12,849 matches
-
pe masé și și-a Îndreptat spatele și s-a Întors că sé plece, pată a nimerit În téietura de luminé și-atunci ea péru mai suré, aproape că cenușa, iar Împrejur, lat cam de vreo trei degete, pielea se luminase și devenise albé. De sus, de pe podiș, aveai legéturé, dacé era nevoie, cu toate satele din Împrejurimi. Toate duceau pîné la urmé la podiș. Aici creșteau lanurile de grîu, de pépușoi și de résérité și cîteodaté se seména mazére. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
numai comerț nu fac. De ce-ar împărți trei mari societari, "Karamy", "Al Gazera" și "Torino", dărîmătura bătrînei de unde-mi cumpăram borș?" Mai viguros, "Extens" chiar vindea: șosete, ca și "Al Sharani". Uite și-un băștinaș: "Vlad Company"", ne-am luminat noi. "Plus o alianță: "Naor & Felicia". Comerțul cu țigări părea cel mai prosper: reclama Golden America se înălța, hăt, deasupra bisericii Vulpe, iar indicatorul spre Bojdeuca lui Creangă era umbrit de chemarea lui Abes-Med la tutun Monte Carlo. Și cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
le acceptă. I-i lene să și le caute. E mai comod să fie programat de nevastă. Fetele sînt gata despuiate, ba și verificate sanitar. Holda își îndeplinește cu vîrf și îndesat misiunea de-a livra sex. Nonconformista profă le luminează pe studente ce privilegiu e să te iubești cu profesorul Lerești. A scris așa de frumos despre Camil! Sau cu prorectorul specialist în formarea limbii! Astfel de derapaje morale universitare sînt răsștiute. Moșnegi care se mai vor o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
b)ios§§§§§§§§§§ pe... Maiacovski. Așa crede Lia. Întunericul și cîteva cuvinte rusești o derutează și mai mult: "Vas mojno... da, da, da-da, Valodeaaa". Cînd luna (chiolhanul se desfășura în nocturnă), prinsă într-una dintre lingurițele din urechile Elviricăi (blîc!) luminează scena, Lia vede un Mistrie ciufulit, ieșind de sub poncho. Pare a-și ilustra singur versurile: "O sămînță e tot ce-a fost și e pe lume Coaja cuprinde ce încă n-are nume O sămînță ascunde o altă sămînță, Miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prin iubire. Aș fi putut s-o privesc la infinit, noapte de noapte, și atunci oamenii nu ar mai fi spus că Vârcolacul mușcă din lună, iar luna ar fi fost în permanență rotundă și albă și le-ar fi luminat nopțile triste și singuratice. Cotoroanțele sau cele mai hâde babe. Zâna Zorilor. Cea mai veche creatură: Iormorogul Pe aleea principală, vecină cu Zâna Zânelor se află casa babelor; casă cu patru uși, patru geamuri și patru coșuri; aici locuiesc cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
languroși și larg deschiși ai Licornului. Elevul de clasa a șasea e mic, sfrijit și cu picioarele crăcănate. E chiar mai mic decât mulți băieți din clasa mea. Doar figura îi este bărbătească, cu trăsături puternice și dure, din care luminează doi ochi negri și pătrunzători. Și când mă privea pe mine, ochii lui se alungeau în jos, deveneau dintr-o dată mai mari, umezi și mirați. Sunt cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut vreodată. Și ochii aceia mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
povârnișul plajei. Se vedea fundul mării cu nisipul ei alb desenat cu viețuitoare și alge în cele mai vii culori. Apa deosebit de clară și cristalină era irizată de o lumină de proveniență necunoscută, de la un soare scufundat în adâncuri ce lumina din străfunduri un acvariu uriaș: marea și deopotrivă cerul, straniu de gol. În depărtare se contura linia orizontului, atât de proeminentă încât părea retușată de un fotograf prost; ea despărțea cu un chenar gros și negru nesfârșirea verde a mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pufoși și uriași cât pumnul. Ningea molatec, perfect vertical și greutatea fulgilor îți lăsa senzația că cerul coboară tot mai jos, peste tine și te strivește. De jos, din vale, pădurea părea o negură ce căpăta încet contururi albe. Terasa, luminată de o sursă nevăzută, aducea cu acele globuri de cristal din copilărie în care ningea peste o căsuță, înconjurată de mulți copii și un om de zăpadă. Și ei stăteau cuminți, zgribuliți și aliniați pe aceeași bancă, în aceeași ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
straturile de nori, soarele strecoară arteziene de lumină. La limita orizontului, lumina devine roșiatică; soarele cade lent ca un balon. De sub vălul subțire de nori i se reliefează globul perfect, ca o eclipsă. Pare că se ridică lent deasupra lui, luminând dintr-o dată zarea, apoi coboară pentru ca să se înalțe iar deasupra norului, crepuscul lent și incert, presărat cu răsărituri și întoarceri; ziua nehotărâtă nu-și găsește somnul. Înainte să alunece complet sub linia orizontului, cu o ultimă sforțare, perdeaua de nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Eu sunt un cerc sau un cub? Tu ești o sferă în altă sferă, Lumea. Eu sunt propriul meu Univers mă auzi Scriitorule? -, scrie o carte-mireasă! Am să scriu o carte-mireasă, să foșnească mătasea, să țipe, corsetul să explodeze, să lumineze dragoste, așa cum a luminat ciuperca morții pe 6 august 1945 la ora 815 la Hiroshima. Și în clipa în care mai trecea un tren, se auzeau din depărtări străbătute și șoselele și forezele prin munții pietroși ai minerilor și zăpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sau un cub? Tu ești o sferă în altă sferă, Lumea. Eu sunt propriul meu Univers mă auzi Scriitorule? -, scrie o carte-mireasă! Am să scriu o carte-mireasă, să foșnească mătasea, să țipe, corsetul să explodeze, să lumineze dragoste, așa cum a luminat ciuperca morții pe 6 august 1945 la ora 815 la Hiroshima. Și în clipa în care mai trecea un tren, se auzeau din depărtări străbătute și șoselele și forezele prin munții pietroși ai minerilor și zăpezi foșnind pe crestele, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în infinitul mic sau mare. Dar toate aveau importanță pentru ca rezultatul esențializat, înscris în compendiu, să ajungă la El, precum și proscrișii și înțelepții depărtați în nemurire. Mama râdea de Mioara care își găsise ocupație: croitoria. Și fiecare bărbat care îi lumina ziua și îi foșnea noaptea cu bancnote privea prin vizetă la animalul curios, moșmondind răbdător la o mașină de cusut, cu tipare de carton răspândite peste tot și cu o mulțime de cărți pe pereții acoperiți cu tapetul unor pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Herbert și Francisca din Frank al V-lea de Fr. Dürrenmatt, André Maurois cu Prometeu sau viața lui Balzac sub braț, C. Dobrogeanu-Gherea și Titu Maiorescu cu o minge pe care scria Caragiale, Stendhal cu Jurnalul său Camus cu Caietele luminate de soarele Oranului, arpentorii din Castelul lui Kafka, Martin, filosoful pesimist din Candid de Voltaire, Céline ținând la piept Voyage au bout de la nuit, frumoasa Hélène Lorne din Méchamment les oiseaux de Suzanne Prou, Împăratul Alexe de Jean D'Ormesson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acesta se degrada vertiginos. Hotelul avea ceva perimat, clădirea muzeului avea zidurile crăpate, singur teatrul rezista, pentru că era clădit cu spirit, întreg spațiul se dovedea a fi la marginea unui secol demult prăfuit, lumina era altfel, chipurile multiplicărilor noastre erau luminate asemenea sfinților. Eu mă uitam la mulțimile eu-lui meu, cu mirare asemuind frumosul cu armonia pe care o propagă, Mioara și Mioarele de asemenea, aceste miraje se diluară încet în pânza zilei odată cu răsăritul soarelui din apele Dunării; își scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sacre ce țin nu de sacerdotal, ci de abisal. Pentru unii abisul înseamnă frică, tu o știi, caricaturalul, crucificare fără judecată. Nimic mai fals. Abisalul este o ușă spre libertate. Totuși, are o cheie la tine. Un soare în miniatură luminează rece și deschide ușa inefabilă. Celulele fotoelectrice acționează asupra intrării doar dacă iubești cu putere. Dragostea pentru mine, Mitică, te va ajuta să treci și tu în orașul tău interior. Vom inventa împreună un Autor care să scrie despre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nu vreau să-mi distrug lumile, așa cum l-ai lua pe Autor de la masa de lucru și l-ai rătăci într-un calcul, ar inventa cifre muzicale, l-ai claustra într-o carte, ar îmbogăți-o cu un cântec, ar lumina-o cu o singurătate, ar finaliza-o cu noi protagoniști, distruge instrumentele scrisului, ar vorbi ca o carte, taie-i limba, scoate-i ochii, te-ar bântui ideile care există și pot striga prezentul. Lipsa lor te-ar face evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ceva, dar știu că, din acea clipă nu m-am mai gândit la viitor, viața mi s-a înfățișat ca un ocean întunecat pe care pășeam fără să văd, dar cu credința că voi putea merge ca Iisus, calea se lumina pe măsură ce înaintam, la câțiva metri bezna era un zid, dar eu mergeam alături de Mioara pe drumul nostru: cel al asimilării a tot ce a mai rămas, fără să uităm nicio firimitură, să mâncăm din fiecare bucată oferită de viață, decantându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a abundenței, întrebându-l: ce mai faceți dom' profesor, bine, fostul meu elev repetent la mate, adevărul ne duru și mai mult, când Dădârlad, descoperi într-o noapte o cruce pe care scria: Aici zace Cantemir, mort din cauza matematicii, ne luminarăm pe măsură ce, fără voie, aflarăm că profesorul nostru fusese dirigintele lui Eminescu din a cărui operă, în momentele migrenelor lunare, recita și cu atât mai mult cu cât catastifele Primăriei îl aveau înregistrat pe Căpcăunu, născut, nu făcut, de pe vremea voievozilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
S din Iad, senzația de apucat a ciungilor, fantoma de picior a șchiopilor, lacrimile morților. Și ne-am unit eforturile și hotărârea și pasiunea și speranța. Grasu, care era căpitanul și inventatorul, strigă înfocat, arătând spre est, spre un tunel luminat de iazurile de deasupra: Ostași, vă ordon, la atac! Acum, când, după tot ce s-a întâmplat, abia mi-aduc aminte chipurile bravilor ostași în căutarea Regelui Șobolanilor, o singură imagine n-am putut-o uita, un singur chip. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
regi dacici. În mijloc, pe un tron un Zeu. Luă de guler o momâie și o puse în poală. Mângâie broasca flască, bală neagră, care-și scutură capul râios și, după câteva scâncete orăcăite, se întoarse cu fața spre noi, luminând înscrisul aurit de la picioare: Căpcăunu per Ptolemeus. D eschideți gurile, vino cu furtuni care să despice intersecțiile înghețate, încarcă acoperișurile cu plăpumi albe, întinde poduri de gheață, plimbă sloiuri pe mațele goale ale orașului, cuțitele frigului să taie în carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trecut și orchestra se va fi destrămat, singurul rămas la unul dintre piane, dirijorul tânăr pe scaunul celuilalt, scheletul lui, iar peisajul era alcătuit dintr-o pânză de șină lucitoare sub lumina proiectoarelor de cale ferată, cu albastrul lor extraterestru luminând chipurile acarilor cu o paloare pe care ți-o dă subteranul, cu frăgezimea și moliciunea aripei de fluture, străvezie ca apa mării, în ziua de vară senină, prin piele zăreai venele, prin vene sângele, prin sânge virușii încărcați cu stigmatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-sa, Dunărea. Și să vedem pe care o strângi în brațe? Nehotărârea e uriașă, ca frumusețea însăși. Și roagă-te la Divina Mamă a Naturii să stingă o clipă Wații Soarelui și să ghilotineze zarea cu cortina înstelată a nopții luminată de veioza de pe noptieră a Lunii. Și alergați Fecioara goală, cu părul negru fluturând prin imensul lan de grâu copt. Alături, căprioara sorbind apă din afluentul grăbit spre ugerul Dunării. Dacă poate spune Luna că a negociat cu Soarele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și strigăte înfundate, monoxilele se clătinau de zvârcolirile trupurilor, dar mulțimea era atentă la dirijarea bărcilor pe țărmul mâlos până când curenții fluviului le va atrage în larg. După o clipă, contururile eterice ale fecioarelor cu plete lungi pluteau pe deasupra apei luminând noaptea cu trupurile lor de un altfel de aer. Vestalele belșugului, după ce au făcut un cerc în semn de adio pe deasupra orașului, au dispărut în noapte. Cu câtă virtuozitate au început să-și atace partitura greierii în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înălțat orașul, grinzi de beton cu mustățile de fier striat φ10, o dormeză, două parazăpezi și un stabilopod rătăcit cine știe cum. Și, înșirate în spatele lor cu stroboscopul girofarelor feliind întunericul, mașini de poliție și cele ale Salvării. Ca o imensă legiune luminată de făclii se zărea, în depărtare, grâul. Polițiștii țineau legătura prin stație cu colegii lor din celelalte fronturi mai bine dotați logistic și având ca avantaj și bariera Dunării, pe când aici baricadele nu ar fi putut opri o eventuală înaintare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din rândul dracilor, care, plătiți în valută, își vânzoleau ecusoanele capsate pe coadă, mândri de noua misiune, la care nici Talpa Iadului nu s-ar fi așteptat. Cert e că în partea adversă nu se simțea, psihologic, nicio cedare. Foșnind, luminând și vălurindu-se continuu, armata grâului nu voia să plece. Pe când reporterii au îmbâcsit ecranele cu știri transmise prin negociere, cu timpi de antenă egali pentru fiecare post în parte, armata, la ordin, se retrase. Au rămas câțiva dulăi vegetarieni, hrăniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]