2,918 matches
-
nouă este o strategie asemănătoare modalității de manifestare a instinctului imitației morții, pentru a scăpa de dispariție. Este un fel de somn, cum spune Noica, un somn care, ca și adaptabilitatea la Ralea are tot valențe duale: Somnul ne-a mântuit, aducându-ne în noi înșine; dar somnul ne-a și paralizat, păstrându-ne prea mult în noi înșine" (Noica, 1991: 104). O abordare care de asemenea evită, în general, extremele găsim și la Motru. El consideră că defectele românului, atât
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
într-un oracol privind liniștea și stabilitatea de care se va bucura cândva Ierusalimul: YHWH ŠopetQnó YHWH MeƒoqqQnó / YHWH MalekQnó hó’ yÄš‘enó (Is 33,22): „Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mântuiește!” (C) În Cartea lui Tobia, păstrată numai în grecește, Dumnezeu este numit fie theòs ho zÄÎn („Dumnezeul cel viu”), fie ho kýrios to¤ aiÄÎnos („Domnul veacului”), fie basileùs tÄÎn aiÀnÄn („Regele veacurilor”) sau basileùs ho mégas („Regele cel mare”). Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
proche” (BJ); „near” (RSV). Contexte: Q"rÄ> YHWH le-nišeberQy lQ> / we-’eÖ d"k’Qy róaƒ yÄša‘ (Ps 34,19/33,17): „Aproape este Domnul de cei umiliți la inimă și pe cei smeriți cu duhul îi va mântui.” (BS) Q"rÄ> YHWH le-kol qor’"yw / le-kol ’ašer yiqer"’uhó be’emeÖ (Ps 145/144,18): „Aproape este Domnul de toți cei care îl cheamă, de toți cei care îl cheamă cu adevarat.” (t.n.) ... m gÄy g":Äl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că „zăbavnic la mânie”. Observăm că majoritatea traducerilor românești dau că echivalent sintagma adjectivala ce o calchiază pe cea grecescă (makróthymos). Semnificație: răbdător cu omul care greșește. 3.1.16. Mântuitor, Ocrotitor 3.1.16.1. MÄšia‘: „mântuitoriu”, „Cel ce mântuiesc” (SC); „Mântuitoriul”, „Cel ce șteț mântuiesc” (Blaj); „Mântuitorul”, „cel ce șteț mântuiește”, „Care-i scăpase” (Ps 105,21) (BVA); „Mântuitor” (G-R și C); „Mântuitor”, „Izbăvitor” (BS); sÄter, ho sÀizÄn (LXX); „salvator” (Vg); „Sauveur” (BJ); „Saviour” (RSV). Contexte: ’"kQn ’att"h
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
majoritatea traducerilor românești dau că echivalent sintagma adjectivala ce o calchiază pe cea grecescă (makróthymos). Semnificație: răbdător cu omul care greșește. 3.1.16. Mântuitor, Ocrotitor 3.1.16.1. MÄšia‘: „mântuitoriu”, „Cel ce mântuiesc” (SC); „Mântuitoriul”, „Cel ce șteț mântuiesc” (Blaj); „Mântuitorul”, „cel ce șteț mântuiește”, „Care-i scăpase” (Ps 105,21) (BVA); „Mântuitor” (G-R și C); „Mântuitor”, „Izbăvitor” (BS); sÄter, ho sÀizÄn (LXX); „salvator” (Vg); „Sauveur” (BJ); „Saviour” (RSV). Contexte: ’"kQn ’att"h ’Ql misetatter ’ElohQy Yiœer"’Ql moš
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sintagma adjectivala ce o calchiază pe cea grecescă (makróthymos). Semnificație: răbdător cu omul care greșește. 3.1.16. Mântuitor, Ocrotitor 3.1.16.1. MÄšia‘: „mântuitoriu”, „Cel ce mântuiesc” (SC); „Mântuitoriul”, „Cel ce șteț mântuiesc” (Blaj); „Mântuitorul”, „cel ce șteț mântuiește”, „Care-i scăpase” (Ps 105,21) (BVA); „Mântuitor” (G-R și C); „Mântuitor”, „Izbăvitor” (BS); sÄter, ho sÀizÄn (LXX); „salvator” (Vg); „Sauveur” (BJ); „Saviour” (RSV). Contexte: ’"kQn ’att"h ’Ql misetatter ’ElohQy Yiœer"’Ql moša‘ (Is 45,15): „Cu adevarat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
25), „Mântuitoriul” (Ps 18,15) (SC); „Cel ce izbăvește” (Is 41,14), „am ajutat” (Is 49, 26), „Cel ce-i apară” (Prov 23,11), „Cel ce mă va răsipi” (Iov 19,25), „Izbăvitoriul” (Ps 18,15) (Blaj); „Cel ce șteț mântuiește/ izbăvește”, „Acel ce-o să-mi dezlege” (Iov 19,25), „răscumpărătorul” (Ps 18,15) (BVA); „Mântuitorul” (Ier 50,34; Is 41,14), „Ocrotitorul” (Prov 23,11), „Răscumpărătorul” (Is 49,26) (G-R, BS); „Răscumpărătorul”; „Mântuitorul” (Is 41,14); „Răzbunătorul” (Ier 50,34
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acest Isus pe care voi l-ați răstignit.” (t.n.) hóti eàn homologesQis en tÄÎi stómatí sou kýrion IQso¤n s...ț sÄthesQi (Rom 10,9): „De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul s...ț te vei mântui.” (BS) diò gàr gnÄrízÄ hymžn hóti oudeìs en pneúmati theo¤ lalÄÎn légei: Anáthema IQso¤s, kaì oudeìs dýnatai eipežn: Kýrios IQso¤s, ei mg en pneúmati hagíÄi (1Cor 12,3): „De aceea vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nimic de la neamuri.” (t.n.) - ...oudè gàr ónomá estin héteron hypò tòn ouranòn tò dedoménon en anthrÀpois en hÄÎi dež sÄthQÎnai hQmăs (Fp 4,12): „...căci nu este dat sub cer alt Nume între oameni în care trebuie să fim mântuiți.” (t.n.) În celelalte locuri, tò ónoma e însoțit de pronume posesiv sau de alt nume hristic: - ésesthe misoúmenoi hypò pántÄn dià tò ónomá mou (Mt 10,22; Mc 13,13; Lc 21,17): „Veți fi urâți de toți din pricina
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu rădăcina verbală YŠ‘ 271. Evanghelia spune că e dat de Dumnezeu însuși prin îngerul Gabriel (Lc 1,31) și rostul lui e explicat în Mt 1,21: Iosif trebuie să-i pună pruncului Mariei acest nume fiindcă acesta „va mântui pe poporul său de păcate”. În afară de combinațiile semnalate la alte nume și pe care nu le vom repeta aici, menționam expresia care atestă că era cunoscut de contemporani și numit, conform obiceiului timpului, după orașul de baștină: IQso¤ NazarQné (la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Tatăl” (În 1,14), care subliniază unicitatea relației dintre Isus și Dumnezeu. În corpusul ioanic se precizează învățătură despre Întrupare: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său pentru a-l face cunoscut pe El (1,18), pentru a mântui lumea (1In 4,9-10.14 ) și pentru a împărtăși oamenilor viața veșnică a lui Dumnezeu (1In 5,11-12). La Ioan, conotația transcendență este exprimată explicit și insistent: Fiul este de origine cerească (e.g. 1,14; 17,1-5). În corpusul paulin
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
trăi; dacă răbdam, vom și domni împreună cu El; dacă îl tăgăduim, și El ne va tăgădui; dacă suntem necredincioși (apisto¤men), El rămâne credincios (pistós), căci nu se poate tăgădui pe sine însuși.” (2Tim 2,13 - t.n.) El îi mântuiește până la capăt pe cei peste care este rânduit că Mare Preot: „De aceea a trebuit să se facă asemenea fraților săi intru toate, spre a fi Mare Preot îndurător și credincios (eleemÄn kaì pistòs archiereús) în cele către Dumnezeu, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În capitolul al zecelea din Evanghelia după Ioan, în care Isus se prezintă că Pastorul cel bun, găsim și metaforă porții, în același univers pastoral: „Eu sunt poartă (egÀ eimi hQ thýra): de va intra cineva prin mine, va fi mântuit; și va intra și va ieși și pășune va afla.” (10,9) Semnificații de bază: unic mijlocitor al mântuirii. 3.2.2.15. Învățător, Călăuzitor 3.2.2.15.1. ho didáskalos: „Învățătoriul” (SC, Blaj); „Învățătorul” (celelalte traduceri românești); „Magister
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o importanță exagerată excepțiilor, absolutizând drepturile genialității ce transcende condiția „omului comun”, tratat, de exemplu, În tranziție ca „omul de pe stradă”, fără chip, fără nume și, adesea, fără importanță. În afara acestor spirite luminate a căror perpetuare genetică ne-ar fi mântuit, mai exista la antipod o categorie pe inocența, elanul vital și veșnicia căreia te puteai baza: țăranii. Apropierea lor de oraș Îi expunea periculos la riscuri disgenice. Era de preferat să rămână În mediul lor sănătos și să fie asistați
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
liber arbitru, de o opțiune, de o libertate. Or, toate acestea lipsesc. Aștrii sunt cei care determină cursul existenței individuale - o idee împărtășită de mai toată lumea în acele timpuri - iar Dumnezeu îi desemnează din mulțime pe cei pe care-i mântuie. în speță, pe indivizii convinși de opțiunea gnostică, dacă tot trebuie mântuit cineva... O dată însușită această învățătură, nu mai e nicio nevoie de vreo morală represivă, de virtuți atenuante, de o morală care să pună opreliști, de preoți și de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Aștrii sunt cei care determină cursul existenței individuale - o idee împărtășită de mai toată lumea în acele timpuri - iar Dumnezeu îi desemnează din mulțime pe cei pe care-i mântuie. în speță, pe indivizii convinși de opțiunea gnostică, dacă tot trebuie mântuit cineva... O dată însușită această învățătură, nu mai e nicio nevoie de vreo morală represivă, de virtuți atenuante, de o morală care să pună opreliști, de preoți și de agenți ai acestei ideologii a renunțării. Contează numai afirmarea, sănătatea deplină, voluptatea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
originea nici definiția: trupul, carnea, sexualitatea practicată fără complexe, înainte de poliția catolică a lui Pavel și de cortegiul ei de succesori, prea numeroșii Părinți ai Bisericii. Credința e iubire și nimic altceva, restul nu contează întrucât este străin de ceea ce mântuiește. în arsenalul distrugerilor gnostice găsim și proprietatea. Creștinii paulinieni nu o critică. Mai mult, foarte de timpuriu, de altfel, ei o îndrăgesc și țin cont de ea în cursul nunților obscene. Gnoza îndepărtează această opțiune. Carpocratienii cheamă la distrugerea oricărei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
iată o adevărată ocazie de a practica iubirea de aproape... în Spiritul Liber, nu-l iei pe celălalt ostatic pentru a-ți câștiga paradisul, nu practici milostenia sau iubirea de aproapele tău pentru a-ți asigura mântuirea - pentru că ești deja mântuit. în logica grației și a răscumpărării păcatelor asigurate pentru totdeauna, informați fiind prin gustul adepților pentru decodarea a ceea ce percep ei ca alegorii, virtutea teologală, trebuie definită într-un mod deosebit: un libertin caritabil practică iubirea de aproapele său, desigur
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
calchiat pe cel al lui Hristos, iată conținutul unei vieți cu adevărat fericite. Plăcerile terestre sunt lipsite de importanță, secundare, inexistente în comparație cu ele. Trupul cere, sufletul răspunde acestei exigențe: puternic, demn, mare și frumos, el poate înjosi dar poate și mântui. Când rezistă în fața negativității, a necazului, a suferinței, a morții, sufletul excelează; când consimte la manifestările instinctelor, a pulsiunilor primitive, el își pierde forța. Bogățiile, onorurile, satisfacțiile senzuale grosiere, dansurile și cântecele, parfumurile și vinurile dau naștere unor satisfacții iluzorii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
are libertatea și eleganța să nu se sfiască (și cum tot fără jenă și fără ocol întâlnește cacofonia). Citează totdeauna din memorie, ca în conversație și, firește, de obicei aproximativ. Cei patru au un fond de nihilism, de care se mântuiau fiecare prin câte o iluzie sau poate un ideal. Nietzsche prin mitul „eternei reîntoarceri” și idealul supraomului (care nu e bestia blondă, ci omul demonic goetheean), Barrès prin „energia națională”, Montherlant prin stoicism și însingurare, Cioran prin limbaj. De nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mari botezătoare Și inima călărilor, spuziți. De dreaptă ziua-aceasta suitoare. Emulația și înfruntarea sportivă, când ating, așa cum au reușit Țiriac și Smith, treapta agonală, dau totdeauna o pildă de civilizație. Pentru că, așa cum a spus un mare om, frumusețea va mântui lumea, deci, când e adevărată și mare, nu e niciodată gratuită, actul celor doi sportivi a fost, prin absoluta lui frumusețe, de natură să reabiliteze cumva acest an în care Pietà a fost sfărâmată de ciocanul unui nebun și jocurile
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ci În teoria existenței”). Μ Creștinismul, ca ideologie religioasă, a fost precedat, se știe, de o conștiință făuritoare de zei atei, care nu erau obligați să se roage sau să postească... Dar, trebuie s-o spunem răspicat, nici să se mântuiască! Μ Un paradox al cunoașterii prin credință: ca să vezi cu adevărat, trebuie să Închizi ochii exteriori și să-i deschizi, În schimb, tot mai mult pe cei interiori. Μ De ce ni se pare mai plăcut viciul decât virtutea? Pentru că În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
viață dramatice, care pentru ei au valoarea unor revelații. Este ilustrativ, prin plasticitatea lui, cunoscutul pasaj biblic din momentele finale ale suferințelor lui Iisus pe cruce: „Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniți Îl hulea zicând: «Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și pe noi». și celălalt, răspunzând, Îl certa, zicând: «Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești În aceeași osândă? și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta Însă n-a
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
articolul Între poezie și cuvinte încrucișate: „Cei ce se pregătesc să întreprindă sporirea fațadei templului literar cu o altă culoare, cei ce-și imaginează că înfășurând ciocolată poeziei naționale într-o poleiala de culoarea lanurilor sau a cerului ne vor mântui literatura vor avea decepția timpului pierdut...” Semnează versuri Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu, Elenă Diaconu, Mihnea Gheorghiu, Ben Corlaciu ș.a., iar proza, Dinu Pillat, Emil Ivănescu, N. Smeureanu; lui Marin Preda i se reține o bucată după răspunsul la „Poștă redacției
ALBATROS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285219_a_286548]
-
nu o mai apără de celelalte culte și confesiuni, așa cum s-a Întîmplat În comunism. Statul, bunul prieten al BOR, nu mai controlează viața morală a societății cenzurînd „subcultura occidentală”, forțîndu-l pe credincios să devină un ascet, obligîndu-l să se mîntuiască. BOR a rămas pe cont propriu. De acum nu va mai Împărți cu nimeni aura inocenței. Și atunci, de ce atîta panică cînd vine vorba de publicarea dosarelor ecleziale? Bogdan Moșneagu LIDIA IONESCU STĂNILOAE, „Lumina faptei din lumina cuvîntului”. Împreună cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]