1,729 matches
-
intelectuală; ocolit de drepturi și libertăți că atâția de seamă mea, condamnat public și ostracizat, În Occident eroizat dar În România mereu un mort posibil, arestat și molestat, escortat, Încătușat, am ieșit, În fine, prin jocul formidabil al situațiilor, la limanul de față unde nu-mi mai este frică de numele meu...” Alexandru Gh. Tăcu, de la microfonul postului de Radio Iași, dezvăluia fapte zguduitoare la adresa instituțiilor statului - securitatea - și a oamenilor care Îi ucisese copilul, pe Malin. Să știe țară, să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de care vorbesc se văd văile Moldovei în adânci depărtări. Spre pustia-inaltă și izolată unde au stat schivnicii din milenii, în asemenea zile limpezi privesc păstorii din tot cuprinsul țării, căci după cum spune și Dimitrie Cantemir, Ceahlăul se vede din limanul Nistrului, de la Cetatea Albă. Ceahlăul era domnul din veac, către el se întorceau cei mai mulți, către el suspinau cei din obârșie, colindând și ținuturile păduroase. Ceahlăul se înalță cu piscuri înalte de calcar spre marile aripi ale fanteziei ca într-un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
atunci bătrânul lac, lăsându-l singur, fără de marii lui cântăreți. Ele goneau spre marea înflăcărată, fără să privească înapoi la vechea și primitoarea lor gazdă. Parcă erau ceasurile unor aeriene trenuri accelerate ce înaintau cu o sârguință uimitoare, spre un liman cunoscut numai de ele. Și tot urcau scările de văpaie ale asfințitului, până ce nu se mai vedeau decât niște puncte negre, în depărtări abia zărite. Începui să privesc iar misterioasa baltă, ce parcă adormea liniștită, legănându-și valurile fine, ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să-și mulcomească zvârcolirile sufletului, cu atât gândurile izvorau mai furtunoase. Apoi, obosit de sforțări, le lăsă în voia lor, și atunci i se păru că toate aleargă într-o întrecere vertiginoasă, spre o țintă luminoasă, strălucitoare, ca spre un liman de odihnă adevărată. Își dădea seama că, în goana aceasta năprasnică, timpul rămâne în urmă, destrămîndu-se ca o pânză incoloră, și simțea foarte deslușit o nemărginită mulțumire, ca și când încetul cu încetul întreaga lui ființă s-ar fi topit într-o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
orice caz, eu voiam să mă scufund cu totul în această fantasmă a mea legată de golful și epava îngropată-n nisip din insula Zakynthos. Voiam să savurez până la capăt această fantasmă. Întrucât era singura soluție ca să și ies la liman dinăuntrul ei, bântuitoare fiind dânsa de mai bine de treisprezece ani. Iată de ce chiar merită să avem fantasme și să ne lăsăm înminunați (chiar dacă și chinuiți, uneoriă de ele. La 6 august am pornit în călătorie: locul cu pricina se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
gândit. — Tot timpul trebuie să gândim - spuse papa - dar greșeala e că ne-am învățat să gândim numai împotrivă, ne-am obișnuit cu o contragândire, ca să zic așa, la îndemâna oricui, în loc să practicăm mereu gândirea aprobativă, singura care ne scoate la liman. Să spunem că dumneata afirmi un lucru. Imediat eu voi spune „da, așa este, bravo”. Dumneata mai afirmi unul, eu iară voi fi de acord. Apoi dumneata, încurajat, începi să susții un șir întreg de lucruri și eu te voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
într-un moment de cumpănă și am intrat pe această ușă care s-a deschis. După ani de căutare sufletească, când omul își caută locul în viață, mulți tineri trec prin asta, a fost ca un fel de ajungere la liman. Am ajuns într-o situație, într-o stare în care pot spune că sunt în rostul meu, la locul meu. Care e până la urmă acest rost? Când privești dinspre biserică înspre altar nu ai aceeași perspectivă. Dincolo de perspectiva ochiului e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
fie pragul între ceea ce poartă numele de viață și moarte este ca și sosit. "Ascultă... Nu fi debilă ! Sunt eu, sora ta... Hai, pune-ți gândirea în mișcare, nu mă înfuria ! Uf ! În fine, te-am scos încă o dată la liman..." Noua formă a Dorei (sau Dora în noua sa formă ?) are nevoie de odihnă după repetatul drum dus-întors pe care l-a făcut. Ființa înveșmântată în cămașa alburie este într-o stare de amorțeală și încă nu și-a reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
inutil ! Dora face din nou călătoria spre lumea umbrelor sau mai curând a luminilor. Nu se știe dacă și de data asta va mai fi un retur. Din nou senzația de înot epuizant printr-o masă clisoasă. Din nou un liman abia conturat și din nou fantoma de culoare violetă alături de ea. Contactul fierbinte cu spiritul Minodorei pare fără sfârșit. Dacă am avea puterea să pătrundem în acest misterios univers, am percepe poate două forme strâns îmbrățișate : una de culoare violetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zic. Atâta timp cât mai am resurse și un dram de tărie o să merg mai departe. Eu așa sper. Aha, exclamă Sidonia și încuviință mulțumită. Mă temeam că ai depus și tu armele, ca Fana. Ea, gata, crede că a ajuns la liman. Îi crește ăluia copila, intenționează să mai facă și ea vreo doi, trei plozi, astea îi sunt năzuințele și dacă până aici se mărginește, cum s-o faci să sară cu de-a sila peste prag? Din nou o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că-i pătrunde în păr și în carne ca o pecete de neșters, dar într-un târziu, când reuși să respire normal, somnul o găsi împăcată, liniștită, ieșită din starea depresivă care o mânase spre casa părinților ca spre un liman mult dorit, unde va găsi alinarea, uitarea. Firește, nu le spusese nimic de temerile și îndoielile ei, nici nu avusese vreme s-o facă pentru că părinții se apucaseră să-i vorbească despre toate cunoștințele din târg, sau despre bolile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vară, suflă în ceafa PSD-ului, nici un risc nu mai poate fi asumat. Și atunci este recuperat același aliat cu nume de detergent universal, care pentru a doua oară va trece pragul electoral în spinarea PSD. Sigur, odată ajuns la liman, PUR îl va înțepa din nou, așa cât să nu-și piardă „doctrina“ și „identitatea“. Doar că prețul PUR este acum mai mare, circa treizeci de locuri eligibile, dar ce să-i faci, toate s-au scumpit. Totuși, zestrea PUR
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
degrabă UDMR-ul, nu PUR-ul. Din această perspectivă, problema lui Dan Voiculescu va fi unde să-și ancoreze definitiv partidul și să se topească pe cale naturală. Fiind legat organic de mediul de afaceri, până la urmă PUR va ieși la liman tot în dreapta spectrului, oricâte piruete păguboase va mai face. VÂNTUL SCHIMBĂRII: CÂT ȘUIERĂ ȘI CÂT BATE Hotărât lucru, actuala putere n-are o sarcină ușoară: să transforme societatea românească într una compatibilă cu Uniunea Europeană și în același timp să facă
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
aduce izbăvirea mult dorită. Biografia lui Pan Halippa ne aduce În epoca marilor Înfăptuiri ale poporului român, cu evenimente uimitoare prin ingeniozitatea mijloacelor de a supraviețui, prin alegerea drumului pe care trebuiau să se strecoare combatanții spre a ajunge la liman. Este uimitor cum un imperiu imens, cu bogate resurse umane și incalculabile bogății se prăbușește În timp ce un mic segment social, Basarabia, reușește să se desprindă de chingile unei orânduiri perfecționată de secole să cucerească și să domine. Nu este mai
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
-mi sară plombele dân gură În văzduh, de roiau mecanicii ca muștile pă peste tot, că-i momea miraju să-mi dreagă hărăbaia. Alte dăți, plătea oalile sparte caii lăturași, care sudau dân cap În copite, ca să mă scoată la liman din glodu zăpeziu, dacă nu dintr-un costament În proiect. Când sus, când jos, io știam să mă umilesc În circuitu dă opt sute de coți, care nu-l accepta ăilanți purii, nici măcar cu gogoașa aia dă tombolă pentru scrierili lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Gheorghe, care susțin că mijlocele de promovare a discursului religios (internet, tv, radio) sunt în sine dăunătoare. Opinia celui menționat mai sus este tranșantă: "Mintea, prin umplerea adâncului său cu milioane de imagini și înțelesuri primite prin televizionare, își pierde limanul interior, intimitatea sau cămara de taină a sufletului unde se află izvorul său de viață, tăria sau secretul existenței sale. [...] Francezii, germanii, românii sau americanii sau oricare alte neamuri, cu toții tind să aibă aceleași idei, zâmbete, comportamente, aceleași dorințe și
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
îi oferise o ieșire din situația sa destul de neplăcută. Nu-i este ușor unui agent secret să fie dominat, fie și numai emoțional. "Alt cuvînt, prințe? Alt cuvînt decît înălțător?" Se mira sincer. Sinceritatea este dezarmantă și te scoate la liman, mai ales în situațiile ambigui. Șerban Pângratty a aruncat o privire de cunoscător către grupul zumzăitor din jurul lui Italo Balbo, acesta se roșise nițel la obraz, bărbuța lucea de pomada ori de transpirație, care se scurgea de pe obraz, oricît s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dealuri și-a făcut apariția colonelul de aviație, în rezervă, August Stoicescu, împreună cu maiorul Stavri. Orice noutate în Vladia tulbura în felul său echilibrul, liniștea așezării. Reușise pînă atunci să țină sub control situația, cu prințul Pangratty ieșise ușor la liman, cu domnișoara K.F. ajunsese la un compromis, Bîlbîie plecase, el nu era chiar dintre aceia care să agite apa Vladiei, din contra, restul fuseseră fleacuri. Și, dintr-o dată, intrarea în viața tîrgului a celor doi militari, instalați într-o aripă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
despre posibilitățile de a reînvia comerțul de băcănie în așezare, a pălăvrăgit de fapt, în vreme ce mintea îi zbîrnîia analizînd toate posibilitățile de a pleca pe furiș din Vladia. Ajunsese rău de tot adjutantul Popianu, dar se străduia măcar să iasă la liman. Și chiar în acea noapte a plecat de-a dreptul prin vii, cățărîndu-se pe buza rîpei cu icnituri și înjurături printre dinți, dar reușind ca, spre dimineață, se afle la o distanță bunicică de vechiul aerodrom, în drum spre Comana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și mi-a plăcut. Am bifat cum douămiiștii sar la jugulara nouăzeciștilor și cum aceștia dau în cap generației ’80 și mi-a plăcut. Dar ce să spun? Cum să vorbesc despre poezie? Ce să explic? Și-am ieșit la liman cu o idee care-a avut spor, ba chiar a plăcut și a ațâțat atmosfera: am xeroxat pe alese câte-un poem din Tzara, Blecher, Bogza, Gellu Naum, Petre Stoica, Mușina, Cărtărescu, Cristi Popescu, Manasia și Komartin, din care am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
șesurilor și în aburul ei apare apa morților, cu năluciri de vis. Gârlele ei au îmbrățișat, din veacurile cele mai vechi, bucăți de pământ, rupându-le și adâncindu-le într-o parte, sporindu-le cu nămoluri în altă parte, alcătuind limanuri ale crapilor. Lunca și păpurișurile par necontenit schimbătoare; dar ele nu urmează decât o rânduială periodică, în care fauna imensă a acestor ape se echilibrează în chipul cel mai armonios. Prezidează aici o înțelepciune care s-a urzit, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
când în când într-acolo convoiuri de paseri sălbatice, prin văzduhul proaspăt al dimineții. După ce ieșirăm lângă luciul larg al unui lac, intrarăm în alt canal. Acolo ne-am înșirat și am zvârlit undițele. Eram în preajma unui gard, care închidea limanul după ce crapii intraseră, odată cu începutul verii, la boiștea lor. Erau locuri cu bun renume, unde tovarășii mei pescari săvârșiseră - după cât povesteau ei - isprăvi repetate. Câteodată dădea somnul foarte bine la undiță, altă dată șalăul. La vremea asta însă, începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întâmplat, însă, într-una din nopțile trecute, să visez că înot în Atlantic, după ce, nu se știe cum, fusesem abandonat, chiar în mijlocul oceanului, de un echipaj mărinăresc. Pe când înotam de zor ca să-mi salvez viața și să ajung la un liman, întâmplător, am săltat capul în sus, iar privirea mea s-a înălțat deasupra nesfârșitei întinderi de apă, peste care am zărit, la dimensiuni uriașe, nebănuite, infinite, podul peste râul meu, așa cum arăta atunci și cum este și astăzi. După o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
său nu exista decât o singură soluție - exmatricularea, chiar dacă întreaga lui muncă și comportare pledau pentru contrariul. Dar stigmatul de a fi urmașul unui preot și, pe de-asupra, chiabur îl amenința implacabil. Se părea că nu mai există nici un liman. Însă salvarea veni exact de acolo de unde se aștepta mai puțin. Profesorul de matematici Constantin Apostol, care cunoștea și aprecia posibilitățile intelectuale ale elevului Nicolae Topor decide să facă gestul menit de a-l salva pe tânăr. Merge, la sârșit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ea, nu se sfia să-și mărturisească vârsta. În fond, nu sunt chiar atât de mulți cei care ajung la 70 de ani. Credea cu multă fermitate în Dumnezeu și era convinsă că toate acțiunile sale o vor duce la liman. N-a disperat nici când a fost nevoită să descâlcească nesăbuințele în care se vârâse fiul ei, mai mult ghicite de ea decât spuse de el. Nici când fiică-sa, bolnavă, a plecat în străinătate și a anunțat-o mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]