarte rapid. “Să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
zis scurt, din ușă: „Să fii gata la opt dimineața“. Camera n-avea nici o oglindă. Un lucru bun. Mai puține mărturii. Destul de mare, cu mobilă învechită, ghiceam că dă spre pădure. Mi-am aranjat o parte din lucruri, cu mișcări leneșe, apoi mi am turnat un pahar mare de apă dintr-o carafă de pe masă și m-am întins pe pat. Evenimentele ultimelor zile se succedaseră cu repeziciune, fără elaborare. Îi trimisesem un mail în care îi ziceam că o să vin
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zona în care stăteam înainte, de-i duceam întreținerea neveste-sii. El era pe partea cealaltă, eu eram pe bicicletă. Mi s-a făcut rău fizic, instant, și am tăiat-o de-acolo. După două luni jumate, într-o sâmbătă leneșă, m-am trezit cu un apel ratat și-un SMS, ambele de la el. Mesajul zicea: Îmi cer scuze, am fost un măgar. Neluțu. Roxana Oroian Eva Azi-dimineață aveam o presimțire ciudată, ca și cum urma să se întâmple un lucru neobișnuit. De
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
schimbase, era mai planturoasă, sânii cândva mici se umflaseră, amestecul de fetiță și femeie de pe vremuri se topise într-o femeie cu un aer pierdut, obrazul neted cu hașuri fine, ochii înfundați conturați de cearcăne pronunțate. Dârzenia trecuse în gesturi leneșe, încete și prelungite. Sau poate era o mască totul. Au continuat jocul-hărțuială până în clipa în care a întrebat-o dacă știe ce zi este. Uitase de ziua lui de naștere, când i-a reamintit, s-a închis brusc în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spre piață, cu coșuri cu legume proaspete pe umeri, s-a dus în apropierea mării adulmecând boarea sărată și ascultând valurile sparte în dig. Pe plaja pustie, câțiva îngrijitori greblau nisipul umed, speriind pescărușii care se ridicau țipând, în fâlfâit leneș, pluteau un timp și se reașezau, îngrămădiți unii într-alții, ca o turmă îmblânzită. Până în 2 Mai a mers pe jos, erau câteva sute de metri, peste podul glisant, în urma unei căruțe cu coșuri mari de nuiele care săltau goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
astea, pentru că nu se poate ști ce gândea cu adevărat, ci doar bănui după anumite priviri sau vorbe sau neliniște sau agitație chiar), umblând prin casă, bărbierindu-se și ferchezuindu-se cu mare atenție și fără grabă. Gesturile încete, aproape leneșe, chibzuite, temător să nu lovească, să scape lucrurile, să facă mișcări greșite pe care le-ar face un bolnav, simțindu-se pândit sau părându-i-se că este pândit, devenind și mai precaut, mâncând încet și sorbind rar ceaiul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]