37,022 matches
-
spune că dacă un om e flămând, îl ajuți nu doar dându-i un pește, ci și invățându-l să pescuiască. Am putea adăuga: de ce să învețe doar să pescuiască? Poate învăța și să culeagă ciuperci comestibile, să gătească scoici, să mănânce semințe și tot asa. Important este să devina conștient de posibilitățile sale și să decidă singur ce e mai bine pentru el. Un coach poate face ca asta să se întâmple. Te invit la cursurile organizate de Elite Training, ca să
Coaching: Când Marele Reparator tace, mintea gândeşte mai limpede () [Corola-journal/Journalistic/27176_a_28501]
-
se rotesc în vânt, ele răsucesc roata, iar roata răsucește o piatră mare înăuntrul morii, care se numește piatră de moară, iar piatra de moară râșnește grâu și-l face făină, pentru ca brutarul să coacă pâine pentru noi, să o mâncăm. - Dar nu e cu adevărat o moară de vânt, nu-i așa? zice băiatul. Mai departe. - Poate că tu asta vezi, Sancho, o moară de vânt, a zis Don Quijote, dar numai pentru că ai fost vrăjit de vrăjitoarea Maladuta. Dacă ochii
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
curte ca să se răcorească în casă, și un pâlc de copii intră în sufragerie. Vestea se dusese în tot satul. Doctorul Octavio Giraldo, un medic bătrân, mulțumit de viață, dar obosit de profesie, se gîndea la colivia lui Baltazar pe când mânca împreună cu soția lui invalidă. Pe terasa interioară unde puneau masa în zilele călduroase erau o mulțime de glastre cu flori și două colivii cu canari. Soției îi plăceau păsările, și îi plăceau într-atât încât ura pisicile fiindcă erau în
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
invalidă. Pe terasa interioară unde puneau masa în zilele călduroase erau o mulțime de glastre cu flori și două colivii cu canari. Soției îi plăceau păsările, și îi plăceau într-atât încât ura pisicile fiindcă erau în stare să le mănânce. Cu gândul la ea, doctorul Giraldo se duse în după-amiaza aceea să viziteze un bolnav, și la întoarcere trecu pe la Baltazar să vadă colivia. Era multă lume în sufragerie. Așezată la vedere pe masă, enorma cupolă de sârmă cu trei
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
cu un șorț de bucătărie cadrilat și cu mâna dreaptă ascunsă întro uriașă mănușă de cuptor. Îmi spune că gătește ceva special pentru mine: rață sălbatică cu castane și ananas. Mă invadează disperarea: eu nu ating carnea de rață, nu mănânc nici aristocraticul pâté de foie gras, pentru că-i preparat din ficat de rață îndopată. Am și eu idiosincraziile mele, vorba aceea: idei puține, dar fixe. Ce mă fac? Iată, însă, că, uneori, providența e cooperantă. Când încep să sosească ceilalți
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
părea rău de cățel, el ar mai fi vrut. Londra. O doamnă de la centrul Great Britain mă invită la masă, la un restaurant grecesc din Soho, unde, îmi spune, se servește ceva, un fel de mâncare cum n-am mai mâncat niciodată în viața mea. Nu vrea să-mi spună ce e ca să nu-mi strice surpriza: ceva cu totul special. La restaurant, îi șușotește ceva chelnerului, apoi mă lasă în suspans. În sfârșit sosește nemaimâncata mâncare: icre de crap taramà
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
restaurant, îi șușotește ceva chelnerului, apoi mă lasă în suspans. În sfârșit sosește nemaimâncata mâncare: icre de crap taramà (mai prost preparate decât le fac eu acasă). Bineînțeles că m-am extaziat și am asigurat-o că n-am mai mâncat așa ceva. Trăiască minciunile convenționale! Și acum, o întâmplare nu foarte hazoasă, mai curând tristă, dar grăitoare pentru paradoxurile firii omenești (și porcine). În programul vizitei mele în Statele Unite, era prevăzută și o fermă, mai exact o crescătorie de porci. Pe lângă
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
în el avea tot ce voiai - și pesmeți, dăruiți de vreo băbuță, și un milion de ruble”. Cu un ochi sever, părintele Natanail nu dormea niciodată culcat în pat, se spăla primitiv (fiindcă a face duș e ca și cum a-i mânca ciocolată) și reușea să țină toată buna rânduială a obștii mănăstirești, fără să-și neglijeze canoanele de rugăciune. Era spaima novicilor care se trezeau cu el pe cap când le era lumea mai dragă, dar și a KGB-iștilor veniți
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
un om atât de important. Presa și publicul trebuie să-și îndrepte atenția către generația tânără. Trebuie să vă ocupați de oamenii din generația dumneavoastră. Nu vă mai ocupați de o babă văduvă care și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul. Da, las ceva în urma mea... Am făcut-o cu toată inima și le mulțumesc tuturor celor care m-au primit în casele lor. Lumea nu trebuie să se îngrijoreze pentru mine. Lucrurile sunt așezate bine la locul lor, știu
Draga Olteanu Matei, cu durere în suflet: Aş fi preferat să mor şi eu... by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/27352_a_28677]
-
mine însumi și în lume. Astfel s-au scurs zilele: prima, a doua, a treia, toate, până la capăt. Povestea a trecut de la el la mine. El a sărăcit, eu m-am îmbogățit. El a ajuns o umbră, eu parcă am mâncat jăratic, ca mârțoaga lui Harap-Alb, am devenit bidiviu cu aripi, gata să zbor. Mi-e și rușine. Știu că n-am niciun merit în chestia asta. Totul e-o întâmplare. Așa s-a nimerit. Așa a fost să fie. Astăzi
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
mîna miliției, mă, hoțule! Dacă nu-mi dai șuncă, te bag în pușcărie! Cînd a auzit de miliție, tăietorul de lemne s-a speriat de moarte. I-ar fi dat babei slănina înapoi, dar n-o mai avea pentru că o mîncase. Cu greu a convins-o pe bătrînă să nu mai umple satul cu vorbe de ocara. Ca s-o potolească, a muncit trei zile în ograda ei fără bani, mîncare sau băutură. Și-a răscumpărat onoarea cu trei zile de
Un editorial, două versiuni. Ţânţu şi Vulturică, prietenii lui Cartianu care s-au sinucis pentru o bucată de slănină () [Corola-journal/Journalistic/27378_a_28703]
-
acoperiți cu frunze, fie împachetați în rogojini sau folii de plastic, ba li se refuză uneori chiar înmormîntarea și sînt obligați să se supună noului procedeu al incinerării. Cît despre mîncare, lumea satului pare permanent amenințată de spectrul foamei, oamenii mănîncă atît cît să-și întrețină viața, ospețele opulente descrise sînt cele ale noilor mandarini, ca ospețe obscene, „canibalice”, ale puterii ( `n romanul Țara vinului chiar se mănîncă carne de bebeluș). Există, în ultimul său roman, Broaștele, (care urmează să apară
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
incinerării. Cît despre mîncare, lumea satului pare permanent amenințată de spectrul foamei, oamenii mănîncă atît cît să-și întrețină viața, ospețele opulente descrise sînt cele ale noilor mandarini, ca ospețe obscene, „canibalice”, ale puterii ( `n romanul Țara vinului chiar se mănîncă carne de bebeluș). Există, în ultimul său roman, Broaștele, (care urmează să apară în curînd la Editura Humanitas) unul din cele mai cumplite episoade care descriu gradul zero al foamei: copiii lihniți mănîncă din cărbunele adus pentru încălzirea școlii. S-
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
puterii ( `n romanul Țara vinului chiar se mănîncă carne de bebeluș). Există, în ultimul său roman, Broaștele, (care urmează să apară în curînd la Editura Humanitas) unul din cele mai cumplite episoade care descriu gradul zero al foamei: copiii lihniți mănîncă din cărbunele adus pentru încălzirea școlii. S-a spus despre limbajul romanelor lui Mo Yan că este fără valoare estetică, că este afectat, repetitiv, exagerat, clișeard, produs al ideologiei politice. Dar Mo Yan încalcă deliberat imperativul „eleganței clasice”, el folosește
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
lista destinațiilor mai erau Vilnius, Varna, Craiova sau Timișoara. Nu eu am ales, Constanța m-a ales pe mine. Primele luni - am ajuns în noiembrie 1993 - au fost cumplite din toate punctele de vedere: sărăcie cruntă - nu știam ce să mănânc, nu găseam mare lucru la piață -, lipsa de mijloace de învățământ, de manuale, de calculatoare... Dar această stupoare de la început n-a durat mult: în martie 1994 am câștigat un post de lector la Linz, în Austria. Până la urmă însă
Sunt bolnavă de „românism“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2607_a_3932]
-
ministrul Igaș. Polițistul ne-a spus, într-o scurtă convorbire prin telefon ce înseamnă pentru un om al legii alocația pentru hrană. Într-o zi obișnuită de muncă, Mihai Zlat sare peste micul dejun. La prânz nu are timp să mănânce acasă, așa că se duce la o shaormerie sau la restaurantul Gepido, de lângă secție, unde un sandwich costă 10 lei. ”O shaorma este 15 lei, dar nu ține de foame. Până seara trebuie să mai iei niște covrigi. Dacă mai adaugi
Poliţist de la Secţia 9: Ne costă 15 lei o şaorma. Igaş mănâncă trei feluri cu 8 lei la bufetul MAI. Ce fac la prânz angajaţii de la Interne lăsaţi fără bani de hrană () [Corola-journal/Journalistic/26220_a_27545]
-
Igaș când a luat această decizie, s-a uitat la prețul de la bufetele structurilor centrale, de la IGP sau Ministerul de Interne, unde o ciorbă, un fel doi și desert costă 7,5-8 lei. Astfel că, după calculul domnului ministru, unde mănâncă domnia sa, cei 130 de lei ajung”, ne-a spus domnul Zlat. Cât câștigă, totuși, un polițist? Eu am 8 ani experiență, ca urmare salariul este considerat unul bun, de 1700 de lei. Totuși, gândiți-vă că bodyguarzii au cel puțin
Poliţist de la Secţia 9: Ne costă 15 lei o şaorma. Igaş mănâncă trei feluri cu 8 lei la bufetul MAI. Ce fac la prânz angajaţii de la Interne lăsaţi fără bani de hrană () [Corola-journal/Journalistic/26220_a_27545]
-
Daca vrei să mănânci carne ar trebui să omori singur animalul pentru a nu fi orbit de ipocrizia de a-i lăsa pe alții să facă asta pentru tine. Acest citat din Margi Clark a devenit un stil de viață pentru vegetarieni ca fondatorul
DEZBATERE - Eşti de acord cu existenţa Grădinilor Zoologice? Nu putem mânca animalele de la ZOO () [Corola-journal/Journalistic/26250_a_27575]
-
pentru a nu fi orbit de ipocrizia de a-i lăsa pe alții să facă asta pentru tine. Acest citat din Margi Clark a devenit un stil de viață pentru vegetarieni ca fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, care au hotărât să mănânce doar ceea ce omoară cu mâna lor. Daca am conștientiza cum se obține carnea de grătar, din hamburger sau din hot-dog, probabil că am sări peste o masă cu friptură în sânge. În condițiile în care animalele domestice, cu excepția câinelui și
DEZBATERE - Eşti de acord cu existenţa Grădinilor Zoologice? Nu putem mânca animalele de la ZOO () [Corola-journal/Journalistic/26250_a_27575]
-
asupra animalelor sălbatice poate fi o soluție de protejare a lor: în rezervații naturale! Cu ce drept oamenii închid animalele la Zoo, cu ce drept le dresează la Circ, cu ce drept le domesticesc pe lângă casa omului și apoi le mănâncă? Cu dreptul de proprietate. Un drept de care oamenii abuzează atunci când chinuie sau torturează animalele. Totuși, cu același drept de proprietate viața animalelor este și poate fi protejată. Dreptul la viață și la un tratament corect poate fi respectat doar
DEZBATERE - Eşti de acord cu existenţa Grădinilor Zoologice? Nu putem mânca animalele de la ZOO () [Corola-journal/Journalistic/26250_a_27575]
-
în a explica acest principiu tigrului sau rechinului. Tocmai de aceea, animelele aflate în captivitate la Zoo, deși nu au libertate, se bucură de protejarea vieții și pot trăi fără riscul de a fi ucise de alte animale sălbatice sau mâncate de oameni. Cu o singură condiție: să nu fie maltratate sau abuzate de îngrijitori sau proprietari. [poll id="48"]
DEZBATERE - Eşti de acord cu existenţa Grădinilor Zoologice? Nu putem mânca animalele de la ZOO () [Corola-journal/Journalistic/26250_a_27575]
-
Alex și Marty se trezesc unul în brațele celuilalt. Alex cască cu poftă după care plescăie din buze. ALEX: Zavtrak. MARTY: Ce e aia zavtrak? ALEX: Ce să fie? Un cuvânt ca toate cuvintele. Adică primul lucru pe care îl mănânci după ce nu mai tragi un spatceamnic. MARTY: Spatceamnic? ALEX: Uite. (Mimează exagerat cum doarme.) MARTY: Vrei să spui micul dejun. ALEX: Zavtrakul are un gust mai bun. Sau va avea când o săl primesc. MARTY (ridicându-se): O să-ți culeg
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
Ce e aia? ALEX: Bog. N-ai zis să dau nume la toate cele? Puiankă - aia de-și ia zborul. Dievușkă - ea. Piepticule - alea rotunde și tari care cresc și în pomi și de care m-am săturat să mai mănânc. Bog - tu. DUMNEZEU: Ferește-te de piepticulul galben. ALEX: Acum e rândul meu să ponimai. Niciodată nu skazești de ce atâta grijă. De ce? DUMNEZEU: Nu trebuie să știi prea multe. ALEX: De ce nu? DUMNEZEU: Fiindcă e limite. MARTY: Sunt limite. DUMNEZEU
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
zici că nu le înțelegi... ALEX: Eu răspund de slove. Asta a fost stabilit foarte clar. Și cum le va chema el, așa le va fi numele. Numele. Imia. Naz. DUMNEZEU: Nu încerca să ponimai. Asta duce la dezastru. ALEX: Mâncăm piepticulul ăla galben și ponimai alea două slove. DUMNEZEU: Binele și răul. ALEX: Parcă eu eram responsabil cu slovele. DUMNEZEU: Nu și cu astea două. ALEX: Și totuși, uite-l acolo, bun de mâncat. Întind ruka, îl trag jos, hleap
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
ponimai. Asta duce la dezastru. ALEX: Mâncăm piepticulul ăla galben și ponimai alea două slove. DUMNEZEU: Binele și răul. ALEX: Parcă eu eram responsabil cu slovele. DUMNEZEU: Nu și cu astea două. ALEX: Și totuși, uite-l acolo, bun de mâncat. Întind ruka, îl trag jos, hleap, hleap. Nu-i prea ușor? DUMNEZEU: E un mod de a testa capacitatea ta de supunere. Ești liber să te supui, ești liber să nu te supui. |sta-i liberul arbitru. Libertatea de a
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]