2,956 matches
-
a analizat și a clasificat lucrările dumnezeiești necreate, izvorâtoare din ființa Sa, într-un tratat numit Despre numele divine. O altă mărturie a prețuirii învățăturilor Sfinților Părinți și a preocupărilor sale pentru dogma treimică și îndeosebi pentru cea a întrupării Logosului o constituie Florilegiul pe care cercetările de astăzi i-l atribuie în majoritate. Această antologie de texte doctrinare a unit în simfonia credinței ecumenice patru mari teologi din Răsărit: Sfinții Atanasie, Grigorie de Nazianz, Vasile cel Mare și Grigorie de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cei cărora mai înainte li se închinau îi părăsesc, iar lui Hristos celui răstignit, de Care râdeau, I se închină, mărturisindu-L ca Dumnezeu; și așa numiții de ei zei sunt 25 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Pacea între oameni arată prezența Logosului care toate le orânduiește și le armonizează, care scapă pe oameni de patima mândriei, lăcomiei, mâniei. (n. s. 113a, p. 150) 29 alungați cu semnul crucii, iar Mântuitorul cel răstignit e propovăduit în toată lumea, ca Dumnezeu și ca Fiul lui
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dar nu este identic cu ea"54. Se impune, de aceea, încercarea de a stabili pînă unde operăm cu principiile gnoseologiei și logicii și pînă unde cu cele ale lingvisticii, în acest domeniu ce se înscrie în ceea ce Aristotel numea logos semantic (lógos semantikós). Ca orientare de principiu pentru o astfel de întreprindere este preferabilă, din mai multe considerente, calea dinspre noțiune spre semnificație. O primă problemă importantă care se pune în legătură cu noțiunea (conceptul) ca bază a semnificației semnului lingvistic este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
legată de realizarea cunoștințelor (limba se prezintă nu numai pe sine, ci și ceva în afară de ea), sau referențială, deoarece vizează relațiile cuvintelor cu referenții lor, cu obiectele denumite. În sfîrșit, această funcție este și constructivă, căci prin ea se realizează logosul semantic și se alcătuiește sistemul semnelor lingvistice noționale care permite denotarea în procesul vorbirii. Nominația reprezintă forma desăvîrșită a manifestării conștiinței de sine a omului, prin raportarea lui la realitate și prin realizarea unei relații plurivalente între el și realitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de opera lui A r i s t o t e l, Coșeriu precizează că limbajul este anterior distincției dintre existență și inexistență sau dintre adevăr și neade-văr124, fiindcă, luat ca atare, el nu face decît să numească (este un logos semantic). În același timp, limbajul ca atare nu distinge între obiecte interne (obiecte mentale, creații ale spiritului) și obiecte externe (obiecte reale ale lumii sensibile)125, deoarece desemnarea nu urmează căi deosebite în cele două situații. Coșeriu arată că limbajul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cea poetică și practică. Ca atare, precizează Coșeriu, nu este greșit să se admită prezența logicului în limbaj, ci este greșit să se reducă limbajul (limba) la logicitate, deoarece, considerat în realitatea sa istorică (deci, ca limbă istorică) limbajul este logos semantic, fără a putea fi calificat ca fiind logic sau ilogic, în desemnare (în exercitarea funcției denominative) neexistînd raportarea la adevăr și la fals, cum presupune logicitatea propriu-zisă. Abia în actele de vorbire se afirmă sau se neagă ceva, se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
39, 40; funcțională 51, 52; istorică 49-51, 64, 223, 254; literară 30, 282-284, 344, 345, 366; maternă 29, 30, 143-146, 199-201, 216, 217, 222, 228-232, 233-238, 287, 358; naturală 47-49; populară 30, 282, 283, 344, 345; limbă universală 103, 287 logos semantic 55, 247 metalimbaj 98-101 noem 59, 60 nominație 85-89, 92, 144, 252, 272, 278 normare 136, 138, 193-195, 198, 262 normativitate 265, 267 normă 37-41, 77, 78, 96, 136-138, 155, 176, 186-188, 193, 196-198, 207, 210, 224, 262, 263
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
căutarea "paserii măiastre". La Ioan, în chiar prima frază a Evangheliei sale, citim: "La început era cuvântul"; Deus erat verbum! Și în mentalul "blestematului" Baudelaire, cuvântul are "ceva sacru" (quelque chose de sacré). În transpunere elină, verbum era totuna cu Logos însă acesta nu era doar "cuvânt", ci cum menționează Anton Dumitriu: "rațiune, gândire". În complexul proces de cristalizare estetică, ceremonialul poetic tinde spre un fel de magnificat. "Nici rimele, adică potrivirea sau împerecherea versurilor, nici numărul silabelor (cum observa Heliade
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de a trimite sonde dincolo de orizont, sfârșește prin a da inefabilului dacă nu un corp și o carnație, cel puțin o vibrație de neuitat. Tehnicile argheziene sunt, în fapt, interferente, împletite, complementare, făcând ca incandescența vizionară (sau în accepție demiurgică logosul) și slova făurită, adică travaliul artistic, să acționeze convergent, amplificând la maximum forța de reprezentare. Înainte de a ne referi pe scurt la I. Barbu, să ne întoarcem o clipă la Paul Valéry, care descoperea în Mallarmé un precursor excepțional: unul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Heine impresionează acel aliaj intim de expresivitate și inefabil, durează impresia de rotunjime genuină sub cerul armoniei. Peste textele unor orchestratori de zile mari pribegind prin intermundii, suflă duhul dez-mărginirii. Sinonimia Poezie-Carmen (la plural Carmina), vizibilă la Horațiu, țintea infinitul logosului. "Poate prin Muzică (argumenta Edgar Poe) sufletul se apropie cel mai mult de marele țel pe care se luptă să-l atingă atunci când e animat de Sentimentul Poetic crearea Frumuseții absolute" (Principiul poetic, ed. citată). Istoricește se vede că în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de Blaga în excepționala-i Ardere se vrea un cifru magic, omnipotent, atoatelămuritor, în stare să sfărâme interdicțiile de orice fel ale comunicării: "sunet de-argint, de foc", înlesnind "ritul unei rostiri egale". Astfel înțeles, cuvântul se confundă finalmente cu logosul biblic instaurator, aspirând la articularea fragmentelor într-un spectacol uman integral: "Nepriceput pe lângă vetre,/ dar înțeles de zei și pietre,/ cuvântul unde-i ca un nimb/ să te ridice peste timp?// Cuvântul unde-i care leagă/ de nimicire pas și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spațiul acestei lumi trăiesc elementele propriului său spațiu de gândire" (Orfeu și tentația realului, 1974). Expresie a unei lumi purificate, spectrale, universul lui Doinaș aliaj de memorie și prezentificare ține de mentalul unui călător mitic solitar, pornit spre Țara Făgăduinții. Logosul demiurgic (Cuvintele poetului), crede el, vizează un "timp esențial / ce scaldă pulsul unor clipe în strălucire și durată". Izbește la Doinaș intelectualizarea sistematică a emoției de unde o poezie intens gânditoare, un lyrisme à froid, un discurs liniar asumându-și întrebările
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prezența nu trece-n mișcare..." Parabole, balade, ditirambi, psalmi, sonete, elegii, invocații modurile cele mai variate se rotunjesc finalmente într-o amplă monadă cogitativă; însă prin insistența în filozofare fluxul liric devine exsanguu. Cicluri precum Cele șapte vămi ale văzduhului, Logosul, Psalmii la televizor, Cvadratura cercului și nu numai, dintr-un volum ori altul, pot ademeni pe puțini. O echilibrare fericită era de găsit în 1990 în textele sale de martor problematizant și patetic, grupate în Interiorul unui poem. Preferații poetului tânăr
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
două zile și două nopți, într-o cameră cu pământ pe jos, la marginea Bucureștilor..." Îndoielile lui Nichita Stănescu, numeroase, privind resursele limbajului, nu sunt ale unui sceptic perpetuu; credința sa în cuvânt nu e mai mică decât aceea în Logos a lui Ioan, evanghelistul. "Toate artele cunoscute afirmă el, scriind Despre limbajul artistic -, inclusiv muzica, numită cea mai abstractă, sunt reductibile, în ultimă instanță, la cuvânt..." Puterea unui poet mare e comparabilă cu aceea a lui Amfion constructorul, la a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
măreția Bizanțului sau a Evului Mediu european după Curtea de Argeș a Basarabilor, rămasă permanență o jumătate de mileniu până la noi". Lăcașul putnean (cu mormântul legendarului mușatin) e definit printr-o metaforă preluată din Eminescu: "Rusalim al sufletului meu"; în imne ca Logos, Psalm, Anastasis, Antimis, Aier, Ectenie se manifestă plenar credinciosul practicant. Dintr-o Ars poetica se reține diferența dintre epistemologie și imnografie: Obiectul științelor cosmosul strigat La viața creatoare Dar al Imnului Logosul întrupat în istorie. Esențială în discursul lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Eminescu: "Rusalim al sufletului meu"; în imne ca Logos, Psalm, Anastasis, Antimis, Aier, Ectenie se manifestă plenar credinciosul practicant. Dintr-o Ars poetica se reține diferența dintre epistemologie și imnografie: Obiectul științelor cosmosul strigat La viața creatoare Dar al Imnului Logosul întrupat în istorie. Esențială în discursul lui Ioan Alexandru ca imnograf e participarea la o frumusețe multiformă: frumusețe-natură, frumusețe-istorie, frumusețe etică. Timpului care macină cetăți i se opune, existențial vorbind, o viață plenitudinară demn adăugată înaintașilor din fresce și vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Îmi vei păstra nemoarte cuvintele?". Tăcerile ei, interludii grave între elegie și psalm, sunt, practic, instrumente de autocunoaștere, orientând uneori spre arhetipuri și simboluri, stimulând alteori miraje și transcendențe sau favorizând un mod distinct de luciditate. Cuvântul se vrea când logos sacru, când reculegere tandră, când componentă a Cântului universal. Mișcându-se în halouri albe, dominată de melos, căutătoarea de înțelesuri devine un fel de sensor vibratil într-o lume desacralizată, copelșită de neliniști: Locuită de-un cântec, Părăsită de-un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nuanțe tonale expresionistice. Antinomiile se țin lanț; în "marea Distilerie" a cuvintelor poți sesiza "o tăcere țiuitoare" ori "tunetul liniștii". Navigatorul printre aștri, neignorând abisalul (cu precădere acvatic), invită la un Symposion nigrum între celest și marin. Chemări exercită "marele Logos", "marele Ocean", "marele Șarpe", "marea piramidă", "marele cerc", "marele ceas", "marea oglindă", "marele plâns". Impresionează un pelican, mare "cât o mitropolie"; pe cer apare o ghilotină "cât domul din Köln". Întocmai ca Al. Philippide al intermundiilor, Mihai Ursachi lasă în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în Cercul vrăjit, primordial; ca la alți romantici, sublimitățile lui se concretizează în auroral și celest. Variațiuni pe tema poeziei se succed în Alte 11 chipuri de a vorbi tăcerea (din Marea înfățișare, 1977): "Poezie, memoria pietrei"; "Poezie, hohotul marelui Logos"; "Săgeată străpungând eonul, imensă piatră, Diamantul"... Apăsătorul Veac de fier (la Blaga, cenușia Vârstă de fier) eșuează în antipoezie. Puncte de vedere pertinente vizând o artă poetică proprie figurează în Ironia ontologică, inteligent grupaj de eseuri; fundamentală e pledoaria pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
murăturile în borcane" (Odaie cu semnal de alarmă), în timp ce sufletul tinde spre sublimități, căutând programatic revelații în universal. În esență, se năzuiește spre înalt și demiurgic, aspirând spre o poezie inventivă, transorizontică, amplitudinară, poezie care să imprime latențelor ceva din logosul primordial. Un poem în zece trepte, Podul lui Edvard Munch, se constituie într-o declarație fermă, proclamând oroarea de pozitivitate, "împotrivirea la căderea limbajului"; Nu pot lua natura ca normă, / când râd și plâng / strigătul descompune cuvintele"; fluid străveziu ori
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
adevărul tainei (sau de taina adevărului) și de nesfîrșirea misterului care rezistă încă de pe vremea miturilor și fără de care mă tem că însăși evoluția s-ar frînge. Discursul filosofic este închis asupra lui însuși, chiar atunci cînd devine dialogic. Or, logosul nu poate fi închis în sisteme, e mereu deschis, creator, inclusiv cînd se gîndește pe sine. E, cum ar spune Noica, o închidere care deschide. Ideile au și ele fenomenologia lor, ca la Hegel. Astfel, se îmbogățesc de sens, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sine. E, cum ar spune Noica, o închidere care deschide. Ideile au și ele fenomenologia lor, ca la Hegel. Astfel, se îmbogățesc de sens, prin împărtășire. Noi ne împărtășim cu trupul și sîngele Mîntuitorului, dar de fapt ne împărtășim cu Logosul, în formă accesibilă oricui. Împărtășania îmi aduce aminte că Dumnezeu mă locuiește, că sinele care sunt e divin, că energia sa este increată și aceasta este adevărata împărtășanie. Mai mult nu poate fi spus. Se tace și se trăiește... Martin
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de iresponsabilă. Întreaga viață socială este controlată de industria banului, ce distruge conștiințele individuale și colective. Singură lupta împotriva bestiei oferă o posibilitate de reîncîntare a lumii. Trebuie redat rațiunii sensul său primar: cel de rațiune de a trăi, de logos al nous-ului lui Aristotel, rațiunea ca sens de orientare a existenței. Numai o lume dezvrăjită putea fi dominată de valorile congelate ale modernității, de platitudinile desacralizate ale unei elite ale cărei interese de dominație vizau tocmai transformarea culturii într-
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Luca Pițu Candid în Țara Sfântă, Régis Debray Cuplul, Suzanne Lilar Despre libertate, Lord Acton Despre sentimentul tragic al vieții, Miguel de Unamuno Despre sinucidere, Émile Durkheim Discurs despre universalitatea limbii franceze, Rivarol Dublul. Don Juan, Otto Rank Eros, Doxa & Logos, Luca Pițu Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, Henri Bergson Essays on American Literature and Idea, Manfred Pütz Evoluția creatoare, Henri Bergson Fals tratat de jurnalism, Alexandra Hasan Fața și reversul, Marian Papahagi Filosofia lui Dostoievski, Nikolai Berdiaev Filosofia vestimentației
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Mureșenilor nr.12, tel. 0268.412601 BUCUREȘTI Librăria Mihai Eminescu, Bd. Regina Elisabeta nr. 5, tel. 021.3158761 Librăria Verona, Str. Pictor Arthur Verona nr. 13, tel 0788.758408 Librăria Humanitas Kretzulescu, Calea Victoriei nr. 45, tel. 021.3135035 CLUJ Librăria Logos, str. Republicii nr. 11A, tel. 0264.590297 Librăria Universității, str. Universității nr.1 , tel.0264.598107 Librăria Dacia, str. Memorandumului nr.12, tel.0264.431494 CONSTANȚA Librăria Sophia, str. Dragoș Vodă nr. 13, tel. 0241.616365 CRAIOVA Librăria Școlii, str.
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]