2,156 matches
-
mătura aia. Era oricum a doua pereche de ochi a soțului și stăpânului pentru tot ce ieșea și intra pe poarta Unității petrecut de haita aia de câini de pripas cărora doar ea le Împărțea din codrii de pâine și mămăligă rămași de la masă. Zdreanța aia de halat Îmbâcsită de praf de ciment și mutra Întunecată și ponosită de veghe asupra avutului te-ar fi dus cu gândul la un soi de vrăjitoare ori mumă a pădurii, iar În rest Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Erihon.. În acel an de foamete și groază, Seminarul „Veniamin Costache” și-a încheiat mulțumitor anul școlar.. și, cu admiterea din toamnă, a intrat într-un nou an școlar. Elevii au trăit doar cu fasole și cartofi, iar, dimineața, cu mămăligă cu marmeladă și ceai, dar, nimeni nu s-a ridicat de la masă flămând... în timp ce mulți români se hrăneau doar cu papură uscată. Școala a făcut toate eforturile cu putință, ca suferința și lipsurile de tot felul să fie cât mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
spre marea bucurie a preotului organizator. Sunt filmate îndelung chiupurile negre din ceramică de Marginea, special gândite pentru coacerea la cuptor a sarmalelor. Sarmale pregătite după toate regulile artei, se poate vedea chiar și capacul vasului de lut etanșeizat cu mămăligă, așa cum eu am văzut că făcea pe vremuri bunicul meu când fabrica țuică la „cazan”, produse cu o puternică încărcătură nostalgică, cam ceea ce francezii denumesc produit du terroir. Când începe distribuția efectivă a sarmalelor, jandarmul care are în grijă acest
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Ce-i atrage pe toți oamenii ăștia să vină să stea la rând aici, în frig ?”. Parcagiul intră în joc și-mi răspunde, după ce face un gest circular cu degetul arătător în aer, ca și cum ar fi amestecat într-o imensă mămăligă plutitoare : „Muzica din aer îi atrage ! Aud muzică, sunt curioși, vor să vadă ce se întâmplă. Le place, rămân. Se aduc unii pe alții, de la an la an. Vin ca muștele”. Urmează apoi o lungă perorație, neașteptată, ce-i drept
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
acoperite, care mărginesc chiliile din jurul curții. Au întins pe dușumelele proaspăt măturate ziare (doar tabloide, Click și Libertatea) sau pliante publicitare, iar peste acestea au așezat încă un strat de ștergare și pânză. Mănâncă pește mic prăjit (caras), zacuscă, ciuperci, mămăligă rece, ceapă, brânză, roșii, usturoi, conserve de pate vegetal. Alimentele sunt scoase din desagi de lână, sacoșe de plastic, genți frigorifice inscripționate cu nume cunoscute de magazine alimentare gigantice cu texte publicitare în italiană sau spaniolă, ceea ce le arată și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și mitropolitul !”, repetă obsesiv solistul formației, în aplauzele asistenței, tineri în marea lor majoritate, care cer bis după bis, dansând în cerc pe ritmul plin de viață al formației care face zgomot cât trei fanfare de regiment. Gulaș la ceaun, mămăligă, sarmale, murături, pește fript, iarăși sarmale, vin direct din bute de stejar, parcă cineva toarnă o scenă dintr-un film ce are ca temă Hanul Ancuței al lui Sadoveanu. O altă barieră, olfactivă și vizuală de data aceasta. Aromă de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
taică-meu și de mine și nu ne-a mai lăsat să ne ducem În altă parte. Ne-a reținut În Moghilev. Și cam ce teme de discuție aveați? Ce vorbeam? Cum o să scăpăm, dacă o să scăpăm... Când aveam o mămăligă cu marmeladă era sărbătoare la noi. Asta era mâncarea cea mai bună pe care am mâncat-o În lagăr. Mai mâncam la resturi, lături de la domnii de la popotă, mai dădeau câte o ciorbă... Cum ați aflat că puteți să mergeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
duceau În piață, departe... Era foarte departe... dar noi stăteam așa, gândindu-ne cu teamă: oare se mai Întorc acasă, oare nu-i prind... că n-aveau voie să părăsească unitatea. Cumpărau pâine neagră, necoaptă, fantastic de proastă, ceva pentru mămăligă, dar nu bun. Ne-am chinuit acolo, dar ne duceau și pe câmp, la Tatarovca, la muncă. Și tatăl meu a cunoscut un partizan care venea seara și ne aducea vești: ne spunea cum e, ce e, cât de aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de purici dimineața. Mulți s-au Îmbolnăvit și au murit acolo. Pe pajiștea asta stăteau niște cai bătrâni, bolnavi, le curgea din răni... Pe caii ăștia Îi tăiau, făceau supă și ne dădeau să mâncăm la masă o bucată de mămăligă - și asta În fiecare zi, câteva luni cât am stat acolo. În octombrie pantofi n-avea nimeni, că stam În apă când lucram... Și am luat niște cartoane și le-am legat la picioare, că era deja zăpadă. Acolo, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai avem ceva de schimbat, bani n-aveam. Unul avea o cămașă, un palton, o pereche de pantofi, nu știu ce, unu’ mai avea ascuns pe undeva un inel, și atunci s-au făcut niște schimburi. Îți dădea făină, cartofi, pâine sau mămăligă și tu Îi dădeai ce aveai. Rezistai o zi, două, trei cu schimbul ăsta - iar te duceai și schimbai, și a cincea oară nu mai aveai ce să schimbi. Și Încă ceva: În fundul acestei crescătorii de porci era lăsată Încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu un om: „Hai, Îmbrăcați-vă și plecăm de aici” - „Ce, cum?” - „Tăceți din gură, veniți cu mine”. Și ne ia pe mine, pe soră-mea și pe mama, ne-a pus În căruță, a adus cu dânsul și niște mămăligă, niște mâncare... Ce se Întâmplase? Uite ce ne-a povestit: M-am dus la Peșciana, iar acolo m-am interesat la oameni, care mi-au spus că Într-adevăr este acolo o fabrică și cei din armata română - erau și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că am rezistat din cauză că nu le mai aveam. A fost groaznic, groaznic... foamete... Când tata s-a mai pus pe picioare, cu hainele pe care le mai avea a Încercat să facă troc. Dădea o haină - primea o bucată de mămăligă sau o ulcică cu lapte acru. Asta era ocupația și asta era fericirea, că a putut cât de cât să ne ajute să nu murim chiar de foame. Tot acolo era și o soră de-a lui tata cu fiica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
decât adulții? M-au Întrebat la un moment dat: „Ce vrei tu, ce jucărie vrei, ce-ți dorești?”. Și am spus: „Eu nu vreau nimic. Vreau să stăm Într-o căsuță mică, cu un gemuleț mic și să am destulă mămăligă cu lapte bătut”. Asta era delicatesa supremă. Cum era fratele, cum vă jucați...? A-a-a, cum ne jucam... Sub ocupația nemțească foamea era, bineînțeles, foarte mare. Ne duceam undeva unde aruncau nemții gunoaiele. Odată am ales niște mațe de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
teme mai interesante, mama dumneavoastră vă Încuraja, probabil... Ne Încuraja. Ce putea să spună? Se vorbea de mâncare. Căuta fiecare să vadă ca nu cumva cineva să mănânce mai mult. Mâncarea noastră era din făină de porumb, un fel de mămăligă foarte moale, cir - așa, ca s-o prelungești, că făina nu există. În loc de zahăr se lua melasă. Melasa e unul din produsele fabricii de zahăr. Am mai mâncat și cu zahăr din ăsta care mirosea a gaz, să știți. Făină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acolo, ne-au repartizat o porțiune din orașul Șargorod, Înconjurată cu sârmă ghimpată: se numea ghetou. Și acolo, pe familii, fiecare ocupa câte o cameră - se dormea pe jos, cu ce aveai, dacă aveai. Primeam zilnic câte o bucată de mămăligă din făină de mazăre. Era ca o cărămidă. Asta era porția pentru o zi. Într-o zi m-am strecurat pe sub sârma ghimpată și am plecat. Și m-am dus În niște sate de lângă Șargorod la cerșit. Unii te goneau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu ne-au dus acolo să muncim. Dar mama cu timpul s-a descurcat: se ducea, făcea un comerț... ambulant. Se ducea la ucraineni și cumpăra mărfuri alimentare pe care le vindea mai departe și câștiga un ban pentru o mămăligă - țin minte că mâncam numai mămăligă. Gazda asta avea vaci și probabil că Îi era milă de copii, că eram două fetițe: ne mai dădea ceva lapte și, rar, știu eu, o dată la 6 luni, aveam o pâine neagră - era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
muncim. Dar mama cu timpul s-a descurcat: se ducea, făcea un comerț... ambulant. Se ducea la ucraineni și cumpăra mărfuri alimentare pe care le vindea mai departe și câștiga un ban pentru o mămăligă - țin minte că mâncam numai mămăligă. Gazda asta avea vaci și probabil că Îi era milă de copii, că eram două fetițe: ne mai dădea ceva lapte și, rar, știu eu, o dată la 6 luni, aveam o pâine neagră - era mare bătălie pentru ea. Eram un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era mare bătălie pentru ea. Eram un copil foarte răsfățat. Pe timp de pace mama plângea ca să mănânc ceva. Nu voiam să mănânc, Îmi făcea bunătăți, dar degeaba. Iar acolo plângeam că vreau să mănânc cea mai mare bucată de mămăligă - asta țin minte și acum. Sunt niște chestii-șoc pe care le ții minte. Am stat aproape trei ani. Cu ce am avut pe noi, o pereche de bocanci, cu ăia am făcut trei ani de Transnistria. Tot acest timp de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cred că s-ar traduce „Jurământul”. — Ar fi interesant să vă amintiți cam ce vorbeați cu părinții, cu sora, care erau temele, În lagăr, ce vă ziceau părinții, vă Încurajau? — Știu că era bătălie pentru mâncare. Ne era veșnic foame. Mămăliga aceea era singura mâncare sărbătorească - uneori nu aveam nici mămăligă. Eu, care am fost un copil atât de răsfățat, nu mâncam; mama ne ducea la cea mai mare cofetărie din Cernăuți, și mă ruga mama să mănânc, iar eu nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vă amintiți cam ce vorbeați cu părinții, cu sora, care erau temele, În lagăr, ce vă ziceau părinții, vă Încurajau? — Știu că era bătălie pentru mâncare. Ne era veșnic foame. Mămăliga aceea era singura mâncare sărbătorească - uneori nu aveam nici mămăligă. Eu, care am fost un copil atât de răsfățat, nu mâncam; mama ne ducea la cea mai mare cofetărie din Cernăuți, și mă ruga mama să mănânc, iar eu nu mă atingeam - sandvișurile de la școală le aduceam acasă, ascundeam mâncarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mâncam; mama ne ducea la cea mai mare cofetărie din Cernăuți, și mă ruga mama să mănânc, iar eu nu mă atingeam - sandvișurile de la școală le aduceam acasă, ascundeam mâncarea prin sertare, iar În Transnistria plângeam după o bucată de mămăligă. Eram cea mai mică și plângeam: „Eu vreau bucata cea mai mare”. Nu știu cum argumentam. Aveam noroc de ucrainenii care ne mai dădeau lapte. Pâine foarte, foarte rar, neagră. Mai țin minte o pățanie, dar asta e mai hazlie. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dar au murit majoritatea: de foame, de tifos și Înghețați. Moarte sigură. Tabloul cu carele, cu morții goi Îl am clar În minte. Ce m-a mai impresionat așa tare? Da, foametea. Tot timpul ne era foame, că doar din mămăliga aia nu te săturai - În trei ani n-am văzut În trei ani. Deci În trei ani de zile baza era mămăliga - dacă era cu lapte, foarte bine. Mămăliga se Împărțea la patru, iar fiecare primea la fel - eu plângeam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
minte. Ce m-a mai impresionat așa tare? Da, foametea. Tot timpul ne era foame, că doar din mămăliga aia nu te săturai - În trei ani n-am văzut În trei ani. Deci În trei ani de zile baza era mămăliga - dacă era cu lapte, foarte bine. Mămăliga se Împărțea la patru, iar fiecare primea la fel - eu plângeam că vreau partea cea mai mare, dar n-o primeam. Și mama avea un coș, În care erau alimentele cu care făcea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tare? Da, foametea. Tot timpul ne era foame, că doar din mămăliga aia nu te săturai - În trei ani n-am văzut În trei ani. Deci În trei ani de zile baza era mămăliga - dacă era cu lapte, foarte bine. Mămăliga se Împărțea la patru, iar fiecare primea la fel - eu plângeam că vreau partea cea mai mare, dar n-o primeam. Și mama avea un coș, În care erau alimentele cu care făcea comerț. Un pic de unt, brânzică, ouă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cum vă găseați de mâncare? Vă spun, noi am luat câteva lucruri de valoare - le vindeam și cumpăram strictul necesar, adică să nu murim de foame... Cumpăram pâine, dar mai puțină, cumpăram mălai sau făină de grâu din care făceam mămăligă, uneori se cumpăra puțin lapte, câteodată puțină brânză, depinde cum reușeam să vindem câte o cârpă din aia... Dar aceste lucruri cred că nu v-au ajuns prea mult timp? — Au ajuns ceva timp, că noi am luat geamantanele pline
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]