1,747 matches
-
Nicolae Rădescu din țară. Procesul în care au fost implicați generalul Aurel Aldea și încă aproape 100 de militari și civili, desfășurat între 11 și 18 noiembrie 1946, s-a încheiat prin sentințe draconice. În afară de conducători ai "Sumanelor Negre" ca locotenent-colonel Eugen Plesnilă, Dumitru Șteanta sau Nicolae Paliacu au fost condamnați la muncă silnică pe viață și generalul Aurel Aldea, fost ministru de interne în guvernul generalului Constantin Sănătescu, și generalul Constantin Eftimiu fost ministru al lucrărilor publice și comunicațiilor în
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Sușitei, dovedind exempu de curaj, rezistența, vitejie și înaltă pregătire. În perioada 7 ianuarie 1917- 5 februarie 1918, a îndeplinit funcția de șef al biroului de informații la Armată a2-a. La 1 aprilie 1917 a fost înaintat în gradul de locotenent-colonel și la aceeași dată din anul 1919, la ce de colonel. După ofensiva din vara anului 1917, a fost decorat cu ordinele "Steaua României" și "Sfanțul Vladimir", iar la 1 februarie 1918 a fost numit Subșef al Statului Major al
Dumitru Grozeanu () [Corola-website/Science/311803_a_313132]
-
grad de căpitan clasa a II-a. Între anii 1900-1902 a fost comandant de companie în Sighetu Marmației, iar între 1906-1910, comandant de batalion în Regimentul de infanterie nr. 33 din Arad cu grad de maior. Avansat la gradul de locotenent-colonel, Dionisie Florianu a fost ofițer de stat major pentru probleme de trageri și armament, precum și comandant al Districtului de apărare din Krivošije, la Coasta Dalmatică. Pe 1 noiembrie 1914 a fost pensionat cu grad de colonel, fiind decorat cu Ordinul
Dionisie Florianu () [Corola-website/Science/311811_a_313140]
-
un stagiu de comandant de batalion la Regimentul 30 Gardă (1985-1988) și avansarea în 1987 la gradul de maior, Florian Pinta devine ofițer de stat major la Direcția Operații din Statul Major General (1988-1990). În anul 1989 obține gradul de locotenent-colonel. După Revoluția din decembrie 1989, este numit șef de stat major al Diviziei 1 Mecanizate (1990-1992), după care, avansat la gradul de colonel (1992), devine ofițer de stat major la Secția de Instrucție Infanterie din Comandamentul Forțelor Terestre (1992-1993). În
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
militară, devenind locțiitor al comandantului Regimentului 54 Artilerie (1956-1957), comandant al Regimentului 146 Artilerie (1957-1958) devenit apoi Regimentul 69 Artilerie (1959-1966). Își perfecționează pregătirea prin absolvirea Cursului academic superior de pe lângă Academia Militară Generală (1961-1962) și este promovat la gradele de locotenent-colonel (1959) și colonel (1964). Urmează apoi studii la Academia Militară Generală - secția artilerie (1966-1969), absolvite ca șef de promoție și ulterior Cursul postacademic superior (1975). În urma acestora, este numit comandant al Diviziei 10 Mecanizată (1969-1976), fiind avansat la gradul de
Stelian Popescu (militar) () [Corola-website/Science/311950_a_313279]
-
al SOE de la Londra. În Germania au fost întreprinse doar câteva operațiuni ale SOE, în principal datorită pericolelor mari și a lipsei sprijinului populației locale. Secțiile austriece și germane ale SOE erau conduse cea mai mare parte a timpului de locotenent-colonelul Ronald Thornley și au fost implicate în special în propaganda antinazistă și sabotajul administrativ (în colaborare cu Political Warfare Executive). După Ziua Z, secția a fost reorganizată și lărgită. Au fost planificate mai multe operațiuni, inclusiv un plan pentru asasinarea
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
atacatorilor, disproporția de forțe fiind zdrobitoare în favoarea trupelor bulgare: două companii românești contra unui regiment bulgar. Deși încearcă să reziste, trupele românești din sectoarele atacate sunt decimate. Un contraatac încercat cu rezervele Regimentului 79 Slobozia este respins, iar conducătorul acestuia, locotenent-colonel Popescu, moare lovit de un glonț. La ora 12, centrele 6-8 sunt în totalitate în mâna inamicului. Centrul 11, aflat pe direcția atacului secundar, dat de cele două regimente din Divizia 1 Sofia, rezistă încă o oră și jumătate, până ce
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
acțiuni: cinci batalioane proaspete sosite ca întăriri de peste Dunăre. Din păcate, generalul Teodorescu nu a sesizat oportunitatea care se ivise, iar ordinele date de comandanții de sectoare au agravat și mai mult situația trupelor române. Astfel, comandantul sectorului de est, locotenent-colonel Alexandru Marinescu, apreciază situația ca pierdută, după căderea centrului 11 și dă ordin trupelor din centrele 12-15, neangajate în luptă, să părăsească pozițiile și să se retragă pe linia a III-a de rezistență. Retragerea degenerează în panică, oamenii aruncă
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
locțiitor al comandantului Școlii de Ofițeri M.I. Oradea (1960-1963), șef Secție Organizare - Mobilizare și șef Secție Pregătire de Luptă în Comandamentul Trupelor de Pază, șef Serviciu în Direcția Învățământ a M.I. (1968-1970). În această perioadă, este avansat la gradele de locotenent-colonel (1963) și colonel (1968). Colonelul Dumitru Penciuc este numit apoi în funcția de șef de stat major al Comandamentului Trupelor de Pază (1970-1971) și al Comandamentului Trupelor de Securitate (1971-1984). În anul 1982 a obținut titlul de doctor în științe
Dumitru Penciuc () [Corola-website/Science/311350_a_312679]
-
la Academia Forțelor Terestre din Sibiu. În paralel cu activitatea didactică, a absolvit Colegiul de Comandă și Stat Major al Forțelor Terestre al Armatei S.U.A. (1998) și Colegiul de Apărare al NATO (Roma, 2005). A fost avansat la gradele de locotenent-colonel (1995) și colonel (1998). A obținut două titluri științifice de doctor: în științe militare - cu teza „Rezervele strategice și rolul lor în războiul de apărare a țării. Modalități de utilizare a acestora în diferite forme de ducere a acțiunilor militare
Teodor Frunzeti () [Corola-website/Science/311430_a_312759]
-
Începându-și cariera la cavalerie, Davout este un ardent susținător al ideilor Revoluției și este încarcerat de două ori din cauza comportamentului său, înainte de a-și da demisia din armată (1791) doar pentru a reveni asupra deciziei și a fi ales locotenent-colonel al voluntarilor din Yvonne, o săptămână mai tărziu, pe 22 septembrie. Davout este apoi trimis în Țările de Jos, unde participă la bătălia de la Neerwinden (1793). A servit cu această ocazie în armata Rinului, sub comanda lui Dumouriez și a
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
județul Râmnicu-Sărat - d. 17 august 1961, Gherla) a fost un general român, care a luptat în al Doilea Război Mondial. A fost avansat, succesiv, la următoarele grade militare: sublocotenent în 1912, locotenent în 1915, căpitan în 1917, maior în 1920, locotenent-colonel în 1930, colonel în 1936, general de brigadă în 1943, general de divizie în 1946. Și-a început cariera comandant de pluton în Regimentul 16 Artilerie, Regimentul 2 Obuziere (1912-1916), apoi comandant de baterie în Regimentul 1 Artilerie Grea (1916-
Mihail Voicu (general) () [Corola-website/Science/311482_a_312811]
-
caracterul vioi și curajul Welsh-ului dar și tenacitatea și mirosul fin de la Otterhound. Până la izbucnirea Primului Război Mondial, Airedale Terrier a fost folosit pe scară largă ca și câine de vânătoare, dar calitățile sale deosebite au atras atenția militarilor. Astfel, în 1901, locotenent-colonelul Edwin Hautenville Richardson, însărcinatul Armatei pentru instruirea câinilor-mesageri și de protecție, a pus bazele Școlii de Antrenament pentru Câinii de Război, în Shoeburyness (Essex, Anglia). Cei mai mulți „recruți” de aici erau din rasa Airedale Terrier. În 1906 Poliția Britanică a adoptat
Airedale Terrier () [Corola-website/Science/312289_a_313618]
-
vreme să se retragă din zonă. În data de 29 august 1944, în timp ce se deplasa de la Trenčianske Biskupíce spre baza aeriană Tri Duby, Jozef Turanec a fost arestat și predat partizanilor de către soldații conduși de locotenentul Śtefan Hríb, la ordinul locotenent-colonelului Ján Golian. Partizanii l-au predat, împreună cu Ferdinand Čatloš, forțelor sovietice, care l-au dus în URSS, unde a stat închis trei ani. A fost eliberat din captivitate în februarie 1947 și, s-a întors în Cehoslovacia, reunificată între timp
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
poduri, pentru a împiedica trupele de Securitate să trimită întăriri. În data de 18 octombrie a fost constituită în această chestiune o comisie la Satu Mare, formată din șefii regionalelor de Securitate din Oradea și Satu Mare, un colonel de la Interne, un locotenent-colonel de armată, alți șefi de la Jandarmerie, precum și primul procuror și prefectul județului Satu Mare (interbelic). În noaptea de 18/19 octombrie un dispozitiv format din 70 jandarmi, 40 de gardieni și 25 de agenți de Securitate au înfrânt rezistența țărănească din
Mănăstirea Bixad () [Corola-website/Science/312335_a_313664]
-
jucat un rol important în timpul perioadei napoleoniene. Locotenent în serviciul Provinciilor-Unite în 1785, MacDonald este din 1792 aghiotant al generalului Beurnoville, apoi Dumouriez și participă astfel la Războiul Primei Coaliții. Se remarcă la bătălia de la Jemmapes, unde câștigă gradul de locotenent-colonel. În 1793 devine general de brigadă și se distinge în mod repetat în armata din nord, câștigând rapid gradul de general de divizie (septembrie 1794). Petrece apoi o perioadă scurtă în cadrul „Armatei Rinului”, înainte de a fi afectat „Armatei din Italia
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
geniști de la Mézières, Berthier își începe lunga sa carieră militară cu participarea la Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii, făcând parte din Corpul Expediționar al contelui de Rochambeau. A participat apoi războaiele revoluției și s-a remarcat îndeosebi în armata Rinului. Locotenent-colonel în 1789, general de brigadă ("maréchal de camp") în 1792, este suspectat de regalism și destituit, doar pentru a fi reintegrat în 1793, când servește din nou în vestul revoltat al țării. Devine din nou șef de stat major, funcție
Louis Alexandre Berthier () [Corola-website/Science/312381_a_313710]
-
de York și Bremen împotriva lor. Cu sprijinul artileriei lui Cleves din KGL, coloanele au fost respinse. În dreapta sa, cavaleria inamică a încercat, prin mai multe șarje, să-și croiască drum, însă fără succes. În această acțiune s-a distins locotenent-colonelul von Ramdohr din Batalionul "Landwehr" Luneburg. Acesta a lăsat inamicul să se apropie la 30 de pași înainte de a ordona oamenilor să se ridice din șanț și să tragă o salvă ce a respins cavaleria cu mari pierderi, câțiva soldați
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
mai abominabile crime "împotriva poporului român și împotriva socialismului". Sentințele Tribunalului Militar au fost deosebit de dure, între 6 și 25 ani temniță grea. Președintele completului de judecată a fost generalul Alexandru Petrescu, cel care în anii 1940-1941, având gradul de locotenent-colonel a condamnat la moarte evrei din Cernăuți, cel care i-a trimis la moarte pe Remus Kofler și Emil Calmanovici, sau i-a dat 25 de ani de muncă silnică lui Belu Zilber. În "procesele spectacol" erau numiți "apărători din
Procesele sioniștilor () [Corola-website/Science/312416_a_313745]
-
doar la multiplicarea și răspândirea acestor afișe propagandistice, ci au elaborat și planuri care vizau augmentarea sentimentelor antisemite în cadrul populației românești din cele două provincii. De exemplu, Centrul Informativ „B”, atașat Armatei a 4-a române și aflat sub conducerea locotenent-colonelului Alexandru Ionescu (Alion), a elaborat la 11 iulie 1941 un document intitulat „Plan pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean aflat încă sub stăpânirea sovietică”, ce prevedea organizarea unor echipe care urmau să devanseze trupele române și a căror misiune
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
neglijența generalului Glogojanu și ca o motivare a masacrului premeditat al evreilor din Odesa și Transnistria, care aveau să devină ceea ce Alexander Dallin a denumit „groapa etnică a României” (vezi mai sus și documentul elaborat la 11 iulie 1941 de către locotenent-colonelul Alexandru Ionescu (Alion), intitulat „Plan pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean aflat încă sub stăpânirea sovietică”). Atât aceste represalii, cât și masacrele care au urmat nu au fost o reacție emoțională, sau punitivă la pierderile suferite, ci aplicarea deliberată
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
Macici: Acest ordin a fost executat la 24 octombrie 1941. Aproximativ 22 000 de evrei (după alte surse, 40 000 evrei ) au fost escortați de militari români aparținând batalionului nr. 10 mitraliori din divizia a 10-a infanterie, conduși de locotenent-colonelul Nicolae Deleanu (care a ucis personal circa 50 de evrei) și locotenent-colonelul de jandarmi și pretorul orașului Mihail Niculescu (poreclit „Coca-călăul”), la Dalnic, în apropierea Odessei, unde evreii au fost înghesuiți în 4 magazii. Aceste magazii au fost mai întâi
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
000 de evrei (după alte surse, 40 000 evrei ) au fost escortați de militari români aparținând batalionului nr. 10 mitraliori din divizia a 10-a infanterie, conduși de locotenent-colonelul Nicolae Deleanu (care a ucis personal circa 50 de evrei) și locotenent-colonelul de jandarmi și pretorul orașului Mihail Niculescu (poreclit „Coca-călăul”), la Dalnic, în apropierea Odessei, unde evreii au fost înghesuiți în 4 magazii. Aceste magazii au fost mai întâi mitraliate, iar ulterior incendiate pe rând cu excepția ultimei magazii care a fost
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
a fost avansat la gradul de sublocotenet, a urcat pe treptele ierarhiei militare în mod constant, trecând prin diferite garnizoane din Dobrogea și mai apoi prin Giurgiu, Făgăraș, Sfântu Gheorghe, Câmpina, Sibiu, Timișoara și Cluj. Între anii 1944 - 1945, ca locotenent-colonel s-a aflat la comanda Regimentului 11 Dorobanți, participând la războiul al doilea mondial. Pentru faptele de arme a fost decorat cu ordinele „Mihai Viteazu” și „Coroana României”, precum și cu alte decorații sovietice și cehoslovace. Ca pensionar a trăit la
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Torch și au hotărât ocuparea „Zonei libere” în noiembrie 1942. Imediat, aproximativ 60.000 de sodați vichyiști s-au alăturat Aliaților și au participat la luptele din Tunisia până în aprilie 1943. În 1943, colonelui (mai târziu generalul) Philippe Leclerc și locotenent-colonelul Camille d'Ornano au condus atacul a 16.500 de luptători ai trupelor coloniale din Ciad împotriva forțelor italiene din sudul Libiei, reușind să ocupe Kufra din regiunea Fezzan. În noiembrie 1943, forțele franceze primiseră suficient de mult echipament militar
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]