2,115 matches
-
la mine acasă, oamenii îmi displăceau, mă iritau sau mă lăsau rece. Țineam un jurnal de călătorie, ca să nu uit de mine, să mă reorganizez, să mă amplific prin scris. Dintr-un sat din Maramureș am adoptat o pisică neagră. Lingea cu lentoare și aviditate un țurțure de gheață de pe dru mul împietrit de frig. Era splendidă și vicleană ca o noapte de vară la poalele mării. Dădea impresia de înțelepciune și fler, îmi alina fermecător durerea. Nu am reușit să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
În viața lui și la stratagemele complicate pe care Vera și mama sa le foloseau ca să-l convingă să-și termine budinca. Observă că Frank se uita fix la cele cîteva boabe pe care le lăsase pe lingură și o linse repede, curățînd-o. Jim aruncă o privire spre tigaie, bucuros să vadă că mai era destul orez pentru Frank. Acum știa sigur că acești doi marinari din marina comercială nu-l vor mînca, dar teama lui fusese firească - circulaseră zvonuri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aveau să fie transportați În lagăre. Clătină din cap spre domnul Partridge și lovi exasperat cu piciorul În valiză. Arătă spre olandeză și tatăl ei, spre Paul și David și spre două perechi mai În vîrstă de misionari. Jim Își linse degetele și Își șterse funinginea de pe obraji. Sergentul Îi făcu semn lui Basie spre camion. Fără să arunce vreo privire spre Jim, stewardul trecu printre paznici, punîndu-și brațele În jurul umerilor celor doi băieți. Sergentul Uchida Își apăsă degetele pe fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În timp ce japonezii aruncau din cărucioarele lor cauciucurile și plăcile de metal. Dar chinezii se Întorceau de fiecare dată, ignorați de echipele de la tunurile antiaeriene din amplasamentele lor cu saci de nisip, postate de-a lungul șoselei din jur. Jim Își linse degetele, savurînd ultimele rămășițe din cartoful dulce de sub unghiile lui roase. Căldura catrtofului Îi potolea durerea sîcÎitoare de dinți. Îi urmări la lucru pe gunoierii chinezi, fiind tentat să se strecoare printre sîrme și să li se alăture. Erau atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deși erau nefolositoare, erau liniștitoare ca și abundența de cuvinte a doctorului Ransome. Vocabularul latin și termenii de algebră erau tot nefolositori, dar ajutau la crearea unei alte lumi. Încrederea lui Basie În viitor Îl Îi dădea curaj. În timp ce Își lingea urmele de miez de pe degete, păstrînd coaja pentru seară, camionul militar sosi de la Shanghai cu rația de alimente a deținuților. 27 Execuția Doi soldați japonezi stăteau În spatele cabinei șoferului, cu baionetele la armă, Îngropați pînă la brîu printre sacii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim Îl vedea pe soldatul Kimura uitîndu-se neliniștit spre orizontul de la răsărit de unde apăreau avioanele americane neînfricate ca niște bucățele din soare. Chiar și În lumina caldă de august, fața lui Kimura avea consistența ștearsă a cearei reci. Acesta Își linse degetele și Își șterse obrajii cu salivă, nervos că părăsea lumea sigură a lagărului Lunghua. În fața lui, grupul de țărani chinezi ședea pe iarbă. Se uitau țintă la porțile care Îi respinseseră atîtea luni, iar acum erau nepăzite. Jim era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din nou spre soldatul japonez și Îl ajută pe Jim să se ridice În picioare. Coloana se tîrÎ Înainte, urmînd mașina oficială. Jim se uită Înapoi la cei circa o sută de prizonieri lăsați acolo pe mal. În timp ce soldatul Își lingea boabele de orez de pe bărbie, doamna Philips zăcea la picioarele lui, În iarba Îngălbenită, alături de femeia de la Blocul D și de soțul ei Îngenuncheat. Alți soldați se mișcau de-a lungul malului, cu puștile pe umăr, În timp ce pășeau printre prizonierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
viu, dar În același timp se simțea la fel de mort ca și domnul Maxted. S-ar putea ca sufletul lui, În loc să-i părăsească trupul, să fi murit doar În mintea lui? Fiindu-i din nou sete, Jim coborî treptele de ciment, lingînd apa de pe mese și birouri. Dacă războiul se terminase, era timpul să-i caute pe mama și pe tatăl lui. Totuși, fără japonezii care să-i protejeze, ar fi periculos ca englezii s-o pornească pe jos, spre Shanghai. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe terasament va crede că Jim este deja rănit și Își va Îndrepta focul spre cei cu arme din spatele lui. Ajunse la capătul terasamentului și se ghemui printre tufele de orez sălbatice. Își șterse sîngele pe tulpinile lor și Își linse degetele. Deja Își Îndeplinise misiunea. Căpitanul Soong traversase orezăria și urca pe pămîntul moale al terasamentului. Înarmați cu bîtele lor, culii Îl urmară, Însoțiți de Basie și de francez. Două grupuri de pușcași traversau a doua orezărie. Australianul și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pleca în Canada, Cezar mergea înainte, Toni, sunt jos, păi, urcă, la interfon e 059, ok! Eram în pantaloni scurți și maieu, abia trezită, trebuie să fiu sexy, gândesc, dar n-am treabă, ia uite-l, mă, ce cățel, îl linge pe față, ăsta se bucură la toată lumea, foarte bine, aici e chicineta, n-ai cuptor, da’ la ce-ți trebuie, camera e mare, eu pe 4 eliberez, m-am simțit foarte bine aici, sigur o să te simți și tu, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
aeroport, ei doi mă sună, ne vedem în 20 de minute, zic, Tina, sora mea, nu mai pot să stau, mă văd cu copiii, Tina mi-a înregistrat filme multe, mă uit la sertarul ei plin de filme și mă ling pe buze de plăcere, pe urmă o să aflu că nu le pot vedea la DVD-ul meu. Mă sună Pinochio! ne vedem imediat, cobor, mersi Tina, sora mea, pentru filme, mi-a dat în avion 20 de euro, așa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de dragă, și tu mie... suntem amețiți și suficienți unul altuia, suficienți și de neajuns și căutăm același lucru și ne suntem de ajuns acum, dar există mâine și nu se poate. Să nu te îndrăgostești de mine, spune Păianjenul, lingând țigara cu limba în lung, calm și atent, uitându-se în același timp în ochii mei și zâmbind cu un anume înțeles, eu râd de privirea lui care înseamnă, da, Bianca, e frumos ca un înger, ridică dintr-o sprânceană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
prilejuită de sosirea unui înalt diplomat de la Sankt Petersburg. PAGINĂ NOUĂ 14 Ledoulx era plictisit și enervat. Își lua micul dejun între Toinette și micuțul Bichon. Cățelul sărea nestingherit de pe scaun pe masă, mirosea tot ce se afla pe ea, lingea untul de pe tartine, lipăia din smântână, revenea pe scaun, se foia, se răsucea, lătra... De obicei, la ora asta, consulul rezolva alt gen de probleme. Numai că, în ultimul timp, acel domestique ridica unele pretenții, iar el nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la fițuica aceea „măcar atât cât îmi iau micul dejun”. Numai că eu, spre deosebire de tine, sunt o ființă tolerantă. Te las cu mica ta plăcere. Așa că nu-mi cere să renunț la Bichon. Luă o linguriță de miere și își linse buzele. Mmm! Desigur, aș putea să renunț la Bichon, dacă asta te deranjează atât de mult. Dar pun o condiție: promite-mi că vei vorbi cu acel pictor italian... Nu i-am reținut numele... Promite-mi că vei vorbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o dansatoare spaniolă, cu „cinciul” negru al părului, presat și bine lipit de frunte, între sprâncenele subțiri, prelungite cu creionul spre tâmple. Duminică, însă, pictorul confecționa Hildei un chip de zeiță greacă, cu părul retezat în jurul cefei și atât de lins, încât bătaia soarelui părea că poartă o cască sferică de oțel, cu reflexe albăstrii jucând după mlădierile ei grațioase. Îmbrăcămintea croită și chiar de dânsa cusută după schițele pictorului, era întotdeauna simplă și neagră, cu mâneci lungi și guler înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-mi prindă sfârcul sânului. Atunci, mirosind-o la ceafă, am recunoscut-o încă o dată. Era femeia cu carnea dulce, pe care am întâlnit-o foarte rar, de care nu mă voi putea sătura niciodată. Era femeia bestie, pe care o ling și o scuip și în al cărei sex aș vrea să-mi putrezească inima, după ultima ei bătaie. Căci ea nu e ca Zitta, care nu miroase a nimic și simte totuși dorința să-și ungă trupul cu mirodenii. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Altădată vântul limpezește cerul, gonind grămada norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască de sidef cu fața smeadă de călugăriță veselă. Marea se repetă. De patru zile șuieră la fel. O turmă uriașă de berbeci albi se năpustește, lingând nisipurile, ca după o retragere vicleană, să se arunce iar în dig, behăind și zvârlindu-și scuipatul cu răbufniri și urlete. Ziua, fug câteodată de ea, îndreptându-mă spre fundul orășelului, unde se găsesc cimitirele. Umblu, cu sandalele afundate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
O sărut pe umărul rotund cu reflexe roze. Eva se întinde cu spinarea pe masă și așteaptă. Carnea ei are optsprezece ani și miroase a fân cu floare și a grajd de escadron. Îi adulmec subsuoara, îngenunchind apoi, ca să-i ling degetele, lăsate moi, în voia voluptății. Coboară pleoapele și ridică genunchii lipiți unul de celălalt, până la gură, acoperindu-și astfel pântecul supt, cu pulpele strânse. Ridicat în tălpi văd cum intru. Fără să mă mișc întind mâna și iau de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pipa stinsă, scuipă în lături, și-mi vorbește de vaca lui: „Era prea mică și taurul căpățânos, îmi explică el cazul, cu mâna vârâtă între nasturii închiși ai scurtei. Fătase cu greu vițelul și totuși vaca n-avea liniște. Îl lingea de sânge, întinsă pe dușumeaua grajdului, însă izbea și cu picioarele. Mă uit sub coadă și văd altă căpățână, prea mare să iasă. S-a scremut vaca din toate puterile și n-a izbutit nimic, până nu m-am opintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
țăranii, ca să-i dea de urmă. Dar comandantul batalionului nu mai revăzu vânatul, căci lupul rănit se pierdu pentru totdeauna într-un mărăciniș de nepătruns, după ce lăsase la răspântii, în zăpadă, câte o groapă înroșită, unde se ghemuise ca să-și lingă rănile. „Dormitorul meu era la pușcărie. Astfel hotărâse comandantul batalionului. Plecam de acolo dimineața și mă înapoiam seara, târziu, condus de un soldat bătrân, cu baioneta la armă. Dormeam pe jos, pe rogojină, alături de trompetul Chihaia Gheorghe, făcut prizonier pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
litere. Scoți din alfabet câțiva sâmburi de roșcovă și joci țintar cu ei, până ce construiești adevăratul adăpost al unui gând oribil. Când te joci cu toate literele, observi că sâmburii sunt douăzeci și trei de picături de sânge, ce le lingi de pe o coală de hârtie pe care rămâne totuși, tocmai ceea ce ai fi dorit să dispară, ceea ce ai fi voit să ascunzi. Nu oricând se poate suporta scurgerea borșului pe care trebuie să-l întrebuințezi la smângălitul paginii, ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
deghizat. Să furi de la un caraliu! Și asta era una bună. Don’șoara Lee îi spusese să-i aducă o carte. George privi titlul: Consolația filozofiei. Cel puțin acum o să aibă o carte. * Santa Battaglia gustă din salata de cartofi, linse lingura și o puse cu grijă pe un șervețel de hârtie, lângă farfuria cu salată. Sugând dintre dinți niște resturi de pătrunjel și ceapă, îi spuse mamei ei din fotografia de pe cămin: „O să le placă grozav. Nime’ nu face-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
evident că s-a pornit de la premiza că pisica era murdară. Cum se poate ști acest lucru? Este cunoscut faptul că pisicile țin mult la igienă. Dacă au senzația că există o îndoială cât de mică în privința curățeniei lor, se ling tot timpul. Inspectorul acela are probabil prejudecăți împotriva pisicilor. Nu i s-a dat pisicii nici o șansă de a se apăra. Noi nu vorbim aici despre pisică, se răsti domnul Clyde cu o asemenea vehemență, încât Ignatius putu să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întunecată despre lume“; „să simți arsura loviturii noastre de bici pe umerii dumitale deplorabili“. Și ceea ce-l îngrijora mai mult decât tot restul era faptul că semnătura - „Gus Levy“ - părea destul de autentică. Abelman săruta probabil originalul chiar în momentul acela, lingându-se pe buze. Pentru unul ca Abelman scrisoarea aceea era ca un titlul de rentă, ca un cec în alb la o bancă. — Cine a scris asta? întrebă domnul Levy, dând scrisoarea domnului Gonzalez. — Ce s-a întâmplat, Gus? Vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
blana câinelui adormit, iar labele Îi tresăriră de parcă fugărea ceva. Ceva gustos. Un iepure sau un polițist. Watson și cei doi Îngrijitori de câini se strecurară după Logan, Închizând ușa În urma lor. Priviră alsacianul adormit ca pe un proiectil neexplodat. Lingându-și buzele ca semn de anticipare nervoasă, unul dintre Înngrijitori coborî bucla de la capătul parului pe care-l avea către masa gri aburindă și se apropie Încetișor. Dacă reușeau să-l prindă cât era Încă adormit, poate nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]