58,748 matches
-
modifice interiorul etc. nu înseamnă că ar avea un drept discreționar asupra bunului său, fiind obligat să accepte unele limitări impuse de lege sau care rezultă din învoiala cu proprietarii vecini. Art.602 din Codul civil prevede că „legea poate limita exercitarea dreptului de proprietate fie în interes public, fie în interes privat”. În cazul apartamentelor de la bloc, limitarea se poate referi atât la limitarea dreptului de folosință, interzicând ca acesta să fie folosit în alt scop decât de folosință, cât
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
subliniem că baza legală a acestei importante instituții juridice este cuprinsă în secțiunea a-3-a din capitolul IV Cod de procedură civilă, doar că aici, înțelegerea dintre ele este denumită tranzacție, ceea ce este o cvasi-mediere dacă are ca obiect și se limitează strict la conflictul de competența medierii. În urmă cu mai mult timp unii mediatori autorizați, fiind și avocați, susțineau că acesta este un fel de mediere care „merge”. Nu știu cât este de legală pentru că ea nu respectă întocmai procedura prevăzută în
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
Această uniune nu urmărește nici o dobândire a unei puteri a statului, ci numai menținerea și asigurarea libertății unui stat, pentru el Însuși și În același timp pentru celelalte state. 3. O altă exigență definitivă spune: „Dreptul internațional trebuie să fie limitat la condiții de ospitalitate generală”. Pe o astfel de cale este posibilă realizarea unei Constituții internaționale. Kant arată că ideea unui Drept internațional nu este o Închipuire fantastică și exaltată a dreptului, ci o Întregire necesară a codului nescris, precum și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
propriu al normei trece peste intenția indivizilor care au formulat-o. Când se fixează o normă, nu se poate prevedea fiecare aplicare pe care o va avea În viitor. Ar fi o greșeală să credem că Înțelesul normei juridice e limitat de intenția autorilor săi. Ajunge să observăm că neînțelegerile ivite din invențiile cele mai recente (electronica, de exemplu), pot fi și În realitate, rezolvate conform principiilor dreptului roman: la fel, conceptul libertății individuale, elaborat de filosofia antică și, În special
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să fie raportate, pentru a fi Înțelese cu precizie; numai punându-le În legătură cu cele principale se poate descoperi ceea ce au juridic În ele. Prima categorie de astfel de norme secundare e alcătuită de normele abrogative, adică acelea care desființează sau limitează efectul normelor preexistente. Norma abrogativă nu are Înțeles În ea Însăși, ci numai Întrucât se referă la o alta, pe care ea o desființează. E ușor de observat că și normele abrogative conțin un comandament adevărat și propriu, deoarece obligă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu e juridic interzis. Deci, o normă juridică permisivă nu are rațiunea de a exista și nu poate fi Închipuită prin ea Însăși, ci poate avea un sens numai În acord cu altele de caracter imperativ, cărora le micșorează sau limitează, Într-un oarecare mod, sfera de aplicație. În unele cazuri, legiuitorul a preferat să determine obligația atribuind o facultate celeilalte părți: așa e, de ex., formula permisivă: „creditorul poate cere de la debitor Îndeplinirea obligației luate”; care În fond spune că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și În celălalt gen, dacă Întâlnim o permisie, ea e Întotdeauna În raport cu un comandament sau cu o interzicere anterioară și mai generală; afirmarea permisiei nu e niciodată de sine stătătoare, ci are Înțeles din punct de vedere juridic numai atunci când limitează sau definește Într-un mod oarecare, printr-o excepție determinată, o obligație, un comandament sau o interzicere preexistentă. În concluzie, putem afirma din nou că, caracterul imperativ este, În chip mijlocit sau nemijlocit, propriu tuturor normelor juridice. Să amintim, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
persoanei și a patrimoniului său moral; de ex. garantarea proprietății etc.). Dacă cele două tipuri de norme (preceptive și prohibitive) sunt norme primare, există și norme secundare. Acestea se clasifică astfel: 1. Norme abrogative - sunt acele norme care desființează sau limitează efectul normelor preexistente. Norma abrogativă nu are Înțeles În ea Însăși, ci numai Întrucât se referă la o alta, pe care ea o desființează. Ea obligă la recunoașterea desființării. 2. Normele explicative sau declarative - cele care cuprind definiții de cuvinte
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
interzis din punct de vedere juridic”. O normă permisivă nu are rațiunea de a exista și nu poate fi Închipuită prin ea Însăși, ci poate avea un sens numai În acord cu altele de caracter imperativ, cărora le micșorează sau limitează, Într-un fel oarecare sfera de aplicație. De ex. formulă permisivă: „Creditorul poate cere de la debitor Îndeplinirea obligației luate”. Sunt negări sau abrogări parțiale ale unui imperativ juridic. De asemenea, când se consideră special așa-numitul „drept excepțional”: când limitează
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
limitează, Într-un fel oarecare sfera de aplicație. De ex. formulă permisivă: „Creditorul poate cere de la debitor Îndeplinirea obligației luate”. Sunt negări sau abrogări parțiale ale unui imperativ juridic. De asemenea, când se consideră special așa-numitul „drept excepțional”: când limitează sau definește Într-un mod oarecare, printr-o excepție determinată, o obligație, un comandament sau o interzicere preexistentă. După un criteriu diferit, se face distincția dintre: 1. Norme taxative (de drept strict sau jus cogens) sunt acele norme care comandă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
său liber - direct sau indirect - la formarea și Întocmirea legilor, „corespunde datoria de a observa aceste legi, chiar emanate din voința comună a poporului. Aceste legi trebuie, ele Înseși, să adapteze principiile fundamentale, la circumstanțe, dezvoltându-le, pe cât posibil, și limitându-le, În măsura necesară, pentru a face din ele un tot armonios față de condițiile de fapt. De exemplu, capacitatea juridică poate, și trebuie, să fie restrânsă În mod legal - cum este firesc - la persoanele care nu au atins o anumită
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau chiar antivalorice! „Operele inteligenței sunt fructul liberei dezvoltări a conștiinței individuale. Este deci absurd de a vorbi de o știință, de o artă sau de o filosofie «oficială» sau «de Stat». Ceea ce nu Înseamnă că statul trebuie să se limiteze de a garanta libertatea de a gândi. Dimpotrivă, Statului Îi revine de a favoriza cultura, procurând, În cea mai largă măsură posibilă, toate mijloacele necesare studiului, creând instituții convenabil organizate pentru diferitele materii, cu școli de toate felurile și de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
prohibiția totală a oricărei organizații corporative”. Dar, raportul dintre Stat și Individ nu poate fi „rectiliniu” - observă filosoful nostru - deoarece „asocierea germinează spontan În spiritul uman și se concretizează În mii de forme diferite, pe care Statul poate să le limiteze și să le regleze, dar pe care nu le poate suprima, așa după cum el nu poate suprima individualitatea umană”. Gânditorul neokantian socotește că adevărata problemă este alta, anume aceea de a ști În ce mod Statul poate să se pună
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al hegelianului Max Stirner (Johann Caspar Schmidt) cu lucrarea Unicul și proprietatea Sa unde se afirmă: „Viața individuală și Statul sunt puteri inamice mortale, Între care nici o pace perpetuă nu este posibilă”. „Statul are totdeauna și numai scopul de a limita individul, de a-l supune, de a-l constrânge printr-o generalitate oarecare; el durează până la faptul ca individul să nu fie total integrat, și este numai limitarea deschis exprimată de eul meu, de limitația mea, de sclavajul meu”. „De
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să nu fie deasupra claselor, ca și a indivizilor, adică el trebuie să fie „Suveranul lor moderator”. Teoria „Statului de Drept” a lui Immanuel Kant consta În faptul de a fi recunoscută valoarea personalității de către Stat, iar Statul să-și limiteze acțiunea sa, intervenția sa, acolo unde ar distruge această valoare, care este, de asemenea, un drept. Mai ales, Statul nu trebuie să violeze intimitatea conștiinței prin intruziuni arbitrare, nici să elimine inițiativa și concurența rodnică a particularilor. Din acest punct
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
vocea bună și mînuiește dumnezeiește!”. 75 În fine, a ieșit greu montarea, greu de tot; fiindcă după ce m-am dumirit cam cum e cu distribuirea, m-am Împotmolit la mizanscenă. Trebuia să mișc actori invizibili și păpuși abia vizibile (ambii, limitați de un spațiu ingrat!). A fost o experiență traumatizantă, credeți-mă! Dar , acum, pri vită de la profuziunea fișei mele de creație, minunată! Un regizor care nu a lucrat niciodată cu păpuși și marionete, cred că e vitregit : nu spun o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
vremea În care, dacă nu ești bigot, o pățești ( o trăiesc)...Hm! CÎte orgolii și afaceri oneroase, cîtă obtuzitate și ipo crizie, cît sadism și absurd se consumă, de secole, sub scu tul acestei lupte religioase, care - vai! -nu se limitează nici la zonele Asiei, nici În perimetrul Irlandei ci, iată, pătrunde și-n pașnicul perimetru mioritic... Nu o să reiau deja supra-mediatizatul caz al Evangheliștilor ; nu o să amintesc ieșirile stradale ale bigoților care nu vor să se construiască lîngă nu știu care Catedrală
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ultima întâlnire - cea mai mare pată pe o armă de viteaz încercam să mi le scot repede din minte. Eram conștient în același timp, că nu mai puteam trăi așa, fără să mă destăinui cuiva în legătură cu Iozefina și să mă limitez numai la a scrie despre iubirea noastră într-un jurnal amărât-o formă plauzibilă de a pune în timp, țara la cale. Dar iată că ideea de a vorbi despre Iozefina, nu venise nici întrun caz de la mine, ci de la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
m-am întâlnit cu mine față în față încât m-am speriat. Eram ca o leoaică ce stătuse închisă într-o cușcă strâmtă și întunecată, iar când a fost eliberată a văzut lumina, a văzut întinderile vaste, a văzut orizonturi limitate de peisaje fantastice, unde cerul cu pământul își dau cea mai frumoasă îmbrățișare, a văzut ce nu credea că o să vadă vreodată și la început i-a fost teamă. Așa eram eu, când m-am lepădat de dureri și nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în care ai fi putut să o trăiești, despre ceea ce conta cu adevărat și ce nu, au fost în cel mai bun caz adevăruri parțiale neconștientizate, bazate în cea mai mare parte pe ignoranță sau teamă, idei care ți-au limitat viața, iar acestea au fost provocate de mecanismele noastre de gândire. Referitor la moarte. {tiți care sunt cele mai folosite cuvinte care se spun pe patul de moarte? IART|-M|, TE IUBESC {I MUL}UMESC. Nu trebuie să așteptăm să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ceea ce corespunde calităților noastre dominante de gândire. Noi ținem în mâinile noastre întreaga putere de a ne alege gândurile și de a atrage astfel spre noi, influențele pe care le dorim. Trebuie să folosim această putere și să nu ne limităm la a fi sărmane creaturi bătute de valurile circumstanțelor întâmplătoare. Gândirea pozitivă este pe departe cea mai benefică pentru sănătatea și succesul nostru. În principiu, nu este greu să gândim diferit, totul este ca noi să credem că schimbarea modului
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
degetele se strângeau convulsiv, alcătuind falange macedonene, genunchii se agitau ca niște berbeci, și Încă nici n-am enumerat toate mișcările trupești cu vădite intenții invazive care se Înregistrau, când un panou transparent mi-a coborât În fața ochilor: Credit card limit reached. Insert a new one? Yes/No. Am Înlăturat cu un gest supărătorul mesaj, În timp ce, scăldat În lacrimi de emoție artistică, mă apropiam de zeiță, pentru a-i transmite prinosul de recunoștință. Rezoluția a scăzut Însă brusc de la 3840×2400
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ăl Bătrân cere la Biroul de Execuții un raport de constatare a pagubelor și estimarea financiară a intervenției. De la Serviciul Contabil Îi vine o notificare potrivit căreia bugetul pe perioada nou testamentară a fost deja depășit, deci trebuie să se limiteze la o cârpeală. Mai mult, studiul de fezabilitate arată că intervenția ar presupune mult deranj În zona Elveției, de-abia reconstruită după incursiunea rachetei franțuzești, pe unde ar trebui introdus un dispozitiv la mare adâncime de ungere a axei ruginite
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acest fapt. Prin reducere la elementele esențiale, această istorie a fost confruntarea omului între potențialitate și probabilitate, între ceea ce putea fi (prin natura sa) și ceea ce a realizat concret. Dotat de creatori sau de evoluție cu potențialul aproape nelimitat, însă limitat în folosirea acestui potențial, omul se confruntă în existența sa scurtă cu probabilități, cu certitudini de scurtă durată, cu incertitudini permanente. Într-o durată limitată de timp, determinată biologic, omul se vrea stăpân al acestui timp, interpretând trecutul, sufocând prezentul
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93202]
-
ceea ce a realizat concret. Dotat de creatori sau de evoluție cu potențialul aproape nelimitat, însă limitat în folosirea acestui potențial, omul se confruntă în existența sa scurtă cu probabilități, cu certitudini de scurtă durată, cu incertitudini permanente. Într-o durată limitată de timp, determinată biologic, omul se vrea stăpân al acestui timp, interpretând trecutul, sufocând prezentul ți proiectând viitorul funcție de aspirațiile sale. Aspirațiile sale propuse la timpul prezent. Nu cele pe care le au urmașii săi pentru propriul lor viitor. Revenind
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93202]