1,597 matches
-
de la cele ale Crucii Roșii la cele ale micului comitet local a căror preocupare exclusivă devine în scurt timp războiul. La acest elan de solidaritate participă oameni de toate vârstele: mame, bunici, chiar și fetițele primarului, eleve de gimnaziu și liceene. Astfel, Clara Malraux își amintește că toată familia devenise parte integrantă a acestui entuziasm național, a acestui "conglomerat fără fisură". Casa unchiului său se transformase în adăpost pentru copii, ea însăși petrecând, alături de mama sa, zile întregi în care lucra
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
promisiunii unei întâlniri la care, bineînțeles, nu se va duce niciodată? În afara acestor situații excepționale, multe tinere și femei își interzic cu strictețe orice flirt cu nemții, nu fără s-o regrete câteodată. Este cazul lui Micheline Bood, o tânără liceană de 14 ani, pe cât de narcisistă, pe atât de patriotă și de gaullistă avant la lettre. Aceasta scrie în jurnalul său, pe 26 iunie 1940: "Am stat de vorbă, [...] ieri, cu doi soldați germani. Vorbeau extraordinar de bine franceza, și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o și mai mare amploare. Aceasta urma să aibă loc probabil pe plajele Normandiei. Sărbătoarea nebună a Eliberării Tânăra Micheline Bood așteaptă această debarcare, speră din tot sufletul ca ea să aibă loc. În ultimele zile ale lunii mai 1944, liceana, având parcă o presimțire, o visează în fiecare noapte. Crescuse și se maturizase din iunie 1940, însă rămăsese la fel de cochetă. În cei patru ani de conflict, Micheline nu își refuzase flirturile cu germanii. Pentru că, după cum mărturisește ea, "moare de urât
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ea pe 23 iunie 1944. Ai impresia că nu se întâmplă nimic. Ofensiva engleză s-a oprit, iar germanii, în așteptare, sunt tot aici". Însă pe 10 iulie, "orașul Caen este recucerit, iar în noi s-a reaprins speranța", scrie liceana. În scurt timp, înaintarea trupelor anglo-saxone capătă un ritm mai alert, iar surescitarea Michelinei se amplifică și ea. Se petrec evenimente nemaipomenite, povestește tânăra în jurnal, pe 5 august. În două zile, englezii au traversat toată provincia Bretagne... Peste tot
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
vor atinge". Înainte chiar de semnarea capitulării trupelor germane, care va avea loc în seara respectivă, "Parisul, împodobit pretutindeni, pare un buchet de flori". La ferestre și în balcoane răsar, ca prin farmec, steaguri britanice, americane, franceze, canadiene și rusești. Liceenei noastre i se pare că visează. "E-un delir", exultă ea. Femeile se agață ciorchine de gâtul eliberatorilor, li se aruncă în brațe. "Toate fetițele, fetele tinere, băiețandrii s-au cocoțat pe tancuri, ba chiar și câinii, împodobiți toți cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai contenesc să-și povestească, prin viu grai, în scris sau la telefon, filmele sau romanele de care se îndrăgostiseră, ca și "întâmplările", "nevoia de băieți" și de săruturi, "speranțele cele mai fanteziste". În timpul anului școlar, în zilele de după petrecerile-surpriză, liceenele petrec, ore în șir trăgând concluzii asupra flirturilor momentului. Li se întâmplă uneori să filozofeze, să privească iubirea dintr-o perspectivă intelectuală. Este cazul Michelinei, după cum notează Bab, care este "un amestec de răceală extremă și de exuberanță spontană". Stând
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
deja". Ele chiar își povestesc "cu surle și trâmbițe, fără urmă de rezervă sau sfială, aventurile amoroase". Unele dintre ele, ca și cum ar fi participat la o competiție, merg chiar până la a-și contabiliza flirturile, mândrindu-se de recordul atins. O liceană anunță cifra 31, afirmând că intenționează să ajungă la 80... În ceea ce o privește, Françoise este departe de a atinge aceste scoruri. Este tot neexperimentată, neîntinată de nicio mângâiere, de niciun sărut, și se rușinează din pricina asta. Atunci când celelalte fete
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pândă, împreună cu o altă complice. Însă Sophie cea isteață și ingenioasă prevăzuse totul. Își dă întâlnire la adresa respectivă cu Suzanne, prietena ei cea mai bună, și mimează cu aceasta o scenă de amor. Înăbușindu-și hohotele de râs, cele două liceene sar pe pat, fac să scârțâie arcurile, scot țipete scurte și se prefac a geme de plăcere... Virtuțile inițiatice ale flirtului Dacă s-ar fi petrecut în realitate, comedia aceasta bizară și șugubeață ar fi șocat mulți adulți. Însă putem
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ca și cei care aderă la sistem intră, unii fără să vrea, alții cu încredere, în mediocritatea banală a lungului timp comunist. Puterea vorbește despre educație și competență, iar statisticile oficiale furnizează cifre amețitoare asupra progresului culturii. Contestația este necunoscută liceenilor și studenților atrași de o ideologie a selecției și a meritului. Indiscutabil, această obsesie indentitară a nivelului sprijină politica oficială printr-un fel de translație care șterge deschiderea internaționalistă a comunismului și promovează națiunea. Crizele de după 1989 și reflecțiile privitoare
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
putrefacția resturilor alimentare în jurul dinților, contribuind astfel la prevenirea cariilor dentare. Educația pentru timpul liber este un domeniu complex deoarece copilul trebuie învățat cum să-și petreacă timpul liber începând de la o vârstă fragedă (ca preșcolar) până când devine adolescent (ca licean). O reputată scriitoare a afirmat că „timpul liber este o adevărată bogăție”. Cercetările de sociologie au confirmat această afirmație. Din păcate mulți oameni nu reflectă suficient la adevărul cuprins de acest aforism fiindcă cei mai mulți consideră timpul liber, pierdere de vreme
Arta de a fi părinte by Geraldina Juncă, Ciprian Juncă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1392]
-
numită peiorativ de un critic francez Amélie Poulain: BD-uri, muzică pop, literatură care evită atît snobismul, emfaza, eventual ermetismul, cît și vulgaritatea. O astfel de cultură era privită circumspect de Roland Barthes - cel care-l numea pe Vian scriitorul liceenilor - numai că Martin Page s-a hotărît să nu-și amintească de teoreticianul francez. Scriitorul francez Își face un titlu de onoare din a nu cunoaște bine literatura contemporană. El scrie pe cont propriu, Încîntat la ideea dialogului cu publicul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la mine și îi observasem țicneala cu gunoiul, performanțele sale în pat suferiseră o transformare miraculoasă. Până să ne încălzim un pic, doar tremurul mâinilor îi mai trăda neliniștea puberală, aveam în continuare senzația că inițiez în tainele amorului vreun licean nedus la fete. Mă tot plictisea cu întrebări de genul „Stai comod, mami?“, „Aici e voie, mami?“, „Pot să intru, mami?“, dar și când începea făcea prăpăd; pe cât de nevolnic fusese înainte, pe atât de încrâncenat mă iubea acum: în
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
pudrat, pomădat”7). în cazul bărbaților, fardarea cerea „instincte de lux” și un anume curaj, chiar într-o epocă de creștere a libertinajului, cum a fost deceniul de după primul război mondial, cel în care Bacovia scrie „Dintr-un text comun”. Licean pe atunci, Mircea Eliade povestește în Amintiri (Mansarda) că, în ciuda insistențelor unui coleg, a rezistat tentației de a recurge la fard, deși semnele combustiilor și refulărilor adolescentine îl cam jenau: „Dinu Sighireanu îmi demonstra că, dacă nu consimt să mă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
au făcut același lucru și pentru copiii lor. Și mai surprinzător e că nu i-au dus pe aceștia la fotograf. Fotografia e un lucru destul de tîrziu în familia poetului. Caz întrucîtva rar, el n-are nici una de copil, de licean ori de student. Sau nu le-a păstrat. Prima e de la vîrsta de 38 de ani, cînd era funcționar la București. Un medalion, format carte poștală, a fost reprodusă în mai multe rînduri. Bărbatul din ea nu pare deloc a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rău se oploșise, ca ajutor, pe lîngă un medic chirurg, Oppolzer, din Viena, încă din toamna lui 1871 era venit la Ipotești, spre marea supărare a părinților, pentru că sta acasă, fără rost. Matei cerea bani pentru gazdă și întreținere, ca licean la Botoșani. Așa stînd lucrurile, banii, pe care poetul trebuia să-i primească lunar, la Viena, ori nu veneau regulat, înainte de începutul lunii, ori nu veneau deloc. Prin scrisorile și telegramele sale, adresate la Ipotești, înainte de toate, el cerea bani135
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pentru viață. Resping această formulă: pregătirea pentru viață. Căci sunt adolescent - și astăzi viața se compune din diafane visuri de lumini și umbre, concretețea limitându-se la noile apariții vestimentare și, eventual, editoriale. Și mai e ceva: adolescent - și implicit, licean fiind, - e natural să mă tem de examene. Iar pregătirea pentru viață e doar preludiul temerii mele. (Revista Dilema) BAREM DE NOTARE Subiectul I - 5 puncte Subiectul al II- lea - 3 puncte Redactare (exprimare corectă, respectarea normelor de ortografie și
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
de către părinți, sunt trădați și de istorie (Zare) și de propria memorie (Radu). Primul care încearcă săși interogheze trecutul și pe martorii acestuia este Gelu Popescu, elev la Liceul de Mecanică Fină din București. Investigațiile sale - făcute în timpul vacanțelor de licean - nu i revelează nicio informație despre propria genealogie, aducând însă la lumină fragmente disparate din trecutul lui Zare și Radu (capitolul 19, T. Raportul complet al „comisiei Gelu Popescu“). Se dezvăluie astfel faptul că părinții lui Zare Popescu sunt Florea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
școli În Franța, violența în școală s-a înscris durabil în peisajul politic și mediatic la o dată precisă: luni, 12 noiembrie 1990. O asemenea precizie poate părea uimitoare, dar ea este indubitabilă. În ziua aceea, la Paris, o manifestație a liceenilor adună aproximativ treizeci și cinci de mii de persoane. Manifestația este marcată de incidente la trecerea prin fața unui mare magazin, ale cărui vitrine sunt jefuite de cei pe care presa și guvernul îi vor numi "spărgători", și în apropierea podului Alma, unde
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dificile ale învățământului specializat. Această emisiune, Synergies, începea după jurnalul de știri de la ora optsprezece. Eram așezați în fața microfoanelor, alături de două vedete din showbiz, Roger Vadim și Philippe Léotard. Începe jurnalul. Se aude vocea unui jurnalist care povestește cum manifestația liceenilor e dată peste cap de "spărgători", manifestație printre ale cărei scopuri, reamintesc, era revendicarea unor mijloace pentru combaterea nesiguranței din licee. Pe malurile Senei ard mașini. Se termină jurnalul. Jean-Luc Hess își face meseria, prinzând mingea din aer: "Domnule Debarbieux
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
spune despre anii optzeci că au fost "anii periferiilor" (Jazouli, 1992). "Violența în școală" nu este totuși studiată în această perioadă de sociologii francezi, în afară de câteva rânduri în cadrul unei cercetări mai globale despre criză (Dubet, 1987, p. 270) sau despre liceeni (Dubet, 1991). Cercetările sociologice erau saturate de problema urbană, în care se pierdea problema specifică a violenței școlare. Abia peste mai bine de zece ani va fi abordată cu adevărat tema violenței. Această cecitate față de violența specifică mediului școlar se
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și Choquet et al., 2005 (N = 7 998). Acest tabel nu cuprinde, din motive de comparabilitate, decât subansambluri din anchetele citate: gimnaziștii din instituțiile publice. Au fost excluși din propriul nostru eșantion elevii din școlile elementare, iar din eșantionul INSERM, liceenii și școlile particulare. În prima coloană, tipul de victimizare suferită, de la extorcare la rasism, în coloana a doua, procentajul elevilor care declară acest tip de victimizare în ancheta ESPAD în Franța, în coloana a treia, procentajele furnizate de propria noastră
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
declarată între 1999 și 2003 și, reluând cele cinci categorii de bază (de la violență verbală la extorcare), arată repartizarea acestor acte în funcție de locul în și în afara școlii (tabelul 8) (Choquet et al., 2005). Tabelul 8. Violențe autodeclarate de gimnaziști și liceeni în anii 1999-2003, în funcție de sexul respondenților În ultimele 12 luni Băieți Fete 1999 2003 1999 2003 Ați fost amestecați într-o încăierare 37,4 40,6 16,9 18,8 Ați luat parte la o încăierare în care un grup
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
capitolul de față ne vom referi în special la acest din urmă punct. Climat școlar, insecuritate și violență Climatul școlar influențează el însuși definirea violenței, iar dacă-i dăm crezare lui Dubet, în concluzia lucrării sale empirice deja vechi despre liceeni (Dubet, 1990), violența se poate reduce cel mai adesea la degradarea climatului școlar: el consideră deci violența, atunci când există, drept "un climat de indisciplină [...] paradoxal, mai precis decât sentimentele care-l generează". Mai fundamental, legătura dintre climatul școlar și victimizare
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
care postulează că în orice grup uman regăsim un asemenea procentaj de indivizi aflați în afara normei. Potrivit autorilor de infracțiuni înșiși, răspunzând la o anchetă franceză de delincvență autodeclarată (Roché, 2001), proporția acestor delincvenți minori "superactivi" în rândul gimnaziștilor și liceenilor este chiar de acest ordin. Teoria celor "cinci la sută" pare deci verificată (vezi Wolfgang et al., 1972). Se presupune în general că expulzarea acestui grup restrâns din școală, dacă nu și din cartier, va rezolva dificultățile vieții cotidiene. Avem
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
puncte sunt situate pe dreaptă. Astfel, "a fi situat pe o dreaptă" este definit simplu ca fiind sinonim cu "a determina o dreaptă". Iată o carte despre care gândesc numai de bine, dar pe care nu aș recomanda-o unui licean. Cât despre ceilalți, aș putea s-o fac fără teamă, oricum nu vor duce lectura prea departe. Am luat exemple extreme, și niciun profesor nu s-ar gândi să meargă atât de departe. Dar, chiar rămânând cu totul în afara unor
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]