2,476 matches
-
deschisă de un bărbat speriat trecut de 25 de ani, cu părul lung și trăsături accentuate și cu o cicatrice mare pe unul din obraji. Încă nu Își schimbase hainele de serviciu: un costum ieftin de culoare gri, cu pantalonii lucioși În jurul genunchilor și o cămașă galbenă boțită. De fapt, arăta destul de șifonat. Se Îngălbeni la față când văzu uniforma agentului Watson. — Domnul Anderson? Întrebă Logan făcând un pas În față și punând piciorul În pragul ușii. Pentru orice eventualitate. — Ăăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
duhoarea putreziciunii de la autopsia din acea dimineață. Mirosul lui David Reid. Ajunse exact la timp să vadă cum fetița era scoasă din sacul mult, prea mare pentru ea. Era În continuare Înfășurată În bandă adezivă, doar că acum fâșiile maro lucioase erau presărate cu pudră albă pentru amprente. Logan tresări În loc. Era Isobel, nu vreunul din ajutoarele ei, și stătea pe latura Îndepărtată a mesei de inox, așezând micuțul corp. Era Îmbrăcată În ținuta de lucru, șorțul ei roșu de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ferestre se profilau suv acoperișul de ardezie, cu o privire goală și ostilă. Mai jos, o ușă de culoare roșu-deschis cu numărul șase pictat pe ea. Fiecare din clădiri avea câte un număr mâzgălit cu vopsea albă. Fiecare suprafață era lucioasă din cauza ploii dese, reflectând lumina gri a zilei. — Ca acasă, spuse Logan, Încercând să spargă gheața. Apoi simți mirosul. — O, Doamne! Își duse imediat mâna la gură și la nas. Era mirosul scârbos și greu al descompunerii. Al cărnii lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca „Îndură alături de mine“. Fereastra bucătăriei se umplu de lumină, iar Logan șterse un petic. Duba celor de la Biroul de Investigații se chinuia să avanseze pe drum. Se opri În fața adăpostului numărul doi. Mai era o mașină În spatele ei. Ceva lucios și scump, care avea probleme cu drumul acoperit de zăpadă. Până ajunse și ea În dreptul clădirilor, tehnicienii Începuseră să care echipamentele din căldura și siguranța dubei În locul cu mortăciuni. Șoferul mașinii coborî În zăpadă. Era Isobel. Logan oftă. — Sunt cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu aspect deosebit și un scaun de bar. Și un zăvor care se Închidea doar pe dinăuntru. Pe perete se găseau rafturi de CD-uri, genul acela pe care le scrii acasă, și cutii Întregi de materiale printate pe hârtie lucioasă de calitate, sub banca pe care stătea computerul. Femei și copii: mai mult copii. În dormitor găsiră o cameră video de ultimă generație. De jos se auzi un zornăit și dintr-odată amuțiră cu toții. Scârț. Și ușa din față se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era o umflătură În apă. Începu să se smiorcăie. La-nceput m-am gândit că e un câine, știți, un bull terrier, ceva... Fiindcă... fiindcă era negru cu totul. Așa că mă pregăteam să ies naibii d-acolo când văd ceva lucios, care sclipește-n ploaie. Știți, ca un lanț de-argint, ceva... Se cutremură. Mă gândesc că e de-al meu. Sunt În așa hal că mă gândesc că-i din ce ascunsesem eu. Așa că mă duc să-l iau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de repede am putut. Direct acasă. La duș, am Încercat să dau jos de pe mine apa aia moartă. Am sunat la poliție. Și-atunci am intervenit eu, se gândi Logan. — Și cu chestia cum a rămas? Îl Întrebă. — Cum? — Chestia lucioasă pe care-ai găsit-o pe cadavru. Ce era? Unde e? — Folie de aluminiu. Era doar o bucățică de folie. De aluminiu. Insch se uită Încruntat la el. — Vreau numele tuturor amărâților pe care i-ai jefuit. Vreau prada. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan știu imediat ce deschise ușa vopsită În negru a cabinei. Copilul zăcea pe podea, Încolăcit În jurul toaletei, de parcă o Îmbrățișa tandru. Părul său roșu aprins părea șters și palid În lumina rece, cu pistruii aproape imposibil de văzut pe pielea lucioasă, alb-albăstruie. Tricoul băiețelului era ridicat, acoperindu-i fața și brațele, lăsând expusă pielea cea palidă a spatelui și stomacului. Nu mai purta nimic altceva. — Bietul de tine, mititelule... Logan se Încruntă, privind la trupul gol al copilului, incapabil să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nerăbdători să afle cum să procedeze la tranșarea unui băiat de patru ani ucis. Nici măcar nu-l privi pe Logan când Îi adresă un salut scurt inspectorului. Corpul gol al lui Peter Lumley fusese așezat la mijlocul mesei de lucru, palid, lucios și foarte, foarte mort. Studenții luau notițe, iubițelul zâmbea afectat, iar Isobel tăia și examina și extrăgea și cântărea. Era exact aceeași poveste ca și În cazul lui David Reid, doar că lipseau starea avansată de descompunere și mutilarea gentială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și se Întoarse pentru a-l privi pe Logan, iar respirația umplea aerul de aburi mari, veniți din adâncul plămânilor. Apoi o porni din nou În sus către șine spre Logan. Căută adânc Într-unul din buzunarele sale și ceva lucios Îi sclipi În mână. Ceva ascuțit. O sudoare rece ca gheața străbătu corpul lui Logan. — Vai, Doamne... Încercă să se rostogolească Într-o parte, să se ridice În picioare Înainte ca Doug Disperatul să ajungă la el. dar durerea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
șine Înspre el. — Nu trebuia să te iei după mine. Vocea lui Doug ieșea cu aburi neregulați. Puteai foar’ bine să-ți vezi de treburile tale afurisite. Acum va treb’i să-ți dau o lecție, domnule Porc. Ridică obiectul lucios: era un cuțit Stanely, cu lama scoasă la maximum. — O, Doamne, nu... Se-ntâmpla din nou. — Io unul, mie chiar Îmi place șunca. Fața lui Doug era roșie ca focul, plină de riduri și marcată de vene sparte. Ochiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fie cu spatele la sufragerie și cu fața la ușa din spate. Agentul Rennie zăcea cât era de lung, pe burtă, cu trăsăturile șterse și palide. Era și el legat la fel ca ea, cu un firicel de sânge care-i făcea părul Întunecat lucios și purpuriu În lumina bucătăriei. De sus se auzea sunetul repetat al apei de la baie trase. Se răsuci din nou. De data acesta, dură mai puțin ca lumea să se oprească din Învârtit la vârful capului ei. Fâșșș, fâșșș, fâșșș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
țină echilibrul, cu un picior atârnând În aer. Logan se clătină Înapoi pe pământ sigur, apoi se mișcă Încet Înainte pâna ajunse din nou pe marginea stâncii. Era pe una dintre cariere. Trei sferturi de cerc larg, format din pereți lucioși, cu un lac Întunecat la fund. Zăpada care cădea mai jos de el nu făcea decât să-i agraveze senzația de vertij. Probabil că erau o sută cincizeci, poate douăsute de metri, până jos de tot, la apa rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — Hai să plecăm, spuse Chereas. Vine cineva, hai să plecăm! Ieșiră în fugă. Pe pardoseală era atâta sânge, încât mâinile Împăratului în agonie erau scufundate în el. Și în timp ce zăcea cu fața în jos, ochii i se fixară o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — A mai rămas mica bastardă, tresări Chereas, ca și cum ar fi uitat lucrul esențial. Julius Lupus curăță pumnalul ștergându-l de îmbrăcămintea de mătase a unui scaun, apoi îl vârî în apărătoarea lui. — Am trimis deja pe cineva, îi răspunse fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
peste caiete, peste fotografii; cu multă nepăsare se apleacă din nou În gaura afundă a scrinului, introduce mâna până la umăr, scormonește un timp destul de lung (pot să observ Între caietele ce se află pe masă unul mai nou, cu scoarțe lucioase albastre, care este deschis și În care a scris când eu nu l-am observat; ia să vedem ce scrie: „Nu Înțeleg unde s-a ascuns, nu reușesc s-o descopăr, oricât mă străduiesc; din jurnalul ei Îmi apare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
când trec eu, agitația acestei paiațe, smulsă din textul lui Mateiu și al lui Ion Barbu, Întrece orice limită imaginabilă; se apleacă peste fereastră cu părul alb-sur, despletit În smocuri Încâlcite din timpi Înghețați; cu gesturi emblematice, ține un pieptene lucios de metal În mâna tremurândă, cu care face gestul retezat de neputință de a se pieptăna, Într-o mișcare largă de a mă atrage, de a mă provoca. Eu mă feresc, căci, de multe ori, fereastra mi se deschide brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vitrina cu cărți. Ne apropiem și noi de vitrina cu cărți. Luăm fotografia În mână. O privim. O descriem. Iat-o: ATENȚIE! Se scanează imaginea de la p. 433 Fotografia este În alb-negru; predomină staticul dat de prim-planul unei suprafețe lucioase (e gheața unui patinoar), pe care alunecă piruetând o siluetă; perspectiva statică o arată ca pe o figură desenată, o păpușă dansând pe gheața sidefie, având piciorul drept (imaginea surprinde partea dorsală a personajului) Întins perfect (e puțin cam scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai poate fi numit și cititor). Mâna sa apucă iar plicul aflat pe masă, Îl deschise cu fermitate, găsi o hârtie pe care o citi. Făcu doi pași deciși spre un alt punct al bibliotecii. Scoase caietul cu scoarțele albastre lucioase. Luă un pix negru. Scrise: „A murit. Nu se poate să fi murit. Nu avea dreptul să moară. Dar dacă nu a murit?!“. Oare ce-o fi citit acolo? Vom afla cu altă ocazie. Referințe critice selective Cornel Moraru: Pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și o masă pentru o singură persoană. Pe de altă parte, cele două dormitoare erau ticsite cu tot felul de obiecte necesare unui magician: frânghii, inele, baghete, peruci, costume, mantii, vopsele, machiaje, petarde, fire, baterii, detonatoare de mici dimensiuni, hârtie lucioasă, vată, instrumente sculptat lemnul, chiar și o mașină de cusut și un costum de latex, plus alte sute de articole asemănătoare. Își pregăti repede un ceai de plante și se așeză la măsuță, unde mâncă niște fructe și un baton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o dată. - Mătase? întrebă deodată Rhyme. Am găsit fibre de mătase gri iar agenții de patrulă au spus că îngrijitorul purta o salopetă de aceeași culoare. În plus, fibrele arătau de parcă ar fi fost răzuite. - Deci nu mai erau netede și lucioase. Tipic. Noi mai folosim și tot felul de pălării, genți, umbrele telescopice pe care le ascundem pe sub haine. Continuă tot ea: - Pentru ca o față să arate diferit, cel mai important lucru este să schimbi sprâncenele. Asta schimbă cu 60-70% expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
iveală încă o dată părul roșcat. Folosind un prosop de la de Roland Bell, care deja se îneca de râs, își șterse machiajul întunecat de pe față și dezlipi și sprâncenele groase, apoi unghiile roșii false care le acopereau pe cele negre și lucioase. Își recuperă apoi portofelul din mâinile lui Edward Kadesky, înmărmurit de uimire, pe care îl plantase atunci când se aruncase în el și în Sachs în tentativa de „evadare” pe ușă. Sachs clătina din cap, prea surprinsă ca să reacționeze. Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
într-ai mei, am rămas șocat: momentul trecuse și acum eram forțat să recunosc lucrul la care mă holbasem fără să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea de pe fața fetei, dar am fost și mai tulburat de vederea încrețiturilor rozalii, lucioase, ale unei cărni de nalbă, continuate de colaci, ca ai omulețului Michelin, înspre gulerul descheiat al halatului verde de casieră. Iar acela fusese doar începutul. Mi-am continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare. Începând de la guler, totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
adevărat - Crystal știe cum sunt mai bine ca oricine și nu mi-e jenă să-i zic chestii. În orice caz, iar a pus sclipici în scrisoarea de azi: ea-i zice pulbere de îngeri. Amestecat cu niște inimioare roșii lucioase. S-a-mprăștiat pe masă și câteva bucățele au ajuns în fulgii de porumb. Ce mă enervează. Numai că ea chiar crede-n ei. În îngeri. Ciudat. Zice c-are îngerașul ei care-o veghează. Păi, nu prea are cum să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
avea să facă în continuare. Tot nu se mișcase și am putut să mă uit mai bine la ea în vreme ce mă apropiam. Purta o rochie cu dungi de un roz de fetiță și peste ea o haină de piele ieftină, lucioasă. Haina era descheiată, iar o parte se prinsese de balamaua ușii unde o împingea trupul. Am întins o mână spre ea și i-am zâmbit din nou. —Stacey, am zis blând. Trebuie să mă lași să te ajut. Ben —B
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]