2,194 matches
-
unde, Geaba, codri, dragul meu, Îmi suni din frunze mereu, Când m-oi duce de la tine, Frunza - o plânge după mine, Că de suflet mă apucă Dor de cale, dor de ducă, Și deși mi-așa de jele De plânsul măicuței mele, Eu m-aș duce, m-aș tot duce, l00 {EminescuOpVI 101} " Dor să nu mă mai apuce. " Și m-aș duce-n cale lungă, Dor să nu mă mai ajungă; În zădar în vânt mă chiamă Dor de casă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
or cânta, Pentru acei te-oi săruta Că, zo, tu de m-ei mai da - Că eu mândră te-oi lăsa, Te-oi lăsa cu Dumnezeu Și-oi pleca cu dorul meu. Dor mi-e mie, Doamne, dor De-a măicuții sânișor, Dor mi-e mie de surori Și de frații iubitori, Dar mai dor mi-e de drăguță, De drăguța cea albuță. Și tu, Doamne, de-ai îmbla Lumea de-ai încunjura, Nu-i ca flacările crunte Care dorul te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de drăguță, De drăguța cea albuță. Și tu, Doamne, de-ai îmbla Lumea de-ai încunjura, Nu-i ca flacările crunte Care dorul te pătrunde. Dar nici dorul de surori Nici cel dor de frățiori Nu-i ca dorul de măicuță Și ca dorul de drăguță. Multe stele sunt pe cer Eu de dorul mândri pier. Mîndră-i luna când răsare Eu mă-ntrist de dorul mare - Mult întreb de ceea stea Mai vede-te-oi mândra mea - Că de când, mândruță dragă, Mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să mor. Așa-mi vine cîte-odată Să mă duc la munți cu peatră Să-mi privesc în lumea toată - Da d-acum-am și venit La acesta loc perit. 111 Fă-mă, Doamne, ce mi-i face Fă-mă pasăre măiastră La măicuța la fereastră, Maica să mă hâșăiască; 171 {EminescuOpVI 172} Dar ea nu m-a hâșăi Până nu i-oi povesti Cum petrec eu cu străinii. La străini - până ce cină - Eu sunt sfeșnic de lumină, Dacă gată de cinat Nu mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Dunărea Pe deasupra negura, Iară eu străin fiind Pe nimenea cunoscând, Mă rugai lui Dumnezeu Să-mi arate drumul meu. Vino dragă turturea De-mi-arată calea mea 173 {EminescuOpVI 174} Să pot trece Dunărea Să văz dragă țara mea - De-ar trăi măicuța mea Sau vr-o dragă sora mea. Ia-mi, Doamne, sufletul meu Și mi-l bagă-n sânul tău Ca să scap de răutate Și de grea străinătate Și de-acum pîn-în vecie Mila Domnului să fie. {EminescuOpVI 175} F. FAMILIARE - CĂSĂTORIE
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
legănăm, Când vin meșteri de la țară Cu securi și cu topoară, Ca pe noi să ne doboară, Să ne-ncarce pe trei cară, Să ne ducă-n gios la țară, Să ne facă temnicioară, Temnicioară robilor, Lacrimă drăguțelor Și blăstăm măicuțelor! 234 Ce te legeni, plopule, Fără ploae, fără vânt, Cu crengile la pămînt? Dar eu cum să nu mă legăn, Că ei că s-au vorovit Trei băieți din Baia Mare Ca pe mine să mă taie, Să mă taie-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
unsuroase care acopereau sticla fotografiei indicau frecvența acestui atac afectuos. Nu ți-a fost ușor, fetițo! De pe fotografia la minut, cărbunii mici și negri ai ochilor sicilieni priveau aproape însuflețiți la Santa. Singura poză a ta pe care o am, măicuță. Păcat că ești acolo, pe alee. Nemernicia lucrurilor o făcu pe Santa să suspine și trânti fotografia pe polița de deasupra căminului, alături de o cupă cu fructe de ceară, un buchet de flori de hârtie, o statuetă a Fecioarei Măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în Iad, Hrisots cu Ochii de Foc, Mântuitorul cu Barba Umedă, Mântuitorul care nu e pictat de mâini omenești. Lângă Hristoși se aflau Mariile (deși, desigur, ambele figuri erau prezente în înfățișări ale Nașterii): Fecioara Compasiunii, Maica Noastră de la Vladimir, Măicuța Noastră de la Kykkos, Maica Noastră Dătătoare de Refugiu și de Alinare. și apoi Sfinții: Sf. Nicolaie, Sf. Ioan, Sf. George, St. Pavel, Sf. Dumitru. Luminile pieței străluceau ușor în vopseaua de aur și bijuterii. Pe lângă acestea, negustorul mai avea mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
marele! Spaima de marele îmi cutremură noapte de noapte grădina. Mamă, tu ai fost odat' mormântul meu. De ce îmi e așa de teamă - mamă să părăsesc iar lumina? [1933] * COLINDĂ pentru Dorli Doarme colo în poiată pruncușor fără de tată. Și măicuța mama lui se tot plânge boului c-a născut în Vifleim, n-are scutece de in, n-are apă, n-are fașă, nici opaiț, nici nănașă. Iosif cercul de pe cap în cuier și 1-a lăsat și-a plecat unde
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
scutece de in, n-are apă, n-are fașă, nici opaiț, nici nănașă. Iosif cercul de pe cap în cuier și 1-a lăsat și-a plecat unde-a plecat ca să-1 latre cînii-n sat. Noaptea-i neagră, ceasu-i lung, stă măicuța lângă prunc. Să le ție de urât înger nalt s-a coborât. Și în noapte înadins degetul și l-a aprins. Arde îngerul lui Dumnezeu ca o lumânare de său. [1933] * URSUL CU CRIN Se odihnește subt prunii bisericii, adulmecă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
toată lumea. Fă-i o rândunică pe fesă. Așa se vede când joacă volei. Nu pot să-mi fac tatuaje, mama nu vrea, protestă Valentina. — Vale, o apostrofă Miria, trebuie să-ți refaci lookul. Ești prea normală. Parc-ai fi o măicuță. Valentina roși. Axel Rose o Întrebă dacă Îi era teamă de durere. — Nu, deloc, răspunse. Nu voia ca Miria și tânărul ăla de cel puțin douăzeci de ani s-o considere mototoală. De fapt, era moartă de frică. Căci deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
struguri Fă să curgă mustul râuri. Puilor de vrăbiuțe Le vom construi căsuțe. Micul nostru copăcel Va fi îngrijit și el, Va primi o haină groasă De la sora ta geroasă. Doamna noastră directoare Ne privea-ntrebătoare: „Să primească toamna oare?” Măicuței mele Măicuță ești oglinda mea Când mă privesc îți întâlnesc privirea Te văd în fiecare dimineață În zâmbetul blajin ce-ncununează a mea față. În ochii mei albaștri te zăresc Te văd când plâng și când zâmbesc Orice faptă, orice
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să curgă mustul râuri. Puilor de vrăbiuțe Le vom construi căsuțe. Micul nostru copăcel Va fi îngrijit și el, Va primi o haină groasă De la sora ta geroasă. Doamna noastră directoare Ne privea-ntrebătoare: „Să primească toamna oare?” Măicuței mele Măicuță ești oglinda mea Când mă privesc îți întâlnesc privirea Te văd în fiecare dimineață În zâmbetul blajin ce-ncununează a mea față. În ochii mei albaștri te zăresc Te văd când plâng și când zâmbesc Orice faptă, orice gând al
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cânt, iubire zbor de rândunele Mă pierd printre culori și mă confund cu ele Grădina mea de vis e-un curcubeu Alături îmi stă zi de zi Dumnezeu în apele cerului se reflectă chipul meu mereu iar tu te oglindești măicuță în tot ce sunt eu. Așa sunt eu! Fiecare copil are o copilărie, un univers al lui colorat cu roz, cu mov, cu gri sau negru. De ce eu să fiu tu și tu să fii el, de ce noi să fim
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă iartă că te rup, Mamei mele să te duc! Un mărțișor Pe poiana amorțită Soarele vâslea ușor, Și din iarna veștejită A ieșit un mărțișor. Scuturându-și pălăria De povara fulgilor, Împrăștie bucuria, Zâmbete copiilor. O, prea buna mea măicuță... Ești frumoasa mea măicuță Și în inimioara mea, Ai depus cu sârguință Ca pe cea mai dulce miere Faguri din iubirea ta. O, prea buna mea măicuță, Îți ofer ca mărțișor, Inimioara mea micuță Ca să știi că te ador! Draga
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rup, Mamei mele să te duc! Un mărțișor Pe poiana amorțită Soarele vâslea ușor, Și din iarna veștejită A ieșit un mărțișor. Scuturându-și pălăria De povara fulgilor, Împrăștie bucuria, Zâmbete copiilor. O, prea buna mea măicuță... Ești frumoasa mea măicuță Și în inimioara mea, Ai depus cu sârguință Ca pe cea mai dulce miere Faguri din iubirea ta. O, prea buna mea măicuță, Îți ofer ca mărțișor, Inimioara mea micuță Ca să știi că te ador! Draga mea mămică... Draga mea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-și pălăria De povara fulgilor, Împrăștie bucuria, Zâmbete copiilor. O, prea buna mea măicuță... Ești frumoasa mea măicuță Și în inimioara mea, Ai depus cu sârguință Ca pe cea mai dulce miere Faguri din iubirea ta. O, prea buna mea măicuță, Îți ofer ca mărțișor, Inimioara mea micuță Ca să știi că te ador! Draga mea mămică... Draga mea mămică, Ești o rândunică, O rază de soare Pe-o-ntinsă mare... Ești o ciocârlie Pe-o verde câmpie... O, draga mea mamă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
șurubelnița și făcu un pas înainte. — O, pentru Dumnezeu, zisei eu pierzându-mi răbdarea, dar nimeni nu mă asculta. În acel moment, adjunctul lui Steve, o fată pe nume Louise, care mi se părea tot timpul că e o tânără măicuță foarte competentă, se apropie ușurel, așezându-se între combatanți, și zise pe un ton dulce: — Steve, e o problemă cu unul dintre monitoare. Poți să vii să te uiți un pic? Așa cum Lousie anticipase deja, cu siguranță, Steve își vărsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fost odată, cândva, pentru închinare și rugăciune. Își aminti, cum a intrat umil și smerit în biserica mănăstirii... înăuntru era aproape întuneric, abia distingea, cu ochii mijiți, icoanele tremurând la licărirea lumânărilor. În tăcerea și liniștea tainică din jur, două măicuțe, în strană citeau din cărți sfinte, cu voci moi, șoptite, slabe și dulci. În neclintirea lui, nu deslușea nimic, poate fiindcă în acea penumbră plutea ca o adiere a Duhului Sfânt... Când, în liniștea ca de mormânt, s-au auzit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
într-o scrisoare către Héloïse că Origen, mutilându-se, era vinovat de omucid 79. Există în același timp printre juriști un interes sporit pentru caracterul criminal al tentativei de suicid, care era inclusă alături de delicte precum înaltă trădare, violarea unei măicuțe, si varii tipuri de omucidere. Roger susținea în Summa codicis, care datează din 1160, ca un om care încearcă să se sinucidă ar trebui pedepsit "pentru că cine nu se cruța pe șine cu atat mai puțin va cruța pe altul
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
la epicentru, În zona Vrancei, o magnitudine de aproape cinci grade pe scara Richter, totuși, aici, pe vârful dealului maiestuos dintre văile Racovei și ale Tutovei, fusese resimțit destul de dur, și de panicard, În rândurile oamenilor care l-au perceput. Măicuța, tânăra călugăriță de la Troița situată pe partea dreaptă a șoselei asfaltate, ce tăia pădurile drept În două, speriată, sări, cu mâinile Înainte, la minuscula ușă ce da spre miază-zi. Exact În același moment, În prag Își făcu apariția, destul de speriat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
minuscula ușă ce da spre miază-zi. Exact În același moment, În prag Își făcu apariția, destul de speriat, și el, Tăicuța, merceologul mănăstirii Floreni, cu una din mâini, dreapta, Întinsă, și, cu cealaltă, ținându-și obiectul ce-i acoperea capul. Instantaneu, Măicuța aproape că Îi căzu la piept, trupurile lipindu-li-se, elegant, unul de celălalt, ca două viguroase mlădițe de salcie. Au tresărit, ambii, Încercând, inutil, să se scuze, unul față de celălalt, pentru gest. Zadarnic. Imprevizibilul se produsese. Momentul devenise, Într-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la piept și gură la gură, căușul palmelor lui ocrotind, ca o broboadă de lumină, capul ei, iar cel al palmelor ei, ca o coroană de lauri, capul lui, aidoma unei cu totul remarcabile statui. Când, În sfârșit, se desprinseră, Măicuța exclamă: ei, iată ce-am făcut! O, nu te speria, nu, că doar nu noi am făcut ce ți se pare că am fi făcut. Dar? De fapt, nu am făcut nimic. Decât, doar, că, În acest mijloc de natură
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și la pieptul celuilalt. Și o cuprinse din nou, În brațe, sărutând-o Îndelung. Ea răspunse cu dulceață sărutului Tăicuței. După care, osteniți, aproape, intrară În troiță. Aceasta se compunea din două Încăperi nu prea mari. În una sta ziua, Măicuța, acolo fiind primiți turiștii, vizitatorii, unii doar aprizând o lumânare, alături de multe altele, alții cumpărându-și materiale, obiecte de cult, fie pentru ei, drept amintiri, fie pentru alții, spre a li se face cadouri, În memorizarea frumuseții locurilor prin care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
altele, alții cumpărându-și materiale, obiecte de cult, fie pentru ei, drept amintiri, fie pentru alții, spre a li se face cadouri, În memorizarea frumuseții locurilor prin care viața i-a adus pentru câteva clipe rare. Cealaltă Încăpere Îi servea, Măicuței, drept cameră pentru dormit. Se așezară pe câte un scaun: ea, dincolo de măsuța din mijloc, cu fața spre șosea; el - de partea opusă, cu fața dinspre Măicuța. Și conversară. Mult conversară. Despre lucruri mărunte, fără importanță, de nereținut. Se vedea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]