3,280 matches
-
am fi prefăcut un rău mare în unul și mai mare. Țara mai este ocupată de oștire străină și o seamă de puteri, ai căror interese nu sânt armoniabile cu existența statului român, sperau a avea în cestiunea evreilor un mâner cu care să ne poată mișca în direcția ce le convine. Pe lângă aceste două considerațiuni, se mai adaogă o altă nu mai puțin importantă: duplicitatea recunoscută și spiritul de neadevăr al partidului radical. Știm de exemplu că înlăuntrul țării vor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Se întoarse la fel de simplu cum plecase, sună la ușă rebegită, nu ca să-i deschid, fiindcă avea cheile, ci ca să-i iau din mână geamantanul pe care însă nu mi-l dădu și încercai să-i descleștez cu sila degetele de pe mâner învinețite de frig. Nu, zise, nu!" Atunci ce? Și înțelesei că nu ăsta era primul gest pe care îl aștepta de la mine. O îmbrățișai și abia atunci dădu drumul geamantanului. Avea obrazul fierbinte și gura rece, iar ninsoarea îi jilăvise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aducea cu o epavă din cele care se găseau pe fundul oceanului. I se adresă lui Apone: ― Bun, la treabă. În compartimentul pasagerilor, sergentul șef se ridică de pe scaun și-și privi oamenii; fu nevoit să se agațe de un mâner deoarece vânturile neîncetate ale Acheronului zgâlțâiau aparatul. ― Bun! L-ați auzit pe locotenent. Vreau și eu o desfășurare ca la carte, o dată măcar. Și priviți înainte. Infanteriștii care se vor împiedica de tălpile celor care merg înainte, se vor întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și-și lipi umărul de ușa blindată) Ajută-mă. Vasquez îi dădu o mână de ajutor și urniră panoul greu de oțel, închizându-l, apoi scoase aparatul de sudură portabil și-l aprinse. Țâșni o flacără albăstruie. Învârti robinetul de pe mânerul aparatului pentru a regla jetul de acetilenă. ― Ferește, bătrâne, să nu-ți sudez piciorul de cizmă. Hudson se dădu înapoi ca să observe. Începu să umble de colo-colo, scrutând pasajul pustiu, cu urechile ciulite. Atinse nevros comenzile microfonului. ― Aici Hudson. Hicks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
celălalt lui Ripley. ― Să le aprindem. O clipă mai târziu, din gura armei ieși șuierând o flăcăruie albastră, ca o brichetă uriașă. Cea a lui Ripley aruncă o limbă de foc luminoasă în clipa în care răsuci robinetul încastrat în mâner. În jurul lui Vasquez care suda ușa de sol, tavan și de pereți se revărsa o ploaie de scântei. Detectorul lui Hudson se ambalase, dar nu atât cât inima lui Ripley. ― Au învățat lecția, făcu ea, simțind nevoia de a rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
atât pe comteh cât și pe răpitori, după care porni în fugă, cu Vasquez și Gorman pe urmele lui Ripley. Operatoarea de criblor ridică o barieră de foc ucigător înapoi pentru a le acoperi retragerea. Ripley era încă ocupată cu mânerul ușii de la secțiunea medicală când, deodată, Newt îi atrase atenția din nou. În tăcere, fetița îi indica creatura care încerca să se ridice. Strângând din dinți, gândindu-se că va fi din nou orbită și asurzită, Ripley trase a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Bishop nu ar avea de ales decât să decoleze de îndată. Dacă ordinul era dat pe un ton destul de categoric, iar nimeni nu-l contesta, sintetul trebuia să asculte, întinse mâna spre ușă, dar degetele încremeniră înainte de a atinge metalul. Mânerul se învârtea deja. Paralizat de frică, Burke se retrase, împleticindu-se. Ușa se deschise. Cei care se găseau în prima sală nu auziră șuieratul caracteristic al unui spin năprasnic. Grenadele lui Vasquez degajaseră coridorul destulă vreme pentru ca Hicks să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
iluzia că te-așteaptă o pensie liniștită. Locul arăta ca-n filmele lui Tarantino. Pereții erau plini de tălpi, ușile ciobite sau pătate de mucuri de țigară. De closete nu te puteai apropia, ceva clipocea întotdeauna sub picioare, capacele și mânerele fuseseră furate cu atenție și precizie. Flotoarele urcaseră în tavan; cele de jos dispăreau mereu. Rămăseseră doar lănțișoarele, dar cineva le luase și pe ele, așa că decanatul le înlocuise cu-o tijă strâmbă de fier, de care, dacă trăgeai, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adunase mobilă cât pentru patru vieți, iar Mihnea nu renunțase la nici una. În mijloc, tronau fotoliul cu brațele în formă de lei (în gura căruia derbedeii stingeau țigările la petreceri) și-un scrin strămoșesc, cu sertare grele de lemn și mânere ovale, din alpaca. Ne-am așezat pe pat, cu grijă să nu strivim vreo pisică. Mihnea a scos vinul, noi am ales paharele: mari și-adânci. Dacă te uitai prin ele vedeai toată sufrageria, cu obiectele acoperite de cearșafuri: televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
joase, cu robineți și fără capac, puse-n fața adevăratelor closete) și jaluzelele (niște planșe lungi de lemn, rulate-n perete deasupra geamurilor și lăsate vara, să țină răcoare). Se evaporaseră șanurile de la pantofi (cu arcurile lor groase, ca niște mânere), andrelele (nu vă puteți imagina ce se făcea cu ele, în afară de tricotat), „burleții“ (niște suluri umplute cu cârpe și cusute, care se îndesau iarna între geamuri, să blocheze curentul). Cineva ștersese din memorie și de pe galantare tenișii chinezești (albi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până să-și dea seama de ce trage volanul. „Haideți, că ne face ciuciulete!“, i-am îndemnat, deschizând ușile. Ne-am urcat toți patru în Opel: Maria în față, Mihnea și Lupu în spate, despărțiți de umbrela avocatului. Un „Doppler“ cu mâner prețios, de lemn roșu; se asorta la cureaua ceasului. M-am uitat în retrovizor. Mihnea era chiar Mihnea: hirsut, zgomotos, cu pantalonii reiați și cămașa atârnându-i pe sub hanorac. Nu-l puteai confunda. S-a prezentat și i-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din tavan, ca la țară. Pe jos, un parchet de lemn decolorat. Parchet era mult spus, lemnul nu fusese prelucrat, se strângeau nodurile din scânduri, nimeni nu le rașchetase. În mijloc, un cufăr. Genul de chestie adâncă și borcănată, cu mânere, tip ladă de zestre. Pe laterale, două paturi sau canapele (Dumnezeu știe), acoperite de covoare țărănești și perne cu ciucuri. În spatele lor, prinse-n perete de cuie groase, carpetele nelipsite de pe Litoral: răpirea din Serai, lampa lui Aladdin, partida de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
degete; se lăsase brusc de fumat sau nu văzusem eu bine cu-o seară înainte? Umbrela îi strălucea. Picăturile de apă fuseseră tamponate cu șervețele igienice, iar armătura unsă cu puțin ulei la încheieturi. Plăcuța cu firma „Doppler“ sclipea pe mâner, înșurubată cu două nituri aurite. Totul se desfășura apatic, pâslos, auzeam vorbele, dar nu pricepeam nimic, buzele se mișcau mecanic, cu sonorul tăiat. Apoi, ca din senin, s-a dat drumul la bandă. „Robane, avem noutăți.“ Mi-am auzit numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
turnate pe Smârdan sau la Curtea Sticlarilor. După icoană, interesul se muta imediat la comodă. Două nivele etalau trofeele Mariei: sute de chiloți, sutiene, dresuri, corsete, jartiere, portjartiere, exact așa cum îmi imaginasem în visele adolescenței. Trebuia doar să tragi de mânere și să plonjezi în sertar, în intimitatea țesăturilor. Sosiseră în Dorobanți odată cu puloverele, sortate pe căprării; când Maria pleca la „Hanul cu Tei“, răsturnam cu voluptate ordinea lor prestabilită, răscolind bumbacul și catifeaua, vârându-mi degetele prin mătăsuri, deznodând barete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu se pricepea cu vorba bună, era întărit cu sculele-autorității strămoșești. Nimeni nu crâcnea. Străbunicul Ionel bubuia cu pistolul în tavan, dacă se întâmpla să nu îi vină ciorba caldă; bunicu’ Vitalian își strunea familia cu-o cravașă superbă, cu mânerul din lemn vișiniu de cireș; taică-meu mă atingea cu-o nuielușă sau o curea (în funcție de măgăria săvârșită). Așa am ajuns și noi, și Moroienii, un ansamblu prosper, disciplinat. Cum spuneam, însă, de la un anumit moment încolo, lucrurile au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pahare de plastic, prosoape de hârtie, săpunuri minuscule, în formă de biscuit. Nu apucase încă nimeni să le ia. Imediat după ’89, dacă urcai într-un vagon de dormit pentru străinătate, îl găseai deja golit: perdele, becuri, umerașe, chiar și mânerele de la uși. Pe drum, se întâmplau tot felul de lucruri, oprea trenul în câmp sau trăgea careva semnalul de-alarmă. Nimeni nu ațipea. Dormeai iepurește, cu perna prinsă cu un lanț de perete. Dimineața, când deschideai ochii, nu mai găseai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înmulțeau singure. Le răscoleai coloniile fără să știi: pe taste, în mouse, pe imprimantă. De-acolo, le purtai mai departe, senin și inocent. Cele mai mari colonii se găsesc astăzi în metrou (pe barele de susținere), la supermarket-uri (pe mânerele căruțurilor) și-n Internet-Cafe-uri (peste tot). Să nu uităm nici clanțele toaletelor din baruri; crema coloniilor nanobacteriene: aproximativ 20 000 pe-o secțiune de-un micrometru. E ca și cum te-ai plimba singur în Times Square, de Revelion.“ Pricepeam în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adevăr are aici cunoscuți, strecurând mereu amănunte biografice și topografice, care se dovedeau a fi de o precizie matematică. Când, în sfârșit, după ce ajunseră deja la mezanin, se opriră în fața ușii de la unul dintre bogatele apartamente din dreapta și generalul apucă mânerul clopoțelului, prințul era gata de-acum să fugă; îl reținu însă un amănunt bizar. — Ați greșit, generale, spuse el, credeți că sunați la Sokolovici, dar pe ușă scrie Kulakov. — Kulakov... Dacă scrie Kulakov, asta nu-mi spune nimic. Apartamentul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
smulg din inimă! Ei, rămâi cu bine... Dar ce faci? Vorbind distrat, prințul luase iarăși în mână cuțitul de pe masă, iar Rogojin i-l smulse iarăși și îl aruncă pe masă. Era un cuțitaș cu o formă destul de simplă, cu mâner din corn de cerb, cu lama fixă, lungă de vreo trei verșoci și jumătate și potrivit de lată. Văzând că prințul acordă o atenție specială faptului că acest cuțit i-a fost smuls a doua oară din mână, Rogojin, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Rogojin și să-i spună lui „ai cui erau ochii“! Dar coborâse în grabă din vagon și se dezmeticise de-abia în fața tarabei meșterului de cuțite în clipa când se oprise și evaluase la șaizeci de copeici un obiect cu mânerul din corn de cerb. Ciudatul și teribilul demon se agățase definitiv de el și nu mai voia să-l lase în pace. Acest demon îi șoptise în Grădina de Vară, când stătea sub tei, cufundat în gândurile lui, că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
liniile, culoarea, reliefurile se descompun într-un spațiu el însuși reverberant, dinamizat de fervoarea afectiv-imaginativă; spațiu festiv și feeric („obrazul tău desface lungi câmpuri de secară / în ora ce se-alungă cu haite de lumini”, „anotimpu-n sticlă și-a neclintit mânerul”, „cuvintele în aer se sparg precum oglinzi”, „cristalele de aer stau limpezi în ospățuri”, „prin carnea în descreșteri se deslușesc omături” etc.), în care formele devin unduitoare, iar prospețimea carnației se reliefează în suave geometrii: glasul precum o algă și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
gugiumanul de samur, așezat cu semeție pe cap. Costumul lui, imitat de pe hainele sale favorite, e compus într-acel portret de un anteriu de sevai roz-gălbui sau chamoix și încins la brâu cu un giar, din care iese hangerul cu mâner de smalt albastru și de pietre scumpe; pe d-asupra poartă un contoș de coloarea verde-deschisă a iezmului (iasp alb), îmblănit cu samuri. A.I. ODOBESCU Os de domn, Ienăchiță Văcărescu și-a purtat domnia adânc, până în rărunchii vorbelor pe care
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
în pronot până la nivelul ochilor. Clipeul dezvoltat, măsurând aproximativ jumătate din lungimea capului, marginea lui anterioară poate fi trunchiată sau ușor arcuită. Ochii nu sunt proeminenți, având o bordură fină în dreptul tâmplelor. Antenele cu articolul bazal alungit în formă de mâner, fiind aproape la fel de lung cât următoarele articole luate împreună. Al 2-lea articol antenal are o muchie ascuțită, iar ultimele 3 articole antenale sunt transverse, formând o măciucă acoperită cu o pubescneță scurtă și deasă. Pronotul transvers cu marginile laterale
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
rotunjit are o bordură fină. Marginea anterioară a ochilor nu este știrbită. Antenele sunt formate din 9 articole, dintre care ultimele 3 alcătuiesc o măciucă oval-alungită, compactă, acoperită cu o pubescență scurtă și deasă. Scapul este alungit în formă de mâner, mai lung decât articolele ce formează funiculul. Al 2-lea articol din măciuca antenei este mai scurt decât primul și ultimul. Pronotul puțin mai îngust decât elitrele, rotunjit și îngustat anterior. Marginea anterioară a pronotului ușor ondulată, iar marginile sale
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
decât late. Chaetarthria seminulum Herbst (carbonaria Sturm) Corpul rotunjit, puternic convex dorsal, ± emisferic. Capul voluminos, cu ochii evident bombați și cu fruntea aplatizată. Antenele scurte, scapul este aproximativ la fel de lung cât următoarele articole luate împreună, el are o formă de mâner, fiind ușor arcuit la bază. Al 2-lea articol antenal sferic, ceva mai lat decât vârful articolului 1, iar articolul terminal este mic. Palpii maxilari sunt mai scurți decât antenele. Pronotul este sudat de elitre, marginile laterale ale pronotului prezintă
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]