KorAP: Find »[drukola/base=lipi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...474 >

11,844 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

mi-a rămas, sfârșitul poveștii. Ca și înainte, unele părți, unele sensuri s-au pierdut: ] pășit înăuntrul cercului de bazine. [text lipsă] brusc o amintire foarte clară cu bunicul, înalt, cu nas lung, roman și păr argintiu dat cu briantină, lipind un tapet, cocoțat pe-o scară veche, neagră, stropită de vopsea. M-am gândit la faptul că, de la moartea lui, bunicul devenise pentru mine mai mult o colecție de scene decât un om adevărat, că mi-l aminteam fiind amabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de vară. DOI Noaptea, somonii părăsesc râul și intră în oraș. Raymond Carver 9 Pe urmele lui Trey Fidorous - Fosile reconstituite și obiecte găsite (De la Hull la Sheffield) a e e 1. Animale unicelulare Primul dintre cele două afișe ilegale, lipite pe stâlpi, găsite în Leeds și probabil create de doctorul Fidorous (deși, după câte se pare, acestea nu pot fi departe de foile scrise cu markerul negru descrise în scrisorile primului Eric). Textul acesta și următorul au fost expuse ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
așezate cu grijă deasupra pânzei, doi saci de dormit, două tuburi de respirat, două măști de scufundător, un hamac și un aparat foto galben, subacvatic. M-am ridicat de pe bancă și m-am apropiat, așa încât să pot citit cartonașul alb, lipit pe partea din interior a sticlei. Spunea: Se întâmplă ceva rău. Am ieșit. S-ar putea să întârzii o vreme. C xx 14 Domnul Nimeni Am deschis ochii. Ceva nu era în ordine. Am icnit sub greutatea norilor păstoși și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
automat mâna la buzunar și am scos mobilul. — Șapte minute, am spus. N-am vrut să vă supăr. Îmi pare rău. El nu răspunse în nici un fel, stătu doar acolo, uitându-se la mâinile sale de pe genunchi, cu cămașa transpirată lipită de corp, sub coastele surprinzător de vizibile. Și părul își pierduse destul din formă și stătea lipit pe alocuri de cap și de frunte. O picătură de sudoare i se scurse pe lentila stângă a ochelarilor de soare și căzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
supăr. Îmi pare rău. El nu răspunse în nici un fel, stătu doar acolo, uitându-se la mâinile sale de pe genunchi, cu cămașa transpirată lipită de corp, sub coastele surprinzător de vizibile. Și părul își pierduse destul din formă și stătea lipit pe alocuri de cap și de frunte. O picătură de sudoare i se scurse pe lentila stângă a ochelarilor de soare și căzu. Am așteptat în tăcere. — Îmi pare rău, spuse el într-un sfârșit, continuând să-și privească mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
odihnesc, să-mi limpezesc gândurile și să gândesc. — O să trebuiască să mă întorc la hotel și să-mi strâng niște lucruri, apoi... Câte minute? șopti Nimeni, mușcându-și încheietura unui deget. Arăta îngrozitor acum. Cămașa îi era udă leoarcă și lipită de coaste și de stomacul scobit dureros. Părul îi era răvășit, pleoștit și fără nici o formă. Până și ochelarii mari de soare păreau vechi și murdari. Și era atât de ud... Transpirația picura de-a dreptul de pe el, stropi mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
se revărsară din mine pe toată podeaua cu dale albe și negre. 15 Luxofagul Duhoarea vomei ajunse la mintea mea și o trezi. Leșinasem. Imediat ce am deschis ochii, stomacul mi s-a strâns iar ghem și am icnit, cu pieptul lipit de genunchi, îndoit de mijloc în scaun. Am scuipat mucus acid pe voma împrăștiată în fața mea. Am tras repede aer în piept, înainte ca un alt acces de vomă să-mi golească plămânii. De data asta însă n-am scos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și să le confrunt una câte una. — Nu, am spus puțin cam vlăguit, presupun că nu. Scout luă laptopul lui Nimeni de pe scaun și se așeză, mai trase cu peria prin păr de câteva ori, apoi se lăsă pe spate, lipindu-se de haina ei mare. Avea probabil douăzeci și ceva de ani, era palidă și prea subțirică. Părul ei negru era un negativ șocant al albului pielii și ochii erau de-un verde extrem de pătrunzător. Avea pomeți ridicați și ceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de frig, spuse ea. Te deranjează? — Nu, deloc. Și eu mor de frig. Întinzându-se pe-o parte, mă cuprinse cu un braț, trăgând sacul ei de dormit bătând peste amândoi ca o cuvertură. Se mai foi puțin, apoi se lipi bine de mine, cu capul pe pieptul meu. — Asta e procedura standard în ne-spațiu. — Sigur. Cu urechea lipită de cutia mea toracică, eram sigur că-mi poate auzi inima bătând la fel de tare ca și mine. — Așa e. — Fără discuție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cuprinse cu un braț, trăgând sacul ei de dormit bătând peste amândoi ca o cuvertură. Se mai foi puțin, apoi se lipi bine de mine, cu capul pe pieptul meu. — Asta e procedura standard în ne-spațiu. — Sigur. Cu urechea lipită de cutia mea toracică, eram sigur că-mi poate auzi inima bătând la fel de tare ca și mine. — Așa e. — Fără discuție. Am scos un braț din sacul meu de dormit, trecându-l pe după umerii ei. — Așa. Am prins ideea? Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de obicei înseamnă ceva. Cineva îmi aprinse o cutie de artificii în stomac. Am rămas fără aer; artificiile explodară ca o bombă în mii de culori. — Mda? — Aha. Buzele ei, gingașe, imateriale și încărcate cu un milion de volți, se lipiră de urechea mea în cel mai ușor dintre săruturi. Am lăsat bărbia în piept. Scout ridică ochii spre mine. — Aha..., șopti ea. Am sărutat-o. 22 Un gol în zidul de cărămidă Am deschis ochii și am văzut lumina soarelui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ne așezăm, să ne punem gândurile în ordine. — Fir-ar a naibii de treabă, am spus. — Iisuse, mie-mi spui? Ce face motanul? Ne-am descărcat lucrurile cât ai zice pește și am stat în tăcere o vreme, cu spatele lipit de-un raft cu cărți groase, de geografie. Ian era bine, morocănos și furios, dar în principiu bine. După ce mârâi câteva minute, ne întoarse spatele, prefăcându-se că doarme. — La naiba, am spus. Scout încuviință din cap, cu niște ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un sfârșit, se transformă într-un culoar îngust prin care puteai merge drept. M-am oprit să-mi ridic rucsacul, apoi am înaintat lateral printre pereții de hârtie comasată la voia întâmplării. În fața mea, Scout făcu la fel. Vedeam lanterna lipită de cușca lui Ian străbătând întunericul și scoțând la iveală colile stivuite. — Chestia asta-i a naibii de mare. — E uimitor, nu? — E-o nebunie. Probabil c-a fost nevoie de ani întregi pentru a pune toate astea una peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ploaie de ace reci pe șira spinării - te-ai rătăcit, Eric. Am strigat: — Hei! Nimic. — Mă aude cineva? Dar cărțile amortizară sunetul, îl absorbiră și-l scuipară din nou afară sub forma a kilometri întregi de tăcere prăfoasă. Mi-am lipit fruntea de zidul de cotoare. — Fantastic. Apoi am auzit un zgomot, îndepărtat și înfundat, dar real, un sunet ca de clopot mare sau de gong bătând la distanță. Dang - unu. Dang - doi. Un reper. M-am recules și-am început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am urmărit. De fapt... pe tine te căutam. Doctorul Fidorous se întoarse cu fața la mine. — Ai auzit? — Da. — Ei, atunci, mai bine intră, nu? Încăperea era mică și goală, cu excepția doctorului și-a unei mese simple, de lemn, plină de lumânări, lipită de peretele din față; nu era lumină electrică acolo și nimic care să explice zgomotele pe care le auzisem. Spațiul părea construit din cărți uriașe, enciclopedii vechi, dicționare sau atlase, iar cotoarele lor de piele jupuită, ca niște cărămizi groase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
gustul și atingerea apei să mă năpădească rece și grea. În schimb, hârtia se rostogoli și gura îmi deveni o cușcă de hamsteri. Am scuipat fâșiile în pahar, unele ude și lipicioase, pline de fire de salivă. Una mi se lipi de cerul gurii atât de în spate, că aproape îmi stătea în gât. Am zgândărit-o cu degetul, încercând s-o desprind cu unghia și aproape vomitând. Am pus paharul pe noptieră. Ideea de apă? Dacă hotarul dintre lumea fizică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
plin de hârtii și l-am scuturat de câteva ori, așa cum scuturi un glob de cristal. Fâșiuțele dinăuntru foșniră înfundat la fiecare mișcare, dar nimic altceva nu se schimbă. M-am dus la perete și m-am așezat cu spatele lipit de el, simțind podeaua dură prin jeanși. În mijlocul acelui spațiu cenușiu, Orpheus stătea tăcut aidoma colajului de nimicuri care și era. Abia vedeam coastele îmblănite ale lui Ian cum ridicându-se și coborând încet, parcă fără nici o grijă pe lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
idei încâlcite în urmă. Alunecând spre granița somnului, m-am trezit că mă gândesc la Scout și la felul în care fuseserăm împreună în acea scurtă perioadă de timp, la felul în care-i mirosea corpul și cum îl simțeam lipit de pielea mea, la râsul ei hotărât, la părul ei ciufulit și la felul în care ni se atinseseră degetele, se împletiseră și apoi ne uniseră mâinile în timp ce ne croiam drum prin coridoare slab luminate. Amintirile erau dureroase și le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
leagă cele vizibile de lucrul invizibil, lucrul absent, lucrul dorit sau temut, ca un precar pod de urgență aruncat peste un abis. Italo Calvino 30 Rămas bun și adio, încântătoare doamne spaniole Am căzut și m-am rostogolit, m-am lipit și m-am învârtit printre promisiuni gânduri povești planuri șoapte tânjiri minciuni trucuri secrete doruri surprize iubiri pasiuni dureri melodii amintiri dorințe griji îndoieli, de jos în sus și dinăuntru în afară într-un infinit lichid al istoriei, minții și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un vinci adevărat, o ancoră adevărată. Continuându-ne traseul, am observat din loc în loc urme fantomatice ale precedentei încarnări ale lui Orpheus: un mănunchi de pete pe punte care încă mai semănau vag cu numerele de alamă care fuseseră odinioară lipite pe fațada unei uși; urmele aproape șterse de pe pereții cabinei formau pe alocuri fragmente din textul pe care-l văzusem prima dată imprimat pe cutiile de carton ca parte din montaj - dar, în cele din urmă, acestea nu erau decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dracului în apă și brațele ei în jurul meu și eu înfășurându-mi brațele în jurul ei și strângând-o cu disperare și ea continuând să-mi spună cretin afurisit, cretin afurisit în ureche și mâna mea pe ceafa ei ținând-o lipită de mine și spunând Iisuse și îmi pare rău, Doamne, îmi pare tare rău iar și iar și eu sărutând-o pe gât de parcă n-o s-o mai văd niciodată și ea sărutându-mă pe față și apoi sărutându-ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Spatele și coastele mă dureau din cauză că dormisem pe punte și genunchii păreau să mi se fi înțepenit. O amorțeală caldă îmi cuprindea brațul drept, căci Scout dormea încovrigată pe umărul meu. Câteva șuvițe din părul ei negru și frumos se lipiseră de țepii bărbii mele și am tras capul în spate ca să ne desprindem unul de altul. — Hmmm? făcu ea cu capul în pieptul meu. — Hei, e dimineață. — Au, bâiguit. Cineva mi-a lipit încheieturile cu superglue. Eram acoperiți cu hainele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
din părul ei negru și frumos se lipiseră de țepii bărbii mele și am tras capul în spate ca să ne desprindem unul de altul. — Hmmm? făcu ea cu capul în pieptul meu. — Hei, e dimineață. — Au, bâiguit. Cineva mi-a lipit încheieturile cu superglue. Eram acoperiți cu hainele noastre și, am observat, cu o pătură groasă, verde, care nu fusese acolo când adormiserăm de cu seară. — Hei, ne-a crescut o pătură. Scout chicoti. Tot fără pantaloni ești? — Mda, tu? — Aha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fură brusc trase sub apă și dispărură, lăsând în urma lor un val care se pierdu repede pe suprafața neclintită a apei. — O, rahat, făcu Scout. O, rahat. M-am întors cu spatele la balustrade, am cuprins-o în brațe și ea își lipi fața de umărul meu. Am strâns-o tare și ea mă strânse la rândul ei. — E-n ordine, am spus. O să rezolvăm problema, o să rezolvăm toate problemele astea. Doctore? — Nu... nu știu, zise el, uitându-se în continuare peste marea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
au căzut din cer și ultimele rămășițe. Marea se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei, un întreg al doilea ocean de năvoade și pânze de păianjen, stăruitor și unduitor și tăcut. Mi-am lipit fruntea de scânduri, tremurând înfrigurat, înăbușindu-mi suspinele. M-am împins ușor în mâini și-am încercat să mă uit în jur, căutându-l pe Ian și bărcuța lui, căutând orice, dar nu reușeam să văd decât la poate doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]