2,404 matches
-
12-¬14), cititorul este invitat după abia câteva pagini (¬19) la o digresiune pe tema „omului baroc”, iar apoi la un excurs despre complexele psihologice ale europeanului în epoca postiluministă (¬21). Această distribuție a tezelor într-un arhipelag de referințe livrești slăbește, de fapt, forța argumentului central. Ritmată de gustul pentru fragmentar și apetitul pentru exhaustiv, cartea riscă să fie citită doar ca o bogată colecție de strălucitoare fărâme. Or, miza lui H.-R. Patapievici este mult mai mare. Autorul începe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al integrității conștiinței noastre morale. Cititul impune uitarea de sine și virtutea monastică a ascultării celuilalt. N-am putea face cu adevărat un sondaj într-o mină de perplexități fără să ne asumăm riscul destabilizării propriei noastre conștiințe. Firește, participarea livrescă la drama alterității poate fi înșelătoare și nu este niciodată suficientă pentru a dobândi cunoașterea Vieții și accesul la inclasabila geometrie a intersubiectivității. Cine dintre noi va putea spune, alături de Sf. Pavel, „mor în fiecare zi”? Ca orice alt fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
n-a căutat performanțe publicistice și, ca orice om în care nu mai este vicleșug, a rămas până astăzi aproape necunoscut în spațiul extra-eclezial. Trebuie spus din capul locului că părintele Teofil este, înainte de orice, o stare de spirit. Dacă livrescul nu-l pune întotdeauna în valoare, Cuvântul își găsește întotdeauna sălaș în nerostitul rostirii sale. Omiletica sa atât de profundă, competența liturgică, acuratețea exegezelor, o lungă experiență monastică - nu acestea îi aduc mai întâi pe creștini în sălile de conferințe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un precedent recent. Geniul retoric și pastoral al Sfântului Ioan Gură de Aur, îndrăzneala din catehezele Sfântului Simeon Noul Teolog, simplitatea profundă a mărturiilor Sfântului Siluan Atonitul, zelul mărturisitor al Părinților apostolici și toată precizia descrierilor antropologice evagriene compun portretul livresc și spiritual al autorului. Mărturia părintelui Emilianos este exigentă și, de aceea, rară și prețioasă. Se ascunde în cuvintele autorului acea limpezime care umilește sterpăciunea erudiției teologice de duzină. Cuvântările arhimandritului - „totdeauna plăcute și drese cu sare” (Coloseni 4, 6
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de utilizare a cunoștințelor, cultură generală, atitudini și valori. Proiectanții curriculumului universitar trebuie să evite supradimensionarea unei laturi în defavoarea celorlalte. Reducerea curriculumului la formarea îngustă și pragmatică a specialistului (expertul, tehnicianul etc.) este la fel de primejdioasă ca și aspirația spre formarea livrescă a eruditului și a umanistului. Conținuturile formative ale pregătirii trebuie să le balanseze pe cele informative, iar metodele de instruire trebuie să se adapteze acestei norme esențiale. În același mod, pregătirea practică trebuie să reechilibreze un curriculum orientat, prin tradiție
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
precum: conversația euristică, discuțiile în grup, dezbaterea, discuția-dialog, consultația în grup, preseminarul, seminarul, dezbaterea de tipul „mesei rotunde”, dezbaterea „Philips-66”, brainstormingul (asaltul de idei), colocviul etc.; - metoda problematizării - de instruire prin rezolvarea unor situații-problemă. b) metode de comunicare scrisă sau livrești (bazate pe lectura textului scris sau tipărit) dintre care: munca cu manualul sau cartea, analiza (investigația) de text, informarea, documentarea etc.; c) metode de comunicare oral-vizuală: instruirea prin filme, instruirea cu ajutorul transmisiilor televizate, instruirea prin tehnicile video, instruirea bazată pe
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Înlănțuite de imperialism. (Ă). Or, În recenzia la acest volum făcută În Flacăra nr. 41 (de J. Popper - n.n.) se afirmă că poemele «alunecă spre evazionism». Autorul cronicii, discutând În mod precumpănitor modalitatea inspirației, pe care o acuză de «caracter livresc» consemnează prin câteva note fugare realitatea artistică: a versurilor, nepreocupându-se deloc de rolul unei arme de luptă a clasei muncitoare, pe care Îl au aceste poeme. O poziție asemănătoare o deține critica romanului Negura de E. Camilar din Contemporanul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
realității de tip nou, iată că tot În acest an o altă tendință primejdioasă pare că pândește poezia: cultul eului liric, În defavoarea eului colectiv (recte masele), Îndepărtarea poetului de la grijile și sarcinile colective și apropierea de intimismul tipic burghez, cultivarea livrescului, Într-un cuvânt un alt virus Încearcă să submineze vigoarea și militantismul liric: individualismul. Abia infiltrat, În numai două poezii, acesta este repede detectat de Scânteia, care, pentru a opri epidemia, administrează vaccinul, recte critica principială. Apoi, din exces de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nouă nu exclude și „zugrăvirea” eului, inclusiv a iubirii. Dar până atunci să detaliem cazul, citind Întâi comentariul Scânteii 14, pe „marginea unor poezii ale tov. Maria Banuș”, cu mențiunea că, În notă15 reproducem și poeziile „contaminate” de individualism și livresc. Începe, așadar, Scânteia: „Printre scriitorii tineri din R.P.R. care au dat literaturii noastre creații valoroase se numără și tovarășa Maria Banuș. Mase largi de cititori o prețuiesc Îndeosebi pentru creațiile La masa verde, Patronul, Eu nu cânt că știu cânta
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Dumnezeu (1994), Despre mirare (1996), Portrete și trei amintiri de pușcăriaș (1996). Tot în 1992 i s-a decernat un premiu al Uniunii Scriitorilor. Formula care i se potrivește lui A. este aceea a jurnalului. Trăite autentic, și nu mimate livresc, neliniștile sale de „pseudo-filosof” frământat de dileme privesc moartea, absolutul, existența lui Dumnezeu. Într-o lume pecetluită de „veșnica taină”, omul, „finit” în alcătuirea lui, nu poate decât să bâjbâie printre atâtea lucruri „insondabile și minunate”. Tot ce obține el
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
l-a avut educația primită în familie și în colegiul pietist pe care l-a frecventat asupra caracterului filosofului, despre relațiile sale strânse cu clerici protestanți luminați, Kant atrage atenția, ca personalitate și ca autor, prin exercițiul statornic și elogiul livresc al puterii inflexibile a voinței, care se exprimă într-o severă autodisciplină și în dăruirea necondiționată datoriei. Este unul dintre temeiurile caracterizării lui de către un cercetător ca Friedrich Paulsen drept „filosof al protestantismului”. Kant a fost comparat îndeosebi cu Calvin
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
violentă” și „iubirea pasionată” s-au dovedit a fi principalele surse de conflict criminal? Din ce, dacă nu din pasiune oarbă și din confruntare irațională, își extrage romanul polițist seva? Exemple - nesemnificative - de cărți cu intrigă polițistă inspirate de zona livrescului ori a speculației metafizice (de la Bioy Casares și Borges la Italo Calvino și Umberto Eco) rămân, în cele din urmă, marginale și, din păcate, involuntar parodice. Retezând pilonii clasici ai demersului policier, Raymond Chandler înghesuie într-un culoar aparent strâmt
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de Rodica Roxana Anghel și Mihai-Eugen Avădanei, prefață de Ilie Rad, Institutul European, Iași, 2002. 6. Prolegomena Este „partea introductivă care precedă expunerea propriu-zisă Într-o operă științifică; ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific” (DEX). Termenul este unul livresc, fiind aproape ieșit din uz. În acest sens, amintim câteva titluri: Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea Înfățișa drept știință, traducere de Mircea Flonta și Thomas Kleininger, studiu introductiv și note de Mircea Flonta, ediția
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Aflați despre mine căci sînt sănătos”. La pagina 301 se dă exemplu de o cauzală introdusă prin căci: „Rămâi cu noi, căci ne zice gândul că vei pieri”. La pagina 302 găsim o informație foarte interesantă: căci e un cuvânt livresc, iar că unul popular. În sfârșit, la pagina 462, se dă exemplu din nou de o propoziție cauzală introdusă prin căci. Am dat aceste exemple pentru a vedea la ce ne poate servi un indice de cuvinte. 3.5. Indicele
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
femeilor române” ș.a. Cu Poeme pentru adormit durerea (1937), este remarcată de G. Călinescu. Avatarul liric al poetei stă sub semnul inițierilor argheziene, duhul interogativ și cadența Psalmilor îndeosebi urmărind-o cu ecoul lor o vreme; sunt vizibile interferențele (notele livrești, cenzurarea gestului retoric) exprimând tendința de „sincronizare” cu modalitățile lirismului și cu vocile afine ale propriei generații (Paul Constant, Sorana Țopa). Simplitatea, diversificarea prozodiei și refuzul stilului decorativ marcau trecerea de la simbolismul muzical, intimist către expresionismul revigorant pe spații restrânse
BUCUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285903_a_287232]
-
factură intelectuală, experimentală; în general pare elaborată rațional, fiind rece, comunicând idei și vibrând mai puțin de emoția spontană. Unii critici (Petru Poantă) îl așază în descendența culturală a familiei de spirite Eliot-Pound-Saint-John Perse, iar în exercițiul său poetic prezența livrescului pretențios devine o constantă dominantă: „Și-acum - despre iubire. / Doar pentru fiecare făptură e minunea certă / în care înflorește marginea neantului (...) Poate fi antiteza - cum altfel? insolubila - / dintre împătimire și analiza ei / dintre descripția-în-act și imaterialul umbrei / de dincolo de peștera
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
Manolescu, peste o sută de poeme dispuse pe cicluri intitulate chiar de poetă, și alcătuiește, împreună cu un al doilea volum, publicat în 1989, opera lăsată de B. Subiectivizată pregnant, lirica sa - în multe cazuri constituită pe un nucleu narativ sau livresc: fapte de viață și informație culturală din registre variate - pornește de la evenimente personale și mitologeme puțin răsturnate (cu ecouri blagiene și soresciene). Primele creații sunt ușor neguroase, tentative de evaziune dintr-o lumină aridă de care poeta are oroare. Un
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
sub semnul grației imitative. Cu urme simboliste, poemele de mai târziu cultivă dispoziția meditativă (Ghețarul, Izvorul, Termitele), gustul himericului, al vetustului medieval, discreta cochetare cu exoticul, în timbru minulescian. Curgerea vremii însăși devine laitmotiv, surdinizând și „complicând” treptat limbajul poeziei. Livrescul și alura reculeasă, tandrețea, ce-și asociază vestigii de umor și o anume „frondă” feminină, țin de lirismul reflexiv, modern, chiar dacă inspirația e circumscrisă sferei tradiționale; o manieră evocând, pe-alocuri, gestul ironic sau autopersiflant, prin care mai adesea își
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
revista „Abecedar”, în 1933, colaborând apoi la „Gând românesc”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Prima sa carte, Vacanță sentimentală în Scoția (1944), este un memorial de călătorie, având o structură diferită față de majoritatea scrierilor de acest gen, prin refuzul informațiilor livrești, extrase din ghiduri. Predomină spontaneitatea comunicării impresiilor directe, chiar și atunci când autoarea se află în fața castelului lui Walter Scott, a catedralei din Glasgow sau când relatează legenda monstrului din Loch Ness. Ceea ce nu exclude, dimpotrivă, notarea unor amănunte picante (despre
CABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
personalități ilustre, precum Șt. Luchian, George Enescu, N.D. Cocea, Adrian Maniu ș.a. În genere, proza autoarei se distinge prin ușurința alunecărilor în straniu și fantastic, prin finețea incursiunilor în psihologia feminină a vârstei nubile și prin antrenanta abordare, cu substrat livresc, a unor teme eterne, luate drept fundal al narațiunilor. Epicul e înțesat, nu o dată, de sensuri ascuns inițiatice, de simboluri și semnificații ezoterice. Narațiunea tinde să comunice alte adevăruri decât cele aparente. O influență din partea prozei lui V. Voiculescu și
CABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
Este un pericol împotriva căruia Florin Mugur trebuie să lupte pentru a evita în viitor agravarea sa pe linia sporirii elementului artificial. Esențial însă, ni se pare că, de cele mai multe ori, versul său este de un lirism firesc, spontan. Nota livrească nu e în nici un caz dominantă”. Cum era de așteptat, aceste volume de debut nu îndrituiesc speranța ieșirii din matcă; era încă prea devreme; aflat între două mari aniversări: în 1952 - cinci ani de la proclamarea republicii, în 1954 - zece ani
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
morții premature, decât unele fragmente, în periodice. Lirica lui A. atestă, prin diversitatea ei (elegii, ode, poeme, cântece în stil popular, pasteluri cu tentă sămănătoristă), un poet prolific, exersat în arta versificației, dar fără un timbru propriu, dominat de surse livrești. A lăsat, în presă, și câteva traduceri din Hugo, Verlaine și Tagore. SCRIERI: Visuri și dureri, Huși, 1919; Volbura, București, 1921; Luminișurile anilor mei, București, 1937. Repere bibliografice: Cezar Papacostea, Const. Asiminei, „Volbura”, CL, 1921, 10-11; Lovinescu, Scrieri, IV, 412-413
ASIMINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285466_a_286795]
-
povestitor se „cufundă în lafuri și palavre”. E o lume de sibariți, atinsă de o anume morbiditate, situată, ca și la Mateiu I. Caragiale, între rafinamentul culturii occidentale și farmecul frust răsăritean, în evocarea căruia se infiltrează pe alocuri elementul livresc, totdeauna plăcut, integrându-se perfect în substanța narațiunii. Autorul face și el parte din povestire, conferindu-i, ca martor și părtaș, o și mai mare autenticitate, prin contopirea cu acea lume ce stă să apună. Sfârșitul „veacului cel din urmă
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
din aproape în aproape a câtorva dintre domeniile vieții culturale, nu mai puțin culturale, o bună stăpânire a metodelor de lucru proprii istoricului, filosofului, sociologului și filologului; desigur, nu în ultimă instanță, capacitatea de a sintetiza datele și faptele documentare, livrești, precum și acelea provenind din experiența personală de viață, toate la un loc oferind șansa descoperirii celor mai intime resorturi ale personalității umane, a dezvăluirii celor mai durabile convergențe, a acelor idei și concepte care au ajuns să stea la baza
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Bodog Josza, Albert Huet, Michael Weiss, Johannes Beier, Joachim Benkner. La Alba-Iulia, familia BĂthori primea o splendidă donație de 1.000 de cărți din partea florentinului Michael Brutus. Studiind relația dintre intelectualii transilvăneni și cultura europeană a timpului în lumina materialului livresc de circulație locală ce s-a păstrat, istoricul Dankanits Ádăm conchide, pe bună dreptate, că secolul al XVI-lea, și în special a doua jumătate, este o perioadă de largă receptare a noilor conținuturi culturale. Europa Centro-Răsăriteană, precum și aceea Sud-Orientală
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]