3,366 matches
-
simțit de șapte-opt ori, în diverse locuri, parfumul care-mi zbura creierii ca un glonț. Nu înțeleg cum am su praviețuit când, student fiind, am urcat în lift cu o doamnă ce purta acel parfum. După ce a coborât, am oprit liftul între etaje, m-am ghemuit pe podea și am rămas așa poate o oră întreagă, inspirând adânc acea aromă roză și încercând să-nțeleg unde, în trecutul meu îndepărtat, fusesem înșfăcat și târât cu o asemenea forță uriașă. Am mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
luni când, dacă-mi aduc bine aminte, mi-a ros un colț de carte sau așa ceva, lucru care m-a scos din minți de furie. Am luat-o și, doar în papuci, am ieșit cu ea pe palier. Am chemat liftul. Când am intrat cu ea în lift, pisicuța a țipat sfâ șietor, ca un copil înspăi mântat. Dar asta nu mi-a schimbat hotărârea. Am mers cu ea în spatele blo cului și i-am dat drumul pe jos. A rămas
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mi-a ros un colț de carte sau așa ceva, lucru care m-a scos din minți de furie. Am luat-o și, doar în papuci, am ieșit cu ea pe palier. Am chemat liftul. Când am intrat cu ea în lift, pisicuța a țipat sfâ șietor, ca un copil înspăi mântat. Dar asta nu mi-a schimbat hotărârea. Am mers cu ea în spatele blo cului și i-am dat drumul pe jos. A rămas lipită de picioarele mele. Am bătut de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de secol până la o lo cuință americană tipică din anii ’50. Am urcat în cele din urmă cu un ascensor chiar prin mijlocul cupolei, ascensiune lentă și de o stranietate inexpri mabilă, căci puteai privi, prin ușile de cristal ale liftului, arama plină de ornamente sinistre a cupolei tronconice, ce-și schimba tot mai abrupt perspec tivele către vârf. Cei de jos și tot mai de jos, lungiți pe fotoliile lor sângerii, în penumbră adâncă, păreau subiecții unui experiment sinistru. Am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a terasei circulare. Nu mai puteam vorbi, Marco și Bruno s-au speriat de moarte. Mai cura jos, Bruno a alergat în partea opusă a platformei: „Nimic deosebit“, ne-a spus la întoarcere, „turiști și iar turiști...“ Abia am așteptat liftul, în care ne-am înghesuit din nou cu japonezii și suedezii ce pri viseră orașul și Alpii. Nici nu știu cum am ajuns din nou jos, pe mozaicul lustruit din uriașa incintă. Nu știu cum am zburat, în acea după-amiază, cu avio nul, cum
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
văzut vapoarele luminate. Le-ncărcau, așa că am luat-o peste cîmp și m-am dus unde erau vapoarele, zice. — Acum știu precis unde-ai fost, zic. Te-ai dus la Brie Basin. — Da, cred că așa-i zice. Aveau niște lifturi și niște macarale mari și-ncărcau vapoarele și-am văzut și niște vapoare luminate În docurile de uscat, așa că am luat-o peste cîmp și m-am dus acolo, zice. — Și pe urmă ce-ai mai făcut? zic. — Ei, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Priviți, în secunda asta, Inventatorul îi face cunoștință Anei cu zâna Inventica. Inventatorul, chiar că e un copil mare! Vrea neapărat să-i arate Anei cum se inventează un cărucior care urcă pe scări cu roțile lui, când n-ai lift sau când ai lift dar se strică. Și cum se poate inventa un scaun cu totul nou și original, când în lume există un miliard de scaune. Cum poți inventa tot ce-ți dorești. Invenții la cerere sau la comandă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Inventatorul îi face cunoștință Anei cu zâna Inventica. Inventatorul, chiar că e un copil mare! Vrea neapărat să-i arate Anei cum se inventează un cărucior care urcă pe scări cu roțile lui, când n-ai lift sau când ai lift dar se strică. Și cum se poate inventa un scaun cu totul nou și original, când în lume există un miliard de scaune. Cum poți inventa tot ce-ți dorești. Invenții la cerere sau la comandă - susține el. Secretul reușitei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Așa Că și el avea lucruri pe care trebuia să le afle. Prima informație, imediat căpătată, era una minoră. Dar, oricum, Gosseyn înregistra cu atenție că era condus, chiar în sala tronului, de-a lungul unui coridor, către o încăpere cu lifturi. Unul dintre acestea îl urcă - estimă el - echivalentul a opt etaje. Apoi fu condus de-a lungul unui alt coridor, înțesat de gărzi în uniforma cenușie, fiecare gardă luând poziția de drepți și salutând atunci când Draydart trecea pe lângă el. Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
luând poziția de drepți și salutând atunci când Draydart trecea pe lângă el. Încăperea în care ajunseră foarte curând părea să fie destinată recepțiilor cu caracter social. Se aflau acolo mici canapele, fotolii confortabile și mese; numeroși curteni se înghesuiseră în celelalte lifturi șl merseră în spatele lui Gosseyn și al celor doi însoțitori ai săi - comandantul militar și Patru - ocupând poziții în picioare pe lângă scaune. Păreau să mai fie și alte câteva intrări în această mare încăpere. Din locul unde se oprise, în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
încontinuu în sus pe pereți în inele care se micșorau, asemenea acelora ale unei ținte. Munro îl apucă de braț și-l conduse spre o ușă care se deschise, apoi alunecă și se închise în spatele lor. Se aflau într-un lift în care aerul era liniștit ca într-un salon. Munro se uită sus, la o rețea metalică rotundă din mijocul tavanului și zise: — La puț, vă rog. Orice intrare. Se auzi un murmur slab, dar nu se simțea nici un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care aerul era liniștit ca într-un salon. Munro se uită sus, la o rețea metalică rotundă din mijocul tavanului și zise: — La puț, vă rog. Orice intrare. Se auzi un murmur slab, dar nu se simțea nici un semn că liftul s-ar fi mișcat. — Coridoarele noastre au o acustică derutantă, zise el. M-ai întrebat ceva? — De ce merg oamenii doar într-o singură direcție? — La fiecare salon sînt două coridoare, unul care duce înăuntru și celălalt în afară. Asta permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
există doar pentru a-i servi. Presupun că asta le dă un sentiment de importanță al propriei meserii, dar dacă s-ar gîndi mai serios, și-ar da seama că institutul trăiește prin purificarea admisiilor. — Purificarea admisiilor? — Doftoricirea pacienților. Ușa liftului se deschise și nările lui Lanark fură izbite de o duhoare puternică, același miros de putreziciune pe care îl remarcase atunci cînd Gloopy dispăruse în întuneric. Munro traversă o platformă spre o balustradă și rămase cu mîinile pe ea, uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
De foarte sus, de deasupra lor veneau niște sunete îngrozitor de tari și jalnice, de parcă era un disc cu muzică de dans, pus la viteză mică, iar din adîncurile de dincolo de balustradă se auzea un șuierat lunecos. Lanark rămase în ușa liftului și zise cutremurat: — De ce-am venit aici? Munro privi în jur. — Asta este secția cea mai mare de deteriorare. Pe cei moi și fără speranță îi ținem aici. Sînt destul de fericiți. Vino să vezi. — Ai zis că nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o am eu! — Problemele apar sub diverse forme, dar toate pornesc de la aceeași eroare. Vino să vezi. — Cred c-o să mi se facă rău dac-o să privesc peste balustradă. Munro îl privi fix, apoi dădu din umeri și reveni la lift. Spuse către rețeaua metalică: „La Profesorul Ozenfant,“ iar ușa se închise și aerul trepidă. Munro se sprijini de perete, cu mîinile vîrîte în mînecile opuse. Se încruntă la pantofi o clipă, apoi privi sus, luminîndu-se dintr-odată la față: — Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
problemele umane? Lanark nu-i răspunse. Ușa se deschise și intrară într-o altă sală imensă, vuitoare și fără tavan. Sunetele pulsau, iar aerul luminos se abătea de sus și curgea prin tunelele înconjurătoare pline cu oameni care veneau din lifturile din jur. Munro mergea în față, conducîndu-l spre un tunel cu șiruri de nume inscripționate pe zidul de la intrare: McADAM McIVOR McQUAT McWHAM McCAIG McKEAN McSHEA MURRAY McEVOY McMATH McUSKY NOAKES McGILL McOWEN McVARE OZENFANT Intrară și merseră în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
somnul nu e suficient, uneori trebuie să și mănînci. Vino în clubul personalului. Lasă haina albă. Seara este un timp al veseliei și voioșiei. — Cum ajung la clubul personalului? — Du-te în holul cel mai apropiat și intră în orice lift. Dacă îl rogi frumos, o să te aducă direct. Spune-I numele meu. Lanark își încălță pantofii, luă cărțile sub braț și trecu prin draperie, ajungînd în larma coridoarelor de ieșire. De data asta ignoră vocile și învăță să se deplaseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și cinci de grade, dar una sau două persoane trecură razant pe lîngă genunchii lui Lanark, ca niște rachete, atît de aplecați, încît păreau că se tîrăsc. Sala cea mare era mai puțin aglomerată decît înainte. Lanark intră într-un lift care părea că așteaptă să se umple înainte de a porni în sus. Doi bărbați cu un metru topografic și un trepied conversau într-un colț. — E o treabă importantă, cea mai importantă de pînă acum. — Nobilul Stăpîn vrea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să luăm forța să-i punem în mișcare? — De la Ozenfant. De la Ozenfant și micul lui catalizator. — A zis c-o să-l dea? Nu, dar nu se poate opune președintelui consiliului. — Am îndoieli că președintele consiliului se poate opune lui Ozenfant. Liftul se umplu și ușa se închise. „Saloanele“, spuseră vocile. „Căminul Q pentru lipitori“, „Clubul buretelui colector“. — Clublul personalului, zise Lanark. — Al cărui personal? întrebă liftul. — Al profesorului Ozenfant. Liftul începu să zumzăie. Cei de lîngă Lanark tăceau, dar cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se poate opune președintelui consiliului. — Am îndoieli că președintele consiliului se poate opune lui Ozenfant. Liftul se umplu și ușa se închise. „Saloanele“, spuseră vocile. „Căminul Q pentru lipitori“, „Clubul buretelui colector“. — Clublul personalului, zise Lanark. — Al cărui personal? întrebă liftul. — Al profesorului Ozenfant. Liftul începu să zumzăie. Cei de lîngă Lanark tăceau, dar cei care stăteau mai departe șușoteau între ei și-i aruncau priviri. Ușa se deschise și sunetele unui cîntec vienez de dans pătrunseră în lift. Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
consiliului. — Am îndoieli că președintele consiliului se poate opune lui Ozenfant. Liftul se umplu și ușa se închise. „Saloanele“, spuseră vocile. „Căminul Q pentru lipitori“, „Clubul buretelui colector“. — Clublul personalului, zise Lanark. — Al cărui personal? întrebă liftul. — Al profesorului Ozenfant. Liftul începu să zumzăie. Cei de lîngă Lanark tăceau, dar cei care stăteau mai departe șușoteau între ei și-i aruncau priviri. Ușa se deschise și sunetele unui cîntec vienez de dans pătrunseră în lift. Am ajuns, doctore Lanark, spuse liftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
personal? întrebă liftul. — Al profesorului Ozenfant. Liftul începu să zumzăie. Cei de lîngă Lanark tăceau, dar cei care stăteau mai departe șușoteau între ei și-i aruncau priviri. Ușa se deschise și sunetele unui cîntec vienez de dans pătrunseră în lift. Am ajuns, doctore Lanark, spuse liftul. Intră într-un restaurant iluminat discret, cu un tavan jos și albastru și covoare albastre. La mese nu era nimeni, iar fețele de masă fuseseră luate, cu excepția unei mese din colțul îndepărtat al încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Liftul începu să zumzăie. Cei de lîngă Lanark tăceau, dar cei care stăteau mai departe șușoteau între ei și-i aruncau priviri. Ușa se deschise și sunetele unui cîntec vienez de dans pătrunseră în lift. Am ajuns, doctore Lanark, spuse liftul. Intră într-un restaurant iluminat discret, cu un tavan jos și albastru și covoare albastre. La mese nu era nimeni, iar fețele de masă fuseseră luate, cu excepția unei mese din colțul îndepărtat al încăperii, unde stătea Ozenfant. Era îmbrăcat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în spatele lor un sunet asemeni răsuflării unei fiare flămînde. Te asigur că institutul se pregătește să înghită o lume. Nu încerc să te sperii. Lanark era mai curînd jenat decît speriat. Se sculă în picioare și-l întrebă: — E vreun lift prin apropiere? — Văd că nu vrei să încerci să-i salvezi pe ceilalți. Roagă-te lui Dumnezeu să te poți salva singur. E un lift în colțul îndepărtat. Lanark trecu printre scaune și găsi un lift deschis într-un perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era mai curînd jenat decît speriat. Se sculă în picioare și-l întrebă: — E vreun lift prin apropiere? — Văd că nu vrei să încerci să-i salvezi pe ceilalți. Roagă-te lui Dumnezeu să te poți salva singur. E un lift în colțul îndepărtat. Lanark trecu printre scaune și găsi un lift deschis într-un perete, între două arcade. Intră și spuse: — Camera de ardere unu. — Ce departament? — Al profesorului Ozenfant. Ușa se deschise spre o suprafață familiară de stofă cafenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]