2,384 matches
-
vector pentru un mesaj în sine și despre sine. Cel care spune eu în textul liric există numai în „realitatea“ cronotopului poetic, a imaginii ar tistice și a limbajului, chiar și atunci când pare a se raporta la realitățile strâmtei existențe lumești a autorului concret (criteriul de autonomie funcționează, de exemplu, și în cazul „biografismului“ din poezia postmodernistă: „Lumea textului face să explodeze lumea autorului.“). Paul Valéry definea poezia drept „arta de a vorbi pentru a nu spune nimic, dar pentru a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
să bea apa cu care s-au spălat pietre roșii. (Gh.F.C.) Urciorul trece dacă-l atingi de trei ori cu fir de orz din baligă de cal. (Gh.F.C.) Buboaiele trec dacă le spurci cu murdărie de cîne alb. (Gh.F.C.) Boală lumească Cămeșa cu care o femeie a născut se leapădă, ca să nu capete copilul boală lumească. Boalărea Inima din corb, dacă o vei pune în horn să se usuce și o vei zdrobi, și o vei da în mîncare ori băutură
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
atingi de trei ori cu fir de orz din baligă de cal. (Gh.F.C.) Buboaiele trec dacă le spurci cu murdărie de cîne alb. (Gh.F.C.) Boală lumească Cămeșa cu care o femeie a născut se leapădă, ca să nu capete copilul boală lumească. Boalărea Inima din corb, dacă o vei pune în horn să se usuce și o vei zdrobi, și o vei da în mîncare ori băutură unui om, e bună de orice boală și cu deosebire la cei cu boală rea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să nu-l latre pe nou venitul între morți. (Gh.F.C.) Morții prost înmormîntați o duc rău pe lumea cealaltă. (Gh.F.C.) Cine bea din craniu de om se tîmpește. (Gh.F.C.) Cui bea apă din scalda mortului îi piere pofta de cele lumești. (Gh.F.C.) Talajul și rămășițele de lemn de la coșciug se pun în focul la care se coc colacii de pomană. Să nu le aduci în casă, că vei avea pagubă. (Gh.F.C.) Se crede că spițerii fac doctoriile din osînza celor care
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Rațiu. De la Ghilgameș la ... Harry Potter / 149 George Mirea. De la canalul morții la Death Valley. Hronicul unui destin / 152 Vasile Andru. Bibliografia, o instanță inevitabilă? / 160 Mihail Mihailide. Cartea albă a medicilor-scriitori / 163 Gabriel Liiceanu. De la madonizarea femeii la morala lumească / 168 Gabriel Dimisianu prin el însuși / 174 Cornel Mihai Ionescu. Autoportret în palimpsest / 181 Eugen Negrici. Mitomahie, lustrație, desvrăjire / 186 ADDENDA / 193 Mariana Câmpean. Cinci proze de Eminescu în limba italiană / 195 Poezii de Eminescu în limba italiană. Însemnări despre
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ce-l va dizloca definitiv din sistemul ziaristicii". Volumul va conține ... exact 64 de "poesii" care, prin "aranjarea" lor după criteriile unei morți anunțate, schimbă "cursul veții lui Eminescu", făcând "din cel mai mare teoretician" un poet desprins de cele lumești, bântuit de fantasma iubirii, a sinuciderii și a unui trecut mitic. Cuvintele faimoase ,, Și mai potoliți-l pe Eminescu" aparțin filogermanului P. P. Carp, care a contribuit la regia izolării poetului de arena politică, dominată de tratatul secret de alianță
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al unor parabole biobibliografice, ci și o indubitabilă carte albă a personalităților medicale și scriitoricești (din țară sau diaspora), un dicționar al recordurilor profesionale și totodată al performanțelor de vocație, inspirație și stil. Gabriel Liiceanu De la madonizarea femeii la morala lumească Gabriel Liiceanu (n. 1942, Râmnicu-Vâlcea), licențiat a două facultăți, de filosofie (1960 - 1965) și limbi clasice (1968 - 1973), doctor în filosofie în 1976, a fost cercetător la Institutul de Filosofie (1965 - 1975) și la Institutul de Istorie a Artei (1975
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
acesta este angajat ca grădinar la mânăstire, după care este poftit de măicuțele nărăvite să guste din fructul oprit, să le călărească non-stop. Unitatea povestirilor evocate constă în perimetrul sfânt al mânăstirii unde au loc acte cât se poate de lumești. Sursă inepuizabilă a comicului este tocmai contrastul dintre aparență și esență, dintre afișul de sacralitate și culisele cât se poate de mondane. Este Boccaccio un anticlerical, sau pur și simplu un moralist care observă pe baza bunului simț ca paradox
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
petrecute în 1998), surprins totuși în jurnal într-o fază avansată, jenantă, de euforie bahică. Să exemplificăm felul somptuos, învăluitor și totuși algebric, marea simplitate aforistică a dicțiunii la care a ajuns diagnoza critică a lui Gabriel Dimisianu: "Cotidianul, contingentul, lumescul, sunt marcate în viziunea sa (a lui D.L., n.n.) de un semn negativ, delimitează un ținut al răului, un spațiu al descompunerii și înjosirii, al maculărilor nedorite. Sunt "grămada de gunoi a oamenilor" pe care poetul fusese abandonat, uitat pe
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
purtătoare a condițiilor de existență a discursului hermeneutic subiacent. Sacrificiul subînțeles se edifică aproape arhetipal: în "mortificarea" materiei, în epuizarea "vieții" de întrupare efemeră, plurală și aleatorie a ideii se instaurează o "naștere mistică", o dimensiune spirituală, invizibilă, a configurației lumești, o adresă pură a înțelegerii. În actul imaginat de literatură al cunoașterii, protagoniștii pot fi purtători "inocenți" ai sarcinii cognitive. Dinspre "neștiința" lor paradisiacă se propagă undele unor experiențe inteligibile, grele de sens și elocvente pentru "adevărații cititori": cum în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
diferențele între religia noastră și cea grecească (ortodoxă, n. n) și chiar dintre luterani și calvini, l-am crezut capabil și ca om de lume de a cunoaște bine părerea grecilor..."( 1) Cititorului de azi, interesat de orizontul spiritual și lumesc al lui Nicolae Milescu Spătarul, i se oferă alte și alte mărturii care legitimează imaginea umanistului: Dacă adăugăm la acest miniportret scris de ambasadorul francez (...) aprecierile patriarhului Dositei (al Constantinopolului, n. n.), ale eruditului suedez Sparwenfeld, ale umanistului olandez Rinhuber sau
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
celei finale, nehotărîrea scriitorului între un subiect generic, "celui qui", și persoana I, "je". Le dormeur...trimite spre semnificația dobîndirii conștiinței, treptat, sub forma recunoașterii (spațiului și a) timpului în care cel dormind se trezește. PARABOLA ORBULUI În perioada tăcerii lumești, a recluziunii în suferință, V. Voiculescu va compune romanul unei iluminări. Zahei orbul nu este un roman obișnuit. Învăluit în subiect epic, miezul mistic se revelează ușor, în configurația temelor specifice, care apar devreme, dintru începutul istoriei. Zbaterea paroxistică a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
păstrîndu-și curățenia trupească, iubește și ia asupra-i fără să se apere crima care a aruncat în apele întunecate trupul dogoritor de senzualitate al femeii necunoscute. Cumințenia și vina asumată în tăcere persistă în schema țapului ispășitor. Care este vina lumească a lui Zahei? Ajunge el să-și pună astfel de întrebări? Este un încercat, precum biblicele personaje cărora li se pune la probe credința? Sau este un inocent pedepsit, spre descrierea tiparului tragic? Acceptă, în cele din urmă, aceste mutilări
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
negării violente, a proferării înjurăturii și ocării, Arghezi scrie pamflete "un gen literar jumătate actual și jumătate etern", tablete în care se află nuclee narative. În Icoane de lemn este prezentată o lume deformată grotesc, plină de răutăți, de pofte lumești, amintind de atmosfera din Psalmi, iar în culegerea Poarta neagră, poetul evocă secvențe din închisoare, trimițând indirect la Florile de mucigai. Arta pamfletului arghezian este remarcabilă în Tabletele din țara de Kuty, adevărată satiră swiftiană a societății românești, și în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ești fată, aceasta se întâmplă cu atât mai frecvent. De ce? Pentru că fetele își percep partenerul ca pe un întreg, ca pe o prezență, ca pe ceva abstract, în timp ce băieții des compun în actul percepției femeia în părți componente concrete, mai „lumești“. Cum se învață frica „Prăpastia psihologică“ - așa se numește un experiment devenit clasic în psihologia universală și care s-a desfășurat cam așa: un copilaș de vreo șase luni a fost pus să meargă în patru labe peste prăpastia dintre
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
are o familie pe care trebuie s-o gestioneze cât mai bine cu putință și, dacă se poate, fără să greșească. Pe de altă parte, păcatele pentru care este caterisit sau numai suspendat din slujbă sunt cât se poate de lumești și aparțin societății din care face parte. Bigamia, incestul, beția și scandalul, furtul, curvia, iată numai câteva din păcatele care îi sunt atribuite de documente și împotriva cărora ar trebui să lupte. O analiză cu totul specială asupra tagmei preoțești
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
întâmpla în Occidentul aceleiași epoci. Aici 17,50 % din predicile publicate la sfârșitul secolului al XVII-lea și în cel următor cuprind sfaturi, atenționări și repro șuri „legate de căsnicie, feciorie și sexualitate“, desfrâul ocupând primul loc în rândul păcatelor lumești. Prin urmare, nu numai țara Românească se confruntă cu probleme legate de concubinaj, separare, prostituție, viol, răpire, incest, se ducție. Occidentul are aceleași probleme pe care la fel de greu reușește să le controleze. Ceea ce lipsește țărilor române este dezbaterea din jurul acestor teme
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
fie prin intermediul testamentului. Unii boieri lasă prin testament zestrea gata alcătuită dată fetei care se va căsători prima. Acest obicei este con si de rat o po ma nă necesară pentru a asigura viața eternă sau pentru a reduce păcatele lumești; prevederea se consemnează în testament alături de celelalte pomeni făcute pentru pomenirea răposatului. Fetele, care privesc o astfel de zestre, au obligația de a-l pomeni pe binefăcător, arătându-și recunoștința prin lumânări aprinse la mormântul acestuia și prin rugăciuni. Unii
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
vreme, refuză să-l primească în ciuda sfaturilor duhovnicești ale clericilor. Aceștia trec cu vederea căsătoria din Moldova a răsdiaconului. Dezamăgit de refuzul neașteptat și de frica pedepsei, Bunea hotărăște să se călugărească și să părăsească de bună voie „toate cele lumești“. Bineînțeles că drumul urmat de Bunea nu este același cu cel urmat de Voico, dar el ne oferă o idee despre „călătoriile“ în spațiu și timp ale celor din trecutele vremi. Ca și diaconul, și Voico a rătăcit ici și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
înapoi. Pusă din nou să aleagă între călugărie și căsătorie, Stoiana preferă viața conjugală care i se pare mult mai ușor „de purtat“. Cinul călugăriei nu se potrivește oricui și nu este acordat oricui. Chiar dacă promite să renunțe la viața lumească, o dată ajuns între ziduri, candidatul se răzgândește și revine asupra deciziei inițiale. IV Divorțul - între sancțiune și reconciliere Zapisul de împăcare O primă prezentare în instanță se încheie rareori cu o sentință definitivă. Mitropolitul și soborul său încearcă să îi
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ta tea închisorii corective în Cazul unor asemenea indivizi incorigibili: „am socotit că de vom călugări-o noi peste voia ei (precum dedese ia făgăduință la noi mai nainte) și fiind cu fire și năravul defăimate și pornită spre cele lumești, nu-i va fi călugăria de vreo spăsanie, ci de osândă“. Termenii-cheie ai discursului - spăsanie și osândă - relevă clar misiunea pe care o are fiecare dintre in stituațiile sistemului represiv: mănăstirea asigură mântuirea, în schimb pușcăria numai ispășirea unei condam
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
p. 124. 101 "Dacă teatrul este microcosm iar lumea este un macroteatru, adevărul este, poate, dincolo de lume, la trezirea din acest vis care este viața (după Calderón) sau la trezirea din ațipirea provizorie care, după Leibniz, este moartea. Astfel, fastul lumesc al teatrului, ce poartă în sine conștiința propriului caracter iluzoriu, pregătește asceza poetului mistic (¿Ques es la vida? Una ilusion,/ Una sombra, una ficcion, / Y el mayor bien es pequeño; / Que toda la vida es sueño; / Y los sueños son
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
propriile obsesii și gânduri. Un filosof poet și un gânditor-eseist-romancier angajat, un scriitor de aforisme și un căutător al tenebrelor, realul și realul-imaginarul, fiecare încercând să convingă că nu te poți elibera de coșmarurile lăuntrice, dar nici de celelalte obsesii lumești. Dacă Cioran se retrage în fața vieții, pentru ca, oricum, "neantul e în noi", Sábato ne dă o lecție despre viața că angajare, din care nu trebuie exclusă speranța: Da, am o speranță nebună, care, paradoxal, are legătură cu sărăcia noastră existențiala
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
divinitatea este o constantă în gândurile lui, insă Dumnezeu pe care il invocă Cioran nu este cel pe care îl iubesc creștinii, cu supunere și aplecare, ci este unul căruia îi aduce invective și pe care îl acuză de păcate lumești: răzbunător, pasiv, neiertător, rău, indiferent, neconsolator. Ba chiar îl preferă pe diavol: Cine n-a făcut pact cu diavolul nu are rost să trăiască, deoarece el exprimă simbolic esență vieții mai bine decât Dumnezeu. Regretul este că diavolul m-a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
obișnuisem în casă”<footnote Idem, Epistole, epist. 4, în vol.cit., p. 125. footnote>. Un Sfânt contemporan nouă - Sfântul Ignatie Briancianinov - vorbind despre Sfântul Vasile ca despre unul care a mers multă vreme pe drumul înfrânării, al neagonisirii de cele lumești și al curăției trupești și sufletești, spune: „Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei din Capadocia - acest ierarh, un nevoitor foarte aspru, era pe deplin neagonisitor, neagonisitor până la desăvârșita sărăcie; însă în timpul slujbelor bisericești el se înconjura cu o ordine neobișnuită și
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]