3,144 matches
-
rafinată și prețioasă, precum și la tablourile lui Pieter Bruegel cel Bătrân, supranumit al Țăranilor (cca 1525-1569), care a reprezentat admirabil înțelepciunea hâtră a popoarelor conservată în proverbe (alături de reprezentarea celor peste o sută de proverbe olandeze, tratate cu vervă și lirism, vezi, printre altele, și Anotimpurile, Jocuri de copii 1560, Dansul miresei 1566, Dans țărănesc 1568). Și, evident, pentru spațiul nostru cultural, în primul rând, la Ion Creangă, George Coșbuc, Vasile Posteucă și Ion Druță. Nu putem încheia fără a consemna
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Editura Septentrion, 2007, 184 p. Fructificând mai vechi înclinații așternute încă din adolescență într-un "caiet tainic" cu însemnări literare, am reunit în cele douăsprezece secțiuni ale cărții de o mare varietate a compoziției, circumscrise liricii publice și unui delicat lirism individual. Poezia este o adevărată fațetă a omului de la catedră sensibilitatea la bucurii, înfrigurări, așteptări uneori deziluzii pentru timpul trecut. Volumul "Pe a dorului aripă...", din 2008, l-am dedicat părinților mei, Silvestru și Maria Lavric din Costișa, precum și soțului
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ș.a. A participat cu numeroase expoziții peste hotare (Bulgaria, Anglia, Spania, Germania, Cehoslovacia). Lucrează portrete, compoziții, peisaje, folosind ca tehnică acuarela pe hârtie udă. După un exercițiu lung a ajuns un adevărat maestru în tehnica acuarelei, lucrările sale emanând "un lirism intens de sorginte romantică". Își alege subiectele din domeniul istoriei, din peisajul brăilean sau din cel bucovinean. Uneori abordează și compozițiile metaforice inspirate din lupta omului cu natura. Liric prin datul naturii, se inspiră din poezia clasică, în special cea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Viața românească”, „Tribuna” ș.a. Fervoarea sentimentală din prima carte, Regina cu pași furați (1978; Premiul de debut al Editurii Dacia), nu se regăsește în versurile din volumele ulterioare. Peisajul din care lipsesc (1981) dezvăluie un lirism neliniștit, cenzurat de cerebralitate, sentimente evanescente, topite în nostalgii și resemnări. Aceeași formulă - sugestia și ambiguitatea, elaborarea expresiei artistice, chiar estetizarea imaginilor și un simbolism de sorginte culturală - duce la estomparea stărilor recuperate ca trăiri lirice și în Terasa cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287849_a_289178]
-
Aproape imaginară, 1987). Poemele vorbesc despre singurătate, teamă, tristețe, analizate cu gravitate, dar lirica este mai curând intelectuală, căci își propune să surprindă inefabilul unei existențe. Poeta construiește după o logică a revelației, tinzând spre obiectivarea vocii poetice. De aici lirismul în surdină, detașarea, austeritatea discursului, ceea ce nu înseamnă însă nici o clipă răceală, golire de fiorul comunicării adevărate, vulnerabilă și de aceea cu atât mai prețioasă. L. a mai publicat volumul Există un limpede loc (1989), cuprinzând reportaje despre zona Năsăudului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287849_a_289178]
-
de acolo prețioase cărți: fiecare dintre ele mă lăsa să pătrund în lumea fabuloasă pe care o simțeam deja a mea. Cred că prin el am cunoscut astfel poeziile și misterele lui Charles Péguy. Grozavă impresie mi-a făcut noul lirism francez reprezentat de Patrice de La Tour du Pin, dintre care La Quête de joie și La Vie recluse en poésie (nu cred însă că la Gallimard) m-au ajutat și ele să-mi adâncesc ideea de poezie. Tot prin el
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de Mallarmé, de Georg Trakl (chiar dacă deocamdată cel tradus de Mircea Streinul), suprarealismul îl trăiam din plin (chiar dacă deocamdată dedus din pictură, și nu cunoscut din literatură), însăși proza mea, care-l încântase pe Ion Chinezu, era un amestec de lirism melancolic, obosit și de agresivitate imaginativă. Mă ispiteau peisajele spirituale exotice, textele mele erau presărate de nume din geografii depărtate, ca Laosul, ale cărui temple de un baroc tropical, dar mai cu seamă ale cărui chipuri khmere, reproduceri după sculpturi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din Montesquieu și d'Alembert. Manuscrisele poetului conțin referiri cu privire la lecturi și din alte literaturi: poetul danez Holberg, dramaturgul norvegian Björnson, poetul maghiar Petöfi, polonezul Mickiewicz, Gogol din literatura rusă. Un semn de întrebare rămâne în dreptul dramaturgului Ibsen. Din poemele lirismului persan, "poarta unei lumi de legendă și de vechi frumuseți', Eminescu le gusta pe cele ale lui Saadi, Hafiz și Firdusi. El însuși unul dintre romanticii lumii, Eminescu este așezat alături de spiritele universale ca Dante, Shakespeare, Goethe. Și dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
am întrebat (mai ales în ultimii 25 de ani) cum de aceste figuri ieșite din comun prin inteligență și inventivitate au predispoziția de a armoniza științele exacte (în care ei excelează) cu iubirea de frumos și artă, cu evadarea în lirismul naturii. Să dau doar două exemple dintre ieșenii noștri: Cezar Buda, fost specialist în cibernetică, mult timp coordonatorul Academiei de cibernetică generală "Ștefan Odobleja" de la Lugano, și Viorel Barbu, eminent matematician, fost rector al Universității "Al. I. Cuza", fost președinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
instrument de precizie devine somnolentă. Cărțile scrise de el aparțin altui om. În fața oamenilor, el nu știe să provoace magnetismul sălii, lucru în care reușește un actor talentat. Erudiția, așadar, nu e de-ajuns. I se cere o doză de lirism cenzurat, de căldură, chiar de cădere în banal. În arhitectură sunt binevenite spațiile goale, care să permită spiritului solicitat sesizarea efectelor ornamentale de bază. Într-un poem încărcat cu metafore este necesar câte un vers comun, care să producă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aceeași perioadă, exista «absența» fecundă a unor mari poeți, precum Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Al. Philippide ș.a. Tinerii care debutează după 1960 vor evolua în bună parte sub influența catalitică a acestor naturi, vor redescoperi sursele reale ale lirismului sub prestigiul conștiinței lor exemplare.” Materia este împărțită pe capitole-idei: Specificul liricii sociale, Patos și angajare, Resurecția lirismului, Refacerea tradiției, fiecare corespunzând câte unei generații și unei tendințe. De o atenție deosebită se bucură, explicabil, poeții din jurul revistei „Steaua”: A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]
-
ș.a. Tinerii care debutează după 1960 vor evolua în bună parte sub influența catalitică a acestor naturi, vor redescoperi sursele reale ale lirismului sub prestigiul conștiinței lor exemplare.” Materia este împărțită pe capitole-idei: Specificul liricii sociale, Patos și angajare, Resurecția lirismului, Refacerea tradiției, fiecare corespunzând câte unei generații și unei tendințe. De o atenție deosebită se bucură, explicabil, poeții din jurul revistei „Steaua”: A.E. Baconsky, Aurel Rău, Aurel Gurghianu, Victor Felea, Al. Andrițoiu, Ion Horea, Ion Brad. Dar nu sunt uitați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]
-
stradă sau curtea gospodarului („Stradă în provincie” - p. 91, „Interior de curte” - p. 239, „Casă părinteasca”, „Casa noastră de la vie”, „Casă părăsita la Huși”). Nefiind specialista în materie, descifrez în tablourile lui Viorel Huși arcuirea liniilor greoaie, nuanțele cromatice dense, lirismul cald, echilibrul de compoziție și tematica unitară a multor tablouri care întăresc ideea unei monografii pictate a Hușilor. Datarea tablourilor și manieră constantă de execuție precum și dorul de Itaca natală exprimat cu sinceritate în confesiunile epistolare de la Paris conduc tot
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
nțelesuri, de „zori” și de „amurg”. În germană Dämmerung vine de la dämmern = a licări ; în latină crepusculum de la creperus = obscur, ambiguu. În acel vers citat și comentat de Negoițescu : „De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și ”, în care comentatorul vede lirismul plutonic eminescian, nu e vorba de plâns ca efect al unei emoțiuni depresive individuale, ci de un plâns cosmic, cu sensul resorbției în sine a Creațiunii, în ultimă esență a Erosului originar („L’Amor che move il sole e l
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
deficit vital, nu înseamnă un minus, ci, dimpotrivă, un maximum al acestei reflectări, implicând și sensul final al erosului uman. Călinescu afirma natura senzuală a lui Eminescu, robustețea vitală atât a omului cât și, ceea ce importă în primul rând, a lirismului său. Fără îndoială, e adevărat ; accentul viguros, ferm, energia vitală sunt incontestabile în patosul liric eminescian, principiul viril e prezent și operant, dar tocmai din cauza asta îi sunt imanente intuiția neantului și obsesiile funerare. Melancolia, aprehensiune și contemplare lucidă a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și o ducere la paroxism, care e și-a lui Caragiale. Ăsta este elementul care-l făcea pe Lovinescu să-l socoată pe Caragiale un autor lipsit de obiectivitate, pentru că împingea lucrurile până la stări paroxistice și asta ținea de esența lirismului, acest paroxistic, lirism pe care, cum știți, Lovinescu îl blama în arta care ar fi obiectivă, în proza obiectivă. Or, stările astea paroxistice la Caragiale sunt de esența paroxismelor dostoievskiene. Cu alte condiționări, la cheie, bineînțeles. Dar această intensitate extraordinară
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la paroxism, care e și-a lui Caragiale. Ăsta este elementul care-l făcea pe Lovinescu să-l socoată pe Caragiale un autor lipsit de obiectivitate, pentru că împingea lucrurile până la stări paroxistice și asta ținea de esența lirismului, acest paroxistic, lirism pe care, cum știți, Lovinescu îl blama în arta care ar fi obiectivă, în proza obiectivă. Or, stările astea paroxistice la Caragiale sunt de esența paroxismelor dostoievskiene. Cu alte condiționări, la cheie, bineînțeles. Dar această intensitate extraordinară este corelată cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ei și, cu toate strategiile folosite spre a și-o scoate din inimă, a iubit-o până la sfârșitul vieții. O dată mai mult, Arhiva îi dă pe față tainele !”. Nu numai arhiva, ci, în ciuda titlului, însuși romanul neterminat. Între poezie și lirism La centenarul lui G. Topîrceanu Pe la 12 ani am avut prin Topîrceanu revelația lui Arghezi. Răsfoind Parodiile originale am dat de cea a Blestemelor argheziene. Firește, nu puteam la vârsta aceea, fiind și în totală necunoaștere a lui Arghezi, să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
divorț. Aceste două compuneri, cele mai populare ale autorului, sunt desigur și cele pe care în primul rând se bizuie contestarea calității sale de poet. În vremea noastră s-a uitat că sfera poeziei e mai largă decât cea a lirismului. Poezia poate fi și comică, poate fi burlescă, poate fi didactică etc., speciile acestea având exemple notabile în istoria literaturii. Balada chiriașului grăbit e o poemă satirică nu lipsită de accente elegiace. În jurul unui divorț e un foarte vioi scenariu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
totul altă logică, constrângătoare, ineludabilă, pe care nu știu cum să o numesc. În tot cazul, atent privită, gramatica lui Mazilescu se dovedește ireproșabilă. Mai mult : singura posibilă. Mărturiseam că nu știu cum să numesc acea logică, atât de strictă căreia i se supune lirismul lui Virgil Mazilescu. Dacă aș numi-o logică a sentimentelor, ar fi exact, dar insuficient. Nu mă deranjează banalitatea formulei ; nici nu e destul de banală ca să poată fi întrutotul adevărată. Cred că ar fi mai bună chiar aceasta : logică a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
atmosfera literară din epocă. Un altul e ingenioasa inovație publicistică prin care Arghezi a reușit să-și exprime propria viziune despre relația dintre viață și literatură: tableta. Scrise într-un concentrat și sclipitor stil metaforic, căruia nu îi lipsesc nici lirismul, nici umorul, tabletele argheziene au o mare gamă tematică și tonalități variate. Între ele se găsesc mușcătoare satire politice (Comunismul la el acasă, Triptic politic) sau anticlericale (Bilet unui prieten preot, Moravuri episcopale), mici pamflete cu țintă precisă (Superomul unanim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
români ai exilului. Sunt selectate din primii cincisprezece ani de presă românească a exilului texte reprezentative, de la eseurile lui Mircea Eliade (Două tradiții spirituale în România) și Alexandru Busuioceanu (Marsyas - un epilog) până la studiile lui Basil Munteanu (Introducere în cercetarea lirismului românesc) și Constantin Amăriuței (Exilul și întoarcerea în patrie), de la versurile lui Aron Cotruș și Vintilă Horia până la poemele lui Horia Stamatu, Yvonne Rossignon sau Ion Pârvulescu și de la paginile de proză ale lui Silviu Crăciunaș până la un fragment dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285434_a_286763]
-
plastice, agrementate mai întotdeauna cu interviuri luate artiștilor, precum și un studiu asupra lui Richard Wagner. În poezia ei însă orientarea simbolistă se reflectă mai mult prin câteva reminiscențe. Agoniile florale, „înfloririle negre”, avatarurile, peisajele acuzând o boală secretă acoperă un lirism minor, nutrit de o pasiune refulată în sfială și în prematură resemnare. Oprirea la câteva figuri simbolice (Ofelia, Sulamita, Don Juan) nu aduce note inedite, în schimb evocarea Luizei de la Vallière și a Sfântului Francisc din Assisi dezvăluie un fior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
Ofelia, Sulamita, Don Juan) nu aduce note inedite, în schimb evocarea Luizei de la Vallière și a Sfântului Francisc din Assisi dezvăluie un fior de autentică pietate. Poeziile de după 1923 dovedesc o mai sigură stăpânire a mijloacelor de expresie și un lirism în aceeași gamă, dar cu un plus de substanță. Lirice sunt și prozele scurte scrise de F. Când nu alunecă în alegorie factice, ele au ceva din delicatețea porțelanului. Dar autoarea mânuiește bine și dialogul și poate reconstitui o atmosferă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
Papu, Lumini, 209-221; Al. Săndulescu, Marii profesori, LCF, 1990, 30; Gheorghe Grigurcu, Schiță pentru un portret: Tudor Vianu, F, 1990, 11; George Gană, Poezia lui Tudor Vianu, RITL, 1991, 1-2; Dumitru Micu, Înțelepciune și politețe, CC, 1991, 4-5; Florin Mihăilescu, Lirism și demnitate, ST, 1991, 5-7; Gheorghe Grigurcu, Un Tudor Vianu par lui-même, VR, 1991, 11-12; Ierunca, Românește, 115-121; Henri Zalis, Valori de referință în critica și istoria literară românescă, București, 1991, 196-203; Edgar Papu, Tudor Vianu, L, 1992, 16-17; Scrisori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]