2,817 matches
-
pe care le-au avut, amintindu-și halu cinant ce-au făcut cu fiecare, n-aveam cum s-o uit pe cea care, cum-necum, fusese totuși numărul unu și-așa avea să rămână, indiferent de cât avea să se mai lungească lista. În ciuda alegerii ei grotești, sau poate mai ales de aceea, simțeam multă duioșie și compasiune pentru ea. M-aș fi-ntâlnit cu Irina oricând ca s-o pot ajuta, în ciuda tuturor riscurilor. Știam că mie nu avea să-mi facă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Antonelliana, transformată de curând într-un muzeu al cinematografiei. Am pătruns sub fabuloasa cupolă umbrită, încon jurată de o spirală interioară pe care puteai urca vreo cinci etaje, am stat câteva ore în fața colecției de afișe de film, ne-am lungit pe fotolii întinse la orizontală ca să privim filme vechi, de Lumière și Méliès, proiectate pe ecrane uriașe, am străbătut zecile de săli de cinema amenajate în toate stilurile cu putință, de la art-déco la pop-art, de la salonul unei case de toleranță
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de o stranietate inexpri mabilă, căci puteai privi, prin ușile de cristal ale liftului, arama plină de ornamente sinistre a cupolei tronconice, ce-și schimba tot mai abrupt perspec tivele către vârf. Cei de jos și tot mai de jos, lungiți pe fotoliile lor sângerii, în penumbră adâncă, păreau subiecții unui experiment sinistru. Am ajuns în fine la templele suprapuse, pe o terasă ce le-ncon jura din toate părțile. Din partea noastră, Alpii ne-au apărut ca o panoramă albă-strălucitoare. I-am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
scoateți din minte, pentru că nu ea e eroina. Am tot soiul de fantezii erotice, dar nu și din astea. Dacă-aș fi găsit în așternut o femeie de cauciuc în locul oiței năzdrăvane, poate că, mai știi... Dar n-o mai lungesc degeaba. I-am cunoscut în dimineața aceea pe poeții irlandezi care urmau să ne traducă poemele în limba lor, niște băieți care-aveau să se țină timp de două săp tămâni doar de pileală și de cântat în cor balade sinistre
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să ajung din totdeauna. Când am coborât era noapte și Jean plecase. Nu l-am mai văzut niciodată. Câțiva ani buni, apoi, aproape în toate serile, am urcat prin inelele scării de incendiu în acea cameră tăcută, unde am citit, lungit pe pat și îmbătat de singurătate, toate cărțile de pe raft, ale căror titluri stranii îmi sună și acum în urechi: Contele de Monte-Cristo, Toate pânzele sus!, Mânăstirea din Parma, Omul care râde (cărți despre care n-am mai auzit niciodată
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dată, de obicei în ultima noapte, cu o femeie pe care-abia o cunosc, mereu alta și de fapt întotdeauna aceeași, pentru că ea pentru mine este doar marea. Este esența acelor zile de nisip și de sare, de statui de bronz lungite pe plajă ca pe un capac nesfârșit de sar cofag etrusc, de efectele de lentilă, violete și iri zate, ale soarelui triumfător. E promis cuitatea totală, anonimă și insuportabil de dulce, marea sărată și umedă și senzuală din care toți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de fizică, opt la chimie, trei la română, cinci la științe sociale (doi la istorie, doi la filosofie, unul la economie politică), șase la geografie, trei la limbi străine, trei la biologie și cred, iarăși, n-are rost să mai lungim enumerarea, căci, cum spuneam, rezultatele vorbesc de la sine. De asemenea, liceul nostru se mândrește cu nenumărate alte premii, cum ar fi șase locuri I la concursurile pe meserii, locul II pe țară la echipe de șah, locul III pe județ
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
catalogul, aveam tot mai mult impresia că vâri în inima fiecărui copil câte un sloi de gheață. Nu mai spun de observațiile pe care le făceai pe timpul orei, vreau să zic că tonul lor era total inadecvat. Ce să mai lungim vorba ? Încearcă să pui mai multă căldură în voce, mai multă tandrețe. Altfel, te previn că o să cam avem de furcă amândoi. Sper, însă, să nu fie cazul !” 10. ”Bună ziua, tovarășe profesor” „Bună ziua, tovarășe Stupariu” „Gata pentru azi?” „Deocamdată, dar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tovarășu’ prim!” “Salut, Neluțule! Da’, ce-i, mă, cu tine? Ești cam tras la față, pari cam obosit” Nu vă faceți griji, tovarășu’ prim, o să mi revin pe parcurs. Am fost aseară la ziua cumătrului meu și s-a cam lungit treaba, da’ ...” “Auzi, sper că n-a fost vorba de încă o onomastică, așa, ca data trecută...” “Ei, atuncea am avut noroc, tovarășu’ prim, că a-ncăput scrisoarea tocmai pe mâna dumneavoastră, că altfel...” “Păi, da, mă!” “Da’, acu’,nu, tovarășu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o să fie bine până la urmă” “Păi, până la urmă, dacă n-o să fie bine, o să fie nevoie să intervin iar eu la miliție, la Atanase, să-ți dea carnetul înapoi...” “Nu , tovarășu’ prim, că atuncea când spuneți dumneavoastră, cheful s-a lungit până spre dimineață. Da’ acum, la două jumate - gata!, făceam nani” “Bine, Neluțule, bine” “Păi, ce facem, nu mergem?” “Mă, știi ce m-am gândit?” “Ce, tovarășu’ prim?” “Să lăsăm terenu’ de azi pe altă dată” “Adică cum? Ați uitat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
legătură fizică. Cred că sunt un dezastru pe lume, îmi ziceam. Mă simțeam ca pe o insulă, eu însumi parcă eram o insulă care se putea oricând scufunda și dispărea pentru vecie. Și iarăși se lăsase noaptea deasupra mării. Stăteam lungit pe spate, întins pe nisip. Marea îmi devenise casă, sursă de hrană și adăpost. Când noaptea mă învăluia, timpul se dilata parcă, ducându-mă în urmă cu douăzeci de ani. August, 2009. M-am întors în Anglia fără dificultăți, pasager
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
aripi, chemându-se unii pe alții - primul val al unei evacuări în masă. Din minut în minut aterizează și mai multe păsări, înroșind văzduhul cu strigăte. Un gât se întinde prelung; picioarele flutură în urmă. Aripile se arcuiesc în față, lungi cât un stat de om. Rășchirate ca niște degete, penele înclină pasărea în unghiul vântului. Capul roșu-sângeriu se pleacă, iar aripile bat împreună, un preot înfășurat în mantie oferind binecuvântarea. Coada se face cupă și pântecul se încovoaie, surprinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Îl strigă pe nume, iar fața de sub tuburi și cicatrice tresări. Imediat, o mulțime de îngrijitori năvăliră în cameră. Multe se întâmplaseră dedesubt, cât timp zăcuse înghețat. Acum ieșise la suprafață, ca grâul de iarnă prin zăpadă. Își întoarse capul, lungindu-și gâtul. Mâinile lui țâșniră în afară, neîndemânatice. Degetele lui traseră de aparatura invadatoare. Cel mai mult ura tubul gastric prin care era hrănit. Când brațele sale învățară să tragă de el, asistentele îl imobilizară cu legături nedureroase. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rău decât o cauză pierdută. Gândea, identifica obiectele și chiar putea vorbi; era blocat încă în avarie, mergând ca un urs dresat și trăncănind ca un papagal pervers. Daniel o întrebă cum se descurca. Bine, în condițiile date. Zilele erau lungi, dar le putea face față. Cu ajutor, implora vocea ei, fără să vrea. Se gândi să-l roage pe Daniel să se întâlnească undeva cu ea, dar nu putea să riște să-l sperie. Așa că se mulțumi să vorbească, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vor călca pe urmele tuturor perechilor ivite până acum pe acest loc, un loc pe care toți anii care au trecut l-au imprimat în memorie. Cei doi fac cu schimbul la clocit, așa cum au făcut întotdeauna. Zilele nordice se lungesc până când, la vremea când ouăle eclozează, lumina e deja continuă. Apar doi pui, care merg deja și sunt hămesiți. Părinții pleacă pe rând la vânătoare pentru puii lor vorace, hrănindu-i constant - semințe și insecte, rozătoare mici, surplusul stocat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-a întâmplat și înainte, aproape în toți anii - o viață începută cu un fratricid. Rămasă singură, pasărea supraviețuitoare crește văzând cu ochii. În două luni are pene. Pe măsură ce lungile zile polare se micșorează, zborurile sale scurte de încercare se lungesc. Mai nou, cuibul familiei e acoperit noaptea de chiciură; o pojghiță de gheață se formează peste mlaștini. Toamna, tânăra pasăre e gata să-l înlocuiască pe puiul alungat de anul trecut, în lunga călătorie înapoi spre ținuturile de iernat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Șoimul nu putea zbura atât de sus. Cocorul i-a promis că o să-l ajute. I-a spus Iepurelui să se prindă de picioarele lui. Apoi a plecat spre Lună. Drumul era lung, iar Iepurele era greu. Greutatea Iepurelui a lungit picioarele Cocorului și a umplut de sânge lăbuțele Iepurelui. Dar Cocorul a ajuns pe Lună, cu Iepurele atârnat de el. Iepurele l-a mângâiat pe Cocor în semn de mulțumire, cu lăbuțele din care tot mai curgea sânge. Așa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un pic, spuse el. Se dădu iar jos, alergă la veranda putredă și smulse plăcuța cu INTRAREA INTERZISĂ. Alergă înapoi la mașină, se înghesui înăuntru și întoarse capul spre șosea. Ea îl duse acasă, pe un drum care parcă se lungea în timp ce-l străbăteau. Cântări din nou hotărârea cu olanzapina. Acum Mark o plăcea, măcar un pic. Ba mai mult, îi plăcea ceea ce fusese ea. Știa la ce ar fi putut reveni, odată cu vindecarea. Poate că lui Mark îi era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spre niște-nălțimi celeste unde vezi direct ce este cuibul denselor mulțimi de ntrebări și ecuații... armonii de serafimi, heruvimi, și de sublimi iubitori de certitudini, plenitudini, altitudini... 1967 Actualitate Într-o lume de absurzi suntem muți și suntem surzi; lungi cuțite dacă-ascuți, chiar de vrei, n-ai cum să zburzi, când stăpâni sunt numai ei. N-am ce face, ofu-i greu dar, în taină, Dumnezeu coace zorile și eu simt cum aurorile matematic vin încoace cu toate comorile... Vine libertatea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
podul abia dacă se poate zări de aici, podul cu lămpi elegante care leagă cartierul mărginaș de casele somptuoase de pe digul din spatele meu. Tremur în haina mea de ploaie. Mă așez. Închid ochii. Lapovița îmi lovește fața. Dar cînd mă lungesc pe spate și mă întind, simt dintr-o dată, din nou, lemnul cald de-a lungul spinării și pe dosul picioarelor, ca și cum căldura s-ar fi păstrat acolo pentru mine în toți acești ani. Și este vară din nou și deasupra
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la un număr de stîlpi de-a lungul adăpostului pentru bărci, astfel că se poate mișca în sus și în jos după cum nivelul rîului crește sau scade. Mă leagănă încet odată cu undele după-amiezii, aproape imperceptibil, mai puțin atunci cînd stai lungit pe spate, lînced, ca mine, și plutești epuizat, nemaiștiind unde se termină trupul tău și unde încep lemnul, apa și văzduhul. În depărtare îl aud pe David strigînd. Nu răspund. Închid ochii. Cînd îi deschid din nou, el este în spatele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și în fiecare dimineață înainte de a mă îmbrăca; cu picioarele pe linoleumul rece ca gheața, la început tremurînd în vestă, dar încălzindu-mă din ce în ce, pe măsură ce programul înainta. Cu gleznele ancorate sub muchia patului, mă ridicam din poziția lungit pînă cînd nasul îmi atingea genunchii și repetam asta de o sută de ori. După ce pliam patul, se făcea destul loc pentru flotări, executate mai întîi cîte douăzeci, apoi cîte treizeci și cîte patruzeci. Am exersat puterea statică, împingînd tocul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
gemetele și suspinele noastre, răsuna straniu prin adăpostul bărcilor care, în afara colțului nostru, era cufundat în întuneric. Aveam, pentru prima dată, prilejul să observ chipul lui David în vreme ce lucra. Chiar cînd se lăsa pe vine cu discurile roșii sau se lungea pe spate și aducea greutățile în dreptul pieptului și apoi le cobora spre sol într-un arc, trăsăturile lui rămîneau aceleași. Poate se ascuțeau puțin cînd trăgea aer în piept. Și se dilatau pe chipul lui deja ferm, totuși nu excesiv
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ultima porțiune, din locul unde erau ancorate șlepurile de-a lungul țărmului și fusese improvizată o tribună, au răsunat urale și aplauze, în vreme ce conduceam pe final. "Și acum o intrare frumoasă", a spus David între două suflări. Am încercat să lungesc bătaia. Cu fiecare atac măream distanța față de celelalte bărci. Aplauzele și uralele au crescut în volum pînă cînd ne-au înconjurat complet. Sunetul unui claxon a marcat finișul. "Felicitări", a gîfîit David. Soarele coborîse deja pe cer pînă am deșurubat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de încredere. Mîncam felurile pe care le pregătise pentru mine, dar gustam altceva. Priveam la liniile de tramvai de pe chei și vedeam nu niște trasee ferme, ci sclipirea a nenumărate posibilități, destinații din oricare colț din oraș. Iar cînd mă lungeam, seara, în pat, ascultam pentru multă vreme sunetele casei și ale orașului, și auzeam chiar sunete care nu se aflau acolo, stropii de apă, o voce clară răsunînd pe scara de marmură, zgomotul copitelor de cai în parcul întunecat. Visam
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]