2,304 matches
-
ea la pension, ar fi crescut ca o domnișoară și nu s-ar mai fi măritat c-un oltean, și n-ar fi stat la tejghea, și n-ar fi bătut noroaiele Pantilimonului, cu șapte copii agățați de poală ! Biata mămica ! Să n-o fi dat mă-sa, grecoaica, de suflet, alta i-ar fi fost viața și poate nici n-ar fi murit la treiștrei de ani, coșcogea femeia-n putere ! Uite-așa vorbea vecinele, când mă-sa mare, grecoaica
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a venit până aici și n-a găsit-o, dacă te lași pe ei, nu vine unu, da nici așa, numa ea, numa ea, d-atâția ani, pe la ușile altora ! Mai are și omu ei dreptate... Ee, să fi trăit mămica, alta i ar fi fost viața ! Terminase patru clase și vroia s-o dea la liceu, îi făcuse și uniformă, cu beretă, parc-o vede ș-acu, în iulie a fost asta și-n august s-a decretat mobilizarea... Tăticu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
clase și vroia s-o dea la liceu, îi făcuse și uniformă, cu beretă, parc-o vede ș-acu, în iulie a fost asta și-n august s-a decretat mobilizarea... Tăticu a plecat pe front, p-ormă a murit mămica, coșcogea femeia zăcea și aiura, îi crăpase buzele, săraca, de ce fierbințeli avea... Și ea, ce să știe ea, copil de unșpe ani ? Ea se juca pe maidan, nu se îndura să vie acasă... La urmă, a văzut pe dracu, că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca apa citea ! Sta și citea cartela de pâine, d-o ține minte ș acu, ca pe Tatăl nostru o învățase... Ce știi tu ce-nseamnă să rămâi fără mamă de la unșpe ani... Că noi am fost necăjiți de când a murit mămica... molfăie ea un colț de pâine. Și-acum, după atâția ani, se simte tot orfană și neajutorată. — D-aia s-o iubești pe mama ta... Pune cu grijă pe raft ceștile spălate și, cum e cu spatele la băiat, taie un colț
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cumnată-sa o să zică bodaproste de ele. Uită-te și la băiatu ăsta, parcă mereu îi plouă și-i ninge. Ta-su, Ilie, Dumnezeu să-l ierte, avea altă fire, între frați el era ăl mai mic, când a murit mămica abia mergea pe picioare. De crescut, numa ea l-a crescut, ca o mamă i-a fost, și ce s-a mai certat cu tăticu, cu ăla bătrânu să-l dea la școală... N-am bani, bre, n-am, dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și miei întregi și jupuiți, înveliți în pânză, sau numai ciozvârte de miel, atârnate de capetele cobiliței. De toate vânduse tăticu, până strânsese ban peste ban și-și făcuse case de pământ în Pantilimon, și la urmă luase și dota mămichii. Și-așa-și deschisese el prăvălie. Vindea p-ormă ațică, și gaz, și calupuri de săpun, îi mergea bine, se-nvățase să umble în haine nemțești și-avea și lanț gros de aur la ceas și mustața în furculiță. Îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tăticu, oltean cu dooșpatru de măsele, că și la obzeci de ani uite-așa spărgea alunele-n dinți, c avea toți dinții-n gură, tăticu a luat-o iar de la-nceput. A luat-o cu negustoria la sate. Dacă murise mămica, tăticu, cum s-a-ntors de pe front, toată ziua pleca cu negustoria la sate. La urmă, a dat de Mârlancă, s-a mutat la ea și i-a făcut și ăleia un rând de copii. Dacă vreți, veniți și voi, a zis
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și i-a făcut și ăleia un rând de copii. Dacă vreți, veniți și voi, a zis tăticu, când s-a mutat la Mârlancă. Da ei au rămas tot în casa veche din Pantilimon, lângă biserica Capra, unde-i înmormântată mămica... Scoate puțin fierul din priză, prea s-a-nfierbântat. Deschide ușa de la cămară, nu-s decât niște biscuiți uscați, ia unul, îl vâră în paharul cu apă, îl moaie și-l molfăie-n gură. — Eu mă duc, mătușă, am de lucru de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de unșpe ani ce era, și numa cu Ilie-n brațe. Că și-atunci când a venit peste București țipiligu și toți a dat fuga afară să-l vază, ea tot cu Ilie în brațe-a ieșit... Da atunci mai trăia mămica. Era toată lumea la porți și unii se suise pe case, ieșise mahalaua și se mira de ce vedea, ce să știe ei că ăla căra bombe și făcea moarte de om ? Ei au ieșit toți, care cu lumâ nare în mână
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de-atâta plâns și era greu ca pietroiu. La urmă se învățase ei, și cum s-auzea clopotele bisericii, cum s-auzea clopotul mare de la Mitropolie, și clopotul lor de la biserica Capra, și-ncepea și sergenții cu țignalele lor, atuncea mămica, repede cu Sile-n brațe și cu gemenii de poală, stingea focurile iute-iute și fugea toți în pivnițele lui Spală-Varză. Spală-Varză avea pivnițe cum nu era-n toată mahalaua ! Da când a căzut bombele-n Obor, i-a zguduit de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tăi s-a scăpat pe ei de frică. Era vârâți unii-ntr-alții, și copiii zbiera, da baba Anghelina o pățise, nu ei, copiii, era o putoare, și uite-așa s-a zguduit pământu. Ei, copii, ce vrei, cumnate, a zis biata mămica, da baba Anghelina nu zicea nici pâs, numa așa-i clănțănea dinții și mergea crăcănată... E-hei, bătrână-bătrână, da vezi că să moară tot îi era frică... Lângă ei, la Obor, a căzut bombele de la aeroplane ziua-n amiaza mare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am văzut io cucoane mari, nu ca tine. Am văzut cucoane adevărate și știu io cum se trăiește în lume... Nu-i plăcea ei să pughilească la cârpe, da măcar scăpase de noroaiele din Pantilimon. E-hei, să fi trăit mămica, alta i-ar fi fost viața ! Da-n august nouă sute șaișpe s-a tras noaptea clopotele, și-a sunat goarna la primărie, și tăticu a plecat pe front. P-ormă a început să vie țipiligu noaptea și ziua venea avioanele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tăticu-nainte să plece. S-auzea tunurile din ce în ce mai aproape, și trecea căruțe de refugiați, și căruțe cu sacale de apă, și căruțe cu răniți pe paie, da ei de mult nu mai alerga să-i vază, se umpluse de păduchi și mămica îi căuta de lindeni. Nu-și mai amintește-n ce lună s-a prăpădit mămica, doar că ea și Niculaie se juca pe maidan și-a venit mătușă-sa, a lu Spală-Varză, ca să-i cheme acasă. Așa a rămas copil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu sacale de apă, și căruțe cu răniți pe paie, da ei de mult nu mai alerga să-i vază, se umpluse de păduchi și mămica îi căuta de lindeni. Nu-și mai amintește-n ce lună s-a prăpădit mămica, doar că ea și Niculaie se juca pe maidan și-a venit mătușă-sa, a lu Spală-Varză, ca să-i cheme acasă. Așa a rămas copil necăjit, de unșpe ani, și cu liota de frați după ea... La urmă, a început
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a găsit aia de la circă după ce s-a prăpădit bietu Ilie, d-atunci umblă cu hiposerpilu la ea, și cu carbaxinu. Dacă nu și-ar fi avut singură grije de ea, de mult ar fi fost la biserica Capra, lângă mămica ! Tot stă lângă zid, tot încearcă să-și aducă aminte, și-odată i se face lumină-n minte : numai la putoarea de Ivona putea să-l fi pierdut, că numa acolo a umblat în țoașcă. Când a scos pungile de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
io, sărăcuța ! Ce casă are, cu de toate, o casă ca un palat, da uite, că e și ea amărâtă ! Că io știam ce pâine amară mănânci dacă ajungi orfană ! Cum zic asta, parcă și văd iarna când a murit mămica. Odat-aud vântu d-afară că suflă, și năuntru frig, frig și întuneric, gaz la lămpi, nu, lumânări, nu, numa candela ce mai arde, că ce-i ?, câteva luni, nici atât, de când s-a prăpădit biata mămica. Și cum mă rup din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
văd iarna când a murit mămica. Odat-aud vântu d-afară că suflă, și năuntru frig, frig și întuneric, gaz la lămpi, nu, lumânări, nu, numa candela ce mai arde, că ce-i ?, câteva luni, nici atât, de când s-a prăpădit biata mămica. Și cum mă rup din somn când aud bătaia-n geam, haidi, Vico, haidi, fată, scoală, și cum merg buimacă, pe bâjbâite, până-n bucătărie și ridic capacu la doniță, la găleți și sparg pojghița de gheață c-o coadă de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și sparg pojghița de gheață c-o coadă de lingură și-mi torn cum pot, c-o singură mână, orice-o fi, tu să nu pleci din casă dimineața până nu-ți dai apă pe ochi, așa mă-nvățase biata mămica. Și apa și-acu o simt cum mă taie-n obraz și-n palmele rebegite, haidi, Vico, haidi, fată, nu te mai moșmondi atât, biata vecina Tincuța, ce frică i-era să plece singură la drum, noaptea. Ea-mi bătea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
palmele rebegite, haidi, Vico, haidi, fată, nu te mai moșmondi atât, biata vecina Tincuța, ce frică i-era să plece singură la drum, noaptea. Ea-mi bătea în geam și tot pe bâjbâite mă-ncotoșmănam cu flendurile rămase de la biata mămica. La urmă, m-aplecam să-mi înfășur ghetele-n cârpe, mă lăsase pingelile și, copil-copil, da știam că dacă nu-mi am singură de grijă, nu mai e cin’ să mi aibă. Și mă văd cum închid încet-încet ușa la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă socotesc : dacă ei abia le duce, ce să mai bat drumul pân frig, degeaba ? Așa mă văz la colțu din Iancului, cum stau și mă socotesc, ce-mi plăcuse mie-nainte să trec iarna p-aici, cu tăticu și mămica, scotea mămica paraua și io alergam să-mi cumpăr castane coapte. Da acu nu mai era nici mangal, nici castane coapte, nu mai era nici mămica, era numa un om, rezemat de un gard, om cu stare trebe să fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dacă ei abia le duce, ce să mai bat drumul pân frig, degeaba ? Așa mă văz la colțu din Iancului, cum stau și mă socotesc, ce-mi plăcuse mie-nainte să trec iarna p-aici, cu tăticu și mămica, scotea mămica paraua și io alergam să-mi cumpăr castane coapte. Da acu nu mai era nici mangal, nici castane coapte, nu mai era nici mămica, era numa un om, rezemat de un gard, om cu stare trebe să fi fost înainte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
socotesc, ce-mi plăcuse mie-nainte să trec iarna p-aici, cu tăticu și mămica, scotea mămica paraua și io alergam să-mi cumpăr castane coapte. Da acu nu mai era nici mangal, nici castane coapte, nu mai era nici mămica, era numa un om, rezemat de un gard, om cu stare trebe să fi fost înainte, că-l vedeam cum stă cu mâna-ntinsă, și-i era rușine să mai deschiză și gura să ceară. Așa că îi las pe toți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
eee, ce frică mi-era ! Merg pe lângă zid cu ochii închiși și-mi fac cruce în gură cu limba, mi-e frică de cimitir, măcar că ce a trecut ?, o lună, două, poate nici atât de când a dus-o acolo pe biata mămica, p-ormă câți a mai dus după ea, cin’ să mai știe unde e fiecare ? Și când s-a-ntors tăticu n-am știut să-i spunem unde o fi, biata de ea, nici dacă are, dacă nu are cruce... — Că asta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mei am văzut ! Și-ncolo oi ține, n-oi ține minte, da ce-am trăit de copil, toate parc-a fost ieri !... Știi cum s-auzea tunurile d-aproape ? Ziceai că e la o stradă, două ! Se tot văita biata mămica noaptea că nu poa’ să-nchiză ochii de ele și de grijă, că ce-o să mai fie ! Bătea tunurile și ziua, da una e să le-auzi pe-ntuneric, și alta e pe lumină ! Eeee, noi, copii zbânțuiți, cum puneam capu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de ele și de grijă, că ce-o să mai fie ! Bătea tunurile și ziua, da una e să le-auzi pe-ntuneric, și alta e pe lumină ! Eeee, noi, copii zbânțuiți, cum puneam capu jos, ne și răzbea oboseala, da mămica, tot la gard sta, noaptea târziu, cu vecinele... Și acu zicea că i-a prăpădit pe nemți, și gata, se face pace, acu zicea că e tocma pe dos, că i-a bătut p-ai noștri, și vine nemții. Cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]