2,406 matches
-
să se formeze verbe” (p. 182). Așadar, atât cuvintele cât și gramatica limbilor ar fi, conform științei profane, produsul unor convenții între membrii colectivității umane, „născociri ale șireteniei omenești”, „invenție a artei sau nevoii” de comunicare (p. 184). Presupusa origine lumească a limbilor, spune Cantemir, permite științei respective să diferențieze limbile „găsind că unele sunt mai pieptănate, compunerea este mai meșteșugită și pronunțarea mai elegantă și mai dulce; ea a descoperit că altele sunt mai necioplite și mai aspre, mai slabe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dară pe orașu cela ba!”. Aceeași copleșire a simțurilor omenești diminuează luminozitatea solară în alt basm: „dădură de niște case, de la soare a fost putând ține rumânul ochii deschiși, dară la ele nu i-a putut deloc” (ChirculeștiGiurgiu). Suprapunerea ordinii lumești peste arhetipul tărâmului soarelui creează sentimentul familiarului și receptorul marcat inevitabil de contingent intră fără anxietate în universul mitic. Palatul zmeului nu este doar orbitor, ci are și capacități heliotrope, iar feciorul care a supus lumea infernală reface modelul solar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
victoriei inițiatice, fiindcă, ne-o spun orațiile de nuntă care trimit la motivul vânătorii din colinde, „tânărul nostru împărat”, acum tată de erou, s-a întors din „Țara de sus”, a arhetipurilor. Este datoria fiecărei generații să producă regenerarea regatului lumesc, bătrânețea părintelui intrat în clasa senex 328 a pasivului fiind metafora pentru epuizarea puterii de rod a lumii. Arhetipuri ale eroizării Ruperea de lume Pentru homo religiosus viața curge între vadurile bine delimitate ale nivelurilor magice de percepție a lumii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Sus, Argeș, unui fecior ce va avea parte de o răpire cu caracteristici meteorologice, asemenea fetelor nubile. Ursit să fie dus în Munțî-turbați (domeniu al sacrului stâng, după cum ne sugerează determi¬nantul substantival), feciorul va fi supus unei proceduri profilactice lumești. Beciul în care el va fi depus seamănă însă cu un cavou uriaș, mai ales prin ofrandă: „Împăratu țînînd minte, a făcut dă nooze și noo dă stînjeni adîncime su palat; cu nooze și noo dă uși; la fieșicare ușă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
funebre au grijă cu precădere ca dalbului călător să nu-i lipsească nimic din ceea ce a avut în viață. Cântecul de priveghi cules de Constantin Brăiloiu menește mortului darurile rituale (colac, lumânare, apă), pe care le dublează cu ipostaza lor lumească (pâine, soare, vin). Finalul cântecului devine o încercare de oprire a trecerii, prin urarea vântului, considerat în credințele populare o divinitate pe care nu trebuie niciodată să o superi. Textul citat duce până în vremuri imemoriale detaliul inițiatic surprins în basmul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca domeniu al infernalului în care fecioara trebuie să își facă ucenicia. Florea își cunoaște în amănunt evoluția inițiatică și îl previne pe feciorul de împărat că scoaterea în mediul social îi va provoca dispariția. Alesul ei ia însă măsuri lumești împotriva pericolului, asemenea împăratului care pune feciorul după 99 (cifra maximă în mentalul popular) de uși: „N-o vrut a cred’e. Ș-apîi pun’e cătunușag pîngă tătă curt’ea lui tă cît’e douătri rînduri ș-înarmaț cu mitraliere, cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-mpărat” (Cuhea - Maramureș). Maniera excepțională prin care fecioara coase (regionalismul a îmbobidistri constituie superlativul acestei ocupații) are o valoare care depășește esteticul și conferă puteri magice, cuvenite unui inițiat, adică împăratului cu aură solară. Refuzul fetei de a primi averi lumești certifică funcția sacră a cusăturii, ca rit premarital. Participarea soarelui și a lunii, în colinda din colecția Viciu, dă proporții cosmice lucrăturii: „Coase-mi și mie-o năframă;/ Că ți-oi da oi și și-oiu da boi,/ Ți-oi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
impusă de Bucățică sau zilele scurte până la ridicarea vrăjii sunt însă etaloane ale nerăbdării de a pătrunde în sacru, și durata lor nu este niciodată parcursă. Nu entitatea mitică trebuie să parcurgă intervalul formator, ci nerespectarea acestuia provoacă ieșirea din lumesc și călătoria spre mit. Soțul special simte distrugerea provocată de actul spunerii și mai vine doar o dată în planul social pentru a comunica sentința rituală. Vorba greșită anulează punțile cu dimensiunea privilegiată și se așază în opoziție cu actul povestitului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
di porc. E s-o sculat ș-o dat foc la cuptior și i-o băgat chelea di porc în foc, în cuptior. El s-o trezit în n’irosu ceala di păr di porc” (Vizureni - Galați). Decodarea în registru lumesc (nărav) a aspectului luat în fața profanului este agravată de folosirea principiului ignic pentru anularea dedublării. Mistuirea este ireparabilă și contaminează energiile focului cu învelișul nefast, rod al vrăjilor malefice. Limitarea în planul fenomenal este accentuată prin enunțuri scurte, percutante, care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
precum și enigmaticul „nu va fi bine” sunt toate imbolduri puternice către încălcarea sfatului primit. De fapt, tot enunțul se așază în pofida negației să nu intri, să nu deschizi, decodarea mesajului fiind condusă în sensul invers interdicției. Enumerarea plăcerilor de factură lumească pălește și pierde interesul neofitului atunci când e confruntat cu chilia oprită, ce stă sub semnul solarului și furnizează o cunoaștere totalizantă. Dacă cele douăsprezece odăi sugerează o eră cosmică desăvârșită și oferă acces liber către nevoi profane, următoarea cămară ține
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
revelarea misterelor rituale, deconspirarea naturii sălbatice a fetei fiind o recunoaștere implicită a puterilor ei. Fragmentul conține ambele ipostaze ale feminității ascunse, mai mult, mireasa are și o ipostază sacră, de entitate a lumii mitice. Cătălina are puteri asupra fertilității lumești și extramundane, ea înglobează energiile întemeietoare totale. Rolul nașului în ceremonialul tradițional de nuntă este foarte important, căci „nașii sunt cei care înfăptuiesc acte de inițiere, supraveghind neofiții până la consolidarea noii celule familiale. Depășirea sub cele mai bune auspicii a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
artei care înfățișează plenar divinitatea și capacitatea omului de a se ridica la o așa înălțime a creației! Și câtă liniște și pace lăuntrică poți citi pe fețele pelerinilor care au lăsat afară, la intrarea în locaș, „toate grija cea lumească”. Aici, între zidurile monumentale, omul se simte comunicând direct cu Creatorul tuturor văzutelor și nevăzutelor. Am rămas trei zile găzduind în Florența, dar am făcut numeroase deplasări cu mașina în orașele vecine, cu accent deosebit pe Veneția și Padova. În
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în astfel de cazuri. Este vorba aici de abdicarea mamei de la niște îndatoriri firești, că lăcomia și disperarea cuiva nu are limite, deși o mare obligație a oricărei mame, creștinească și morală, este aceea că, așa cum ai profitat de plăcerile lumești, o ai și pe a ceea de a te ocupa de creșterea celei aduse pe lume, lucru care , se pare, Mădălina nu l-a îndeplinit. Doctorul Dan Sorin Despa își iubea foarte mult soția și fetițele, Raluca și Andreea. Aflați
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
prevalează asupra elementelor creative. De asemenea, ideea de kairos este definită ca moment al intersectării veșniciei cu istoria pentru a da naștere unui nou început. În același timp, tot ce este istoric este supus deșertăciunii pentru că nimic din ce este lumesc nu este eliberat de sub puterea demonicului. Scopul platformei lor politice era o societate teonomică similară Europei secolului al XII-lea.146 Este semnificativ că mulți dintre acești gânditori simt actualitatea teologiei istoriei inaugurate de Augustin. Poate că secolul al XX
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
vietățile fără stăpân și fără rost, în vreme ce câinele adormit la soare are „stabilitatea“ unui călugăr Zen. Aș vrea să am îndrăzneala, libertatea interioară, inteligența de a mă întinde lângă el și de a mă sustrage, astfel, împrejurărilor curente, vremurilor, asfixiei lumești. Dar am pierdut, laolaltă cu toți semenii mei, instinctul „rupturii de nivel“, al ieșirii din timp. Sunt mereu „în rețea“, cablat, preluat, „angajat“, dependent de drogul urgențelor... În loc să facem din animale spectre (lucrative) ale unor funeste pandemii, ar trebui să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe alții). Că banii nu îți umblă, neapărat, la suflețel, că faptul de a avea bani nu garantează nici liniștea lăuntrică, nici căsnicia ideală, nici buna dispoziție, nici sănătatea, nici înțelegerea superioară a lucrurilor e adevărat. Dar există vreo sursă lumească a unor astfel de „bunuri“? E sărăcia mai productivă? E obligatoriu ca omul cu bani să fie o otreapă sau un melancolic nevindecabil? Tot ce se poate spune e că „fericirea“ nu depinde de bani. Că drumul spre ea are
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Pascal Într-un „Discurs despre pasiunile iubirii“ al cărui manuscris a fost descoperit de Victor Cousin la mijlocul secolului al XIX-lea, Blaise Pascal, încă necon vertit (ceea ce, pentru unii, pune în discuție autenticitatea manuscrisului), vorbește, neașteptat de liber, despre amorul lumesc. Una din temele discursului este perfecta înrudire dintre iubire și rațiune. Poeții greșesc - spune Pascal - când își imaginează că iubirea e oarbă. Există, chiar și pentru cele mai furtunoase pasiuni, premise și justificări solide, fie ele și nemărturisite sau nevalidate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în schimb, e de negândit fără experiența simultană a lipsei, a precarității, a unei ambianțe dezesperante. Speranța e, în definitiv, un corelativ al carenței. Ea își dă întreaga măsură, sau cel puțin măsura ei de virtute creștină, când nici un „motiv“ lumesc nu o mai justifică. Întrucât temeiul speranței (ca și al credinței) e exterior lumii contingente, nimic din lumea contingentă nu o poate disloca. Când speri, speri ca Avraam, „împotriva oricărei speranțe“ (cf. Romani, 4,18). Nu speri fiindcă ai de ce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
spune patimi. Se atrage, astfel, atenția asupra pasivității viciosului. Viciosul e un pătimitor, adică un ins care „pățește“ ceva. Ceea ce înseamnă că atacul destructurant, ispitele, vine mai curând din afară; de la demon, sau de la farmecul lumii. De la demon prin intermediul farmecului lumesc. Cu alte cuvinte, nu suntem construiți ca producători de viciu, nu avem fire vicioasă. Dar suntem „buni conducă tori“ de ispite, suntem receptivi, disponibili, „consumatori“. Asta pare să ne dezvinovă țească. Dacă suntem victimele unor agenți externi, suntem nevinovați. În
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de a te sinucide etc. Totul se desfășoară în regimul unei totale și declarate exteriorități și față de problematica duhovnicească, și față de semni ficația originară și transcendentă a Bisericii. La rândul ei, Biserica însăși e din ce în ce mai „gospodărească“, mai eficientă administrativ, mai „lumească“. Nu se mai ocupă nimeni de subiecte „depășite“ cum ar fi cele legate de sensul vieții, al suferinței, al existenței răului. În cel mai bun caz, se adoptă pe fugă, cu un entuziasm demn de o cauză mai bună, rudimentare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
după metoda Groapă». Eu cred că drumul lui a fost asemănător drumului lui Iuda. Iuda ca om subțire ce era - doar el știa prețul mirului vărsat de femeie pe picioarele lui Iisus -s-a alăturat Lui în speranța instaurării unei împărății lumești în care el voia să fie vistiernic. Când și-a dat seama că Iisus îi cheamă pe apostoli pe calea suferinței și a morții, văzându-și iluziile spulberate, ca să se sustragă de la soarta comună, s-a dus și a vândut
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
își întinsese dominația la Sud și Răsărit de Carpați, peste Țările Românești, pe urmele teutonilor și prin creștinarea cumanilor lui Bortz-Membrock, hanul de pe Nipru, devenit vasal al Coroanei Ungare. Este inadmisibilă teoria că mongolii doreau să înlăture orice alt stăpânitor lumesc sub soare, pentru că nu aveau puterea necesară și nici justificarea că „ce erau să facă ? din Rusia mâncaseră tot și trebuiau numaidecât să meargă mai departe”. În realizarea acestui scop, adică intrarea în stăpânirea Țărilor Românești, nu se putea ajunge
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mai îndrăznit să ridice alte obiecții acestei rugăminți fierbinți și pline de pasiune. Iar Giovanni Calabria a fost admis la cursul de teologie. Odată cu aceste studii de pregătire inițiate pentru slujirea sacerdotală, seminariștii trec la o despărțire radicală de viața lumească, arătând aceasta și în exterior prin reverendă (haina lungă preoțească). Ceremonia înveșmântării clericale se desfășoară, în mod normal, în parohia proprie și e prezidată de paroh. Don Scapini a cerut să o poată prezida el și a ales locul și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
alimentat de rugăciunea asiduă și asceza constantă, o implicare neobosită în serviciul sufletelor și o iubire plină de pasiune pentru Biserică. În fața pătrunderii, chiar și în mijlocul clerului și în casele religioase, a spiritului monden și a unei adecvări la mentalitatea lumească, amândoi propun un «antidot sigur: sfințenia, trăirea coerentă în sărăcie evanghelică». «Ceea ce contează într-adevăr - scrie Schuster - este ca Slujitorii Săraci să rămână mereu ca atare, să nu devină niciodată Domni Bogați, după cum s-a întâmplat din păcate cu multe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
manifest tipărit în limba română către "lăcuitorii aceștii Bucovine deștrict", "adecă tuturor Mitropoliților, Arhiepiscopi, Episcopi, Arhimandriți, Dichei, Egumeni, Protopopi, Preoți, Diaconi, Boeari, Mazili, Ruptași și la toată prostimea, orașe, târguri, sate și la toată obștea, atât parte Bisericească cum și lumească", pentru ca "prin ivală, să facă supuneri și juramânt, ca să să adeverească ai noștri credincioși supuși podani"82. Ceremonia oficială de depunere a jurământului a avut loc pe 1 octombrie, calendar vechi / 12 octombrie, calendar nou, 1777, în Cernăuți, după ce, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]