1,553 matches
-
uiți, chiar dacă ai vrea. CÎnd m-am Îmbarcat cu ceilalți argonauți să plecăm În căutarea LÎnii de aur, nu știam că zeii au amestecat sînge În cupa de vin pe care visam s-o duc la gură... Mă uit cum lunecă norii și marea este la fel ca atunci cînd am plecat spre Colchida, iar zidurile cetății Iolcus se pierdeau fumurii În zare. In clipa aceea n-aveam amintiri, ci numai speranțe. Aveam LÎna de aur În mîini, ea flutura ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
încleștați de somn, nici măcar nu-i pot întredeschide să văd ceasul de pe masa de lîngă fereastră. Mihai, zău că mă supăr! E-aproape și-un sfert... Livia a ajuns lîngă pat și trage plapuma de pe mine: simt răcoarea ușii întredeschise lunecînd ca o înviorare peste trupul meu. Bine, bine, iubito, mormăi, mă scol! Mă ia de braț și mă ridică. Oboseala, mormăi, sprijinindu-mă de ușă, m-a ajuns oboseala. Ia să nu mai alergi toată ziua ca un cal, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
înapoi pe noptieră. Dumnezeule, cum e posibil?! exclamă, uitîndu-se lung la mine. Cum e posibil așa ceva?! Fața Cristinei, aprinsă, pare o floare de magnolie, peste care surîsul ei, trist, trece ca un vînt rece. Privirile, golite de orice lumină, îi lunecă în jos, peste mocheta maronie, în căutarea unui punct de sprijin. Mîinile, lipsite de vlagă, stau pe lîngă corp, îndoite, cu degetele încleștate în cuvertura așternută pe pat. Abia acum, privind-o atent, observ că e îmbrăcată într-o bluză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
A fost o studentă excelentă... O fi rămas cu impresia că ea e cea mai bună, iar tu vei fi făcut vreo propunere tehnică, ori vreo invenție, care o contrazice... Știu că în probleme de tehnică e orgolioasă... Palma mea lunecă peste ureche, ușor, ca o atingere. Se oprește un timp, acoperind urechea, apoi degetele se desfac și se pierd în părul blond, răsfirîndu-l. Buzele doamnei Cristina se subțiază într-un nou surîs: Ciudat! Ce interes a avut să-mi vorbească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acela al posesorului puternic, violent la nevoie. Mă aplec peste trupul ei și-mi lipesc buzele de buzele el întredeschise. Doamna Cristina tresare, trupul ei zvîcnește, vrînd să se ridice, dar brațul meu stîng îi cuprinde imediat umerii, brațul drept lunecă în jurul mijlocului ei, încercuindu-l, pieptul mi se lasă cu toată greutatea peste pieptul ei, strivindu-l, în timp ce gura mea îi cuprinde gura într-un sărut lung, violent. O simt cum se zbate sub mine, ar vrea să țipe, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de una singură! strigă Vlad furios. Acum, murmură el, întorcîndu-se spre pupitru, a ieșit de vreo cîteva luni, și-a găsit un serviciu într-un alt oraș..., îmi scrie că are colegi buni, s-a împrietenit cu un băiat... Cînd luneci pe gheață și cazi, mi-a scris în ultima scrisoare, nu înseamnă că trebuie să-ți întrerupi drumul." Doi-doi-zero deschis! Azot în amestecător, spun eu, tresărind, acționînd comanda ventilului. Tensiunea în filtre zece mii! Zece mii. Răspund prompt comenzilor, cu gîndul aiurea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
amune pentru noi doi. Nu mai țin minte ce-am scris: Doamna Ana stătea pe genunchii mei și-mi tot dădea să beau din sticla cu coniac, iar către ziuă, cînd a spus că-i place noul meu poem, a lunecat pe covorul de lîngă masă și m-a tras peste ea rîzînd. Nu mai știu ce scrisesem cred că Doamna Ana a rupt pagina, să n-o găsească cineva -, țin minte doar că se repeta de mai multe ori versul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Credeam că ești om de cuvînt..., c-ai să vii... O privesc lung, fix, luat prin surprindere. Stai liniștit, îmi șoptește. Batista ei mi se plimbă din nou pe frunte, apoi coboară pe obraz. Cealaltă palmă îmi alintă obrazul drept, lunecînd vîrful degetelor pînă în colțul gurii, apoi peste buzele mele, ca un sărut mult prea domol, ca o atingere. Tu aici!? repet eu chinuit încă de teama că visez. Teona clatină din cap îndelung, afirmativ, închizînd ochii: Da, eu aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
1923), pare să fie prototipul acestei imagini <endnote id=" (263, p. 220)"/>. Scriitorul evreu care a Încercat să detalieze chestiunea a fost Ronetti Roman, În textul Două măsuri, publicat În 1898 : „Ovreiul cela cu caftanul și perciunii, smerit și sfiicios, lunecând ca umbra și temându-se de fiecare umbră, cu ochii pe jumătate Învăluiți, ascuns În sine, parcă ar cloci o taină și i-ar fi frică să nu i se ghicească - ovreiul cela este un fenomen unic În istoria omenirii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să străbată ultima bucată de drum, cu gropi pline cu apă, dar mai rare și mai puțin înfricoșătoare decât acelea peste care trecuseră. Dădu drumul la căpăstrul calului din stânga și se întoarse să urce în căruță când, deodată piciorul îi lunecă și se prăvăli într-o groapă mai adâncă, apa rece îi trecu peste cap, maimai să se înece. Maria sări din căruță, îi dădu mâna să iasă din groapă. Curgea apa murdară de pe el ca de pe snopul de cânepă când
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Îmi producea o splendidă senzație de ușurare empatică (pe care un dipterist n-ar aprecia-o). În orice caz, preferam În vânătorile mele de fluturi mersul pe jos oricărei alte forme de locomoție (bineînțeles cu excepția unui scaun zburător care să lunece agale pe deasupra covoarelor de plante și a stâncilor unui munte neexplorat sau să se rotească pe deasupra acoperișului Înflorat al unei păduri de ploaie); căci atunci când umbli pe jos, mai ales Într-o zonă pe care ai studiat-o bine, te
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În stil italian care se Întindea peste râul Îngust se Împleteau pentru a alcătui, cu ajutorul replicilor - aproape perfecte, aproape nevălurite - din apă, trei frumoase ovaluri. Apa arunca, la rândul ei, o pată de lumină dantelată pe piatra intradosurilor pe sub care luneca ambarcațiunea. Din când În când, o petală cobora, cobora, cobora, lepădată de un copac Înflorit și cu sentimentul ciudat că vezi ceva ce nu s-ar cuveni să vadă nici adoratorul, nici spectatorul ocazional, reușeai să zărești reflexia ei, care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
celei) care urcă Golgota. Ca și cum, la o pomană, prea puțin creștinească, cineva i-ar fi azvârlit, în derâdere, în loc de o bucată de pâine - o piatră. Străină, zgribulită și-n neștire, Privea la chipu-i nalt și depărtat, Iar luna plină, lunecând subțire, După colini a dispărut treptat. Și cum atunci când cineva-n ogradă Drept pâine-i zvârle-o piatră dinadins, Ca stele mari de aur în zăpadă, Cățeaua ochii triști și i-a prelins. Lesnea Și-n înălțimea albastră ea privea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
oarecare maleabilitate, un tact al tranzacțiilor abile. Intransigența nu trebuie să fie căpoasă, îndărătnică, ci lucidă, degajată, curajoasă și demnă. Maleabilitatea să nu fie lașă, complezentă, defetistă. Trebuie să rămâi arbitrul compromisurilor tale, simțul oportunității să nu te facă să luneci pe panta oportunismului rentabil, conjunctural. Poți concede, dar nu trebuie să cedezi. Când ți se pune problema compromisului, ți se pune și cea a distingerii esențialului de inesențial. Trebuie să știi să alegi și să decizi ce e esențial, și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
când, în Parlamentul Rusiei, încolțit de Elțîn să citească numele celor numiți de el în ultima vreme în posturi de răspundere și care s-au dovedit a face parte din tagma puciștilor și partizanilor lor, Gorbaciov a exclamat : „să nu lunecăm pe panta isteriei anti-comuniste !” și când a mai declarat și că el nu e o giruetă și nu-și reneagă convingerile socialiste. Ca și cum a voi, după trei sferturi de secol de teroare comunistă, să repudiezi orice urmă de socialism ar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pentru animale, o curte mare cu livadă în spatele casei, al cărei capăt nu îl puteam vedea. Măi, nea Iacob, mata văd că ai curte mare, foarte mare, de ce ți-ai făcut adăpostul tocmai în mijlocul drumului? La noi în sat terenul lunecă, se surpă puțin câte puțin. Acum câțiva ani drumul era unde este râpă, pe acolo pe unde s-a făcut cărare, iar aici era grădina mea. Adăpostul animalelor 168 se afla lângă gard. Acum drumul este lângă gardul meu și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o pagină a lui Tudor Arghezi, unde am găsit înscris salutul poetului: "Dă laba 'ncoa, Grivei, voinicește; laba ta mă cinstește". Periculoasa lume suprarealistă Se întâmplă să rămânem pe gânduri cu o carte în mână, în fața unui tablou, ascultând muzică... lunecăm, printr-o ocultă translație, în lumea suprarealistă a reveriilor, ne trezim, într-un spațiu de Magrite sau în universul special al lui Salvador Dali. O lume ciudată, nelipsită de un fior de farmec bizar, o lume care sfidează forma clasică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mării. Pentru această căsătorie, Curtea pusese la punct un program foarte strălucit. Cortegiul spre capelă era precedat de șase negri înalți, îmbrăcați cu haine încorsetate pe corp, gen Ludovic al XV-lea, purtînd turbane aurite cu pene și cercei enormi, lunecînd în niște papuci multicolori, cu mîinile încrucișate într-un gest hieratic. Prințul Solticov, în uniformă ultra brodată cu fir de aur, agitînd un baston de fildeș cu vulturul bicefal la capăt, anunța pe împărat și familia imperială. Alexandru al III
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la începutul sejurului meu, recepțiile sclipitoare din saloanele romane, întrucît Quirinalul hotărîse să se conformeze acestei ținute cerute de Papă. În afara tradiționalei "Girandola", foc de artificii somptuos la care populația ținea mult, ce făcea să treacă chiar pe deasupra capetelor spectatorilor, lunecînd pe niște sîrme, de la terasa Pincio la Tibru, niște comete cu capetele aprinse lăsînd în urmă o trenă de foc, nu mai era aproape nimic altceva decît petreceri la ambasade și recepții de întîi ianuarie la Curte. Sub regele Umberto
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Ionescu, poetul se cutremură de acordurile pianinelor funerare: Acorduri murmurate de negre pianine Atinse-ncet și dulce de mâini ce-au tresărit Sub visul care, palid, o clipă-a răsărit, Sub lacrimi neștiute în tainice suspine. Și mâna diafană ce lunecă pe clape Trezind din somn de veacuri dulci visuri din mormânt E tot minunea veche mai sus de orice cânt, Iar ochii par o mare de-adînci și triste ape. Alte instrumente pastorale, flaut, orgă, vin tot din simbolism, dar asupra
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-i decât un manufacturier modest, cu meritele sale într-o literatură încă restrânsă. Nuvelistica e o variantă jurnalistică și locvace a operei lui Sadoveanu. Primul roman, Întunecare, e o cronică de război superficială, de o anume eleganță ziaristică, dar informă, lunecând pe deasupra realității umane spre a se pierde într-un studiu social, dus până după încheierea păcii. De aci încolo romancierul se străduiește să studieze societatea românească și omul universal într-un ciclu de romane, unele de "investigație orizontală", adică socială
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de calitatea sa de simbolizator al inocenței, paște cu umilitate. Apare și cîte-un detaliu ortodox. O călugăriță trece în barcă pe o baltă foarte stilizată cu miraculoși crapi vizibili: Prin dimineața brumată de-argint, Luntrea, vâslită de-o călugăriță, Chemată lunecă, la clopot, pierdut peste zări. Trec crapii negri prin adâncul verde, Rațele țipă undeva în ceruri nevăzute... Adrian Maniu a refăcut, cu o tehnică mai pronunțat picturală și cu luciri de icoană, tabloul vesperal din Zburătorul lui Eliade: Sătulă e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fac și eu lui Sandu un cadou! Dar nu o carte. Ceva mai deosebit... Poate două cărți. E doar ajun de An Nou. Câte lucruri frumoase nu pot fi dăruite cu acest prilej ! Iată, numai pe o pagină din ziar, lunecată la picioarele patului, câte nu se oferă: clipsuri, produse cosmetice, pijamale matlasate, căciuli... Generozitatea, ca un zefir, umfla pe nesimțite pânzele imaginației băiatului. Oare căciula pe care a uitat-o cândva unchiul Gicu la noi nu i-ar fi bună
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
pe pământul de ape sticlind/ Aud cum cresc lichenii/ în ochiul oglinzilor negre/ și-n încăperea strâmtă unde m-am întors/ văd cum se prelinge pe ziduri/ vorbire străveche,/ nevindecatele răni/ de pe trupul leprosului// Cu fața spre asfințit/ în singurătate/ lunec/ cu treptele casei/ în mlaștinile zămislitoare/ de putredă frăgezime” (Al patrulea amurg). În următoarele cărți se reiau aceleași teme și motive, cu variații de ton. Universul din Multcălătoare / Preatrecătoare (1981), din nou întunecat, e înghețat, împietrit, veșted („regatul de iască
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
în câmp, Au plecat olteni la coasă, Teascuri de struguri, Poveste cu dealuri, Somnul secerătorilor). Ț. îmbracă teme bucolice în haine moderniste, insistând, cu o nestăpânită propensiune metaforică, asupra lucrurilor care trebuie păstrate: „Pe-o frunză de nuc să dansăm, lunecând spre rădăcini” (Invitație la dans). „Personajele” cărții, statuile, apar deseori în ipostaza lor clasică, solemnă, ca martori ai singurătății oamenilor, dar și umanizate, dansând oniric, halucinant. Următoarele volume, Nucul dintre două veacuri (1993), Cerul meu de hârtie - My Paper Sky
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]